„Pinacoteca Bucureştiului. Un proiect interbelic”

Muzeul Municipiului Bucureşti redă publicului două noi spaţii expoziţionale din cadrul Palatului Suţu. După câţiva ani în care au funcţionat ca depozite, cele două vaste încăperi completează circuitul de vizitare printr-un memento dedicat Pinacotecii bucureştene.

Fondată prin strădania unor personalităţi marcante ale culturii româneşti a epocii, ca secţie a Muzeului Municipal, Pinacoteca a devenit, în primii săi ani de existenţă, esenţială în modernizarea culturală a Capitalei, prin eforturi concentrate ale Municipalităţii, colecţionarilor şi instituţiilor donatoare, între care: Eforia Spitalelor, Clubul Tinerimii, Automobil Clubul Român, alături de Cabinetul Primarului General împreună cu Direcţia Mişcării Culturale.

Pinacoteca bucureşteană, inaugurată în 1933, având ca prim sediu palatul amiralului Gheorghe Urseanu, a ajuns să cuprindă azi aproximativ 5.500 de piese de pictură, grafică şi sculptură românească şi universală. Conjuncturi diverse ale istoriei urbane au făcut colecţia inaccesibilă locuitorilor Capitalei, timp de un sfert de veac. După ce a fost deposedată de numeroase opere preţioase în anii comunismului, colecţia nu a mai fost valorificată după 1990 decât fragmentar, prin câteva evenimente temporare, majoritatea găzduite în locaţii externe Muzeului Municipal.

Actuala manifestare preconizează să sintetizeze, în ciuda selecţiei minimale, o imagine reprezentativă a Pinacotecii, în constituirea căreia colecţionismul de stat şi cel particular au avut o pondere egală. Primele două colecţii donate Municipalităţii – cea a magistratului Ioan I. Movilă şi cea a sculptorului Filip Marin – au fost hotărâtoare pentru începuturile importantei instituţii de cultură. Însemnătatea lor a făcut ca, în perioada interbelică, două din cele şase săli ale Pinacotecii să poarte numele celor doi colecţionari. Gestul soţiilor lor de a contribui la înzestrarea Pinacotecii era considerat esenţial pentru constituirea şi păstrarea memoriei colective prin sporirea patrimoniului artistic bucureştean. Pinacoteca însăşi era apreciată ca un veritabil „templu al artei” care să încânte şi să instruiască. Nu era întâmplătoare cutuma ca artiştii români ce îşi petreceau perioadele de studii în străinătate să trimită acasă copii după marii maeştri occidentali consideraţi repere culturale desăvârşite. Asemenea lor, figuri din elita românească achiziţionau, în afara lucrărilor originale, copii după realizări celebre, pe care să le adauge cu mândrie patrimoniului lor privat. Nu în ultimul rând, preocuparea Instituţiei pentru promovarea de valori autentice a impulsionat creaţia locală, concretizându-se într-un real tezaur de repere vizuale bucureştene.

Camil Ressu – La munca câmpului

Prin recurs la entitatea iniţială a Pinacotecii, expoziţia de faţă reuneşte lucrări provenite din primele două colecţii donate, expuse alături de creaţii reprezentative pentru artiştii români din perioada modernă şi contemporană, grupate tematic, în patru secţiuni – portrete, naturi statice, scene de gen, peisaje. Astfel, publicul va putea vedea opere de artă universală, dar şi pânze româneşti semnate, între alţii, de Gheorghe Tattarescu, Mişu Popp, Nicolae Grigorescu, Sava Henţia, Ion Andreescu, G.D. Mirea, Theodor Pallady, Marius Bunescu, Nicolae Dărăscu, Nicolae Tonitza, Francisc Şirato, Coca Meţianu, Mina Byck Wepper, Rodica Maniu etc. Sunt expuse sculpturi de Filip Marin, Dimitrie Paciurea, Ion Jalea, Miliţa Petrascu, Ion Irimescu, Boris Caragea, Gheorghe Anghel, Constantin Lucaci, Ovidiu Maitec.

Opinăm că, prin această incursiune într-unul din episoadele edificării Bucureştiului modern, privitorii îşi vor forma o părere echilibrată despre un important şi ambiţios proiect interbelic românesc, ce aşteaptă în continuare un sediu adecvat.

Gazda acestui eveniment este Palatul Suţu-sediul Muzeului Municipiului Bucureşti, între 29 iulie 2016 şi 30 august 2017.

Pinacoteca Municipiului Bucureşti este un proiect care a luat naştere printr-un lanţ succesiv de donaţii susţinute de un spirit cald de mecenat şi bunăvoinţă. Actul de naştere este datat 19 iulie 1933 şi are semnătura primarului din aceea perioadă, Dem I. Dobrescu, alături de cele ale membrilor Consiliului Comunal. Pinacoteca funcţiona prin afiliere, alături de Muzeul Municipal, sub tutela insituţională a Primăriei Bucureştilor. Patrimoniul Pinacotecii a fost alcătuit printr-o serie întreagă de donaţii de colecţii de artă sau bunuri mobile provenite de la familiile din elita societăţii interbelice sau de la alte instituţii care susţineau cultura. Astfel, unul dintre donatorii importanţi este doamna Elena Movilă, care susţine demersul Primăriei bucureştene prin donarea colecţiei de artă pe care ea împreună cu soţul ei, Ioan Movilă, au alcătuit-o pe parcursul vieţii. Un alt donator important în epocă, mai puţin cunoscut astăzi, este sculptorul Filip Marin (Marinescu). Tot soţia acestuia este cea care preia iniţiativa de a susţine postum numele sculptorului şi donează Pinacotecii Municipale un număr important de sculpturi şi picturi ale soţului ei. Lucru nu puţin însemnat pentru epocă, pentru că Filip Marin, care decedase în 1928, era destul de cunoscut în mediul pedagogic bucureştean, în ultima parte a vieţii fiind profesor la Școala de Arhitectură a Capitatei. Aşa încât, doamna Emilia Margareta Marin doreşte perpetuarea renumelui constituit de soţul ei, nu doar prin colaborări cu artişti precum Dimitrie Paciurea sau Frederic Storck pentru proiectele de sculptură susţinute de acesta, ci şi renumele de profesor, prin posibilitatea pe care o dă, în contiunare, tinerilor artişti de a studia operele realizate de Filip Marin. Dintre celelalte organisme ale epocii care donează opere pentru susţinerea Pinacotecii mai amintim şi Societatea Tinerimea Artistică, Automobil Club, dar şi achiziţiile făcute de Direcţia culturală a Primăriei.

Nicolae Grigorescu – În luminiş

Tot acest patrimoniu va găsi sediu de expunere şi vizitare printr-un alt gest de donaţie. Este vorba de donaţia făcută de Jana Urseanu, soţia fostului amiral Vasile Urseanu, care, tot pentru a perpetua memoria soţului decedat, donează casa din actualul Bulevard Lascăr Catargiu, Pinacotecii Municipale. În urma acestei donaţii, doamna Urseanu va fi despăgubită cu o rentă lunară ce a presupus o sumă de bani mai mult simbolică. Casa donată, chiar şi în acea epocă, era una foarte cunoscută, fiind Observator Astronomic, funcţie pe care nu şi-a pierdut-o nici astăzi. Încă din 1910, în Palatul Urseanu, cum era cunoscut, veneau pentru a face studii astronomi renumiţi sau amatori. În 1933, când Jana Urseanu îşi donează casa, aceasta deja era încadrată în circuitul cultural al Capitalei.

Oficial, Pinacoteca s-a deschis pentru public la data de 29 noiembrie 1933. În mod evident, evenimentul de deschidere a fost unul cu ecouri însemnate, mai ales în presă. La el au fost prezenţi, din partea insituţiei tutelare: primarul Dem I. Dobrescu, custodele Pinacotecii, pictorul Petre Iorgulescu-Yor, din partea ministerului, D. Bucuţa, profesorul Gusti, din partea altor muzee Alexandru Tzigara-Samurcaş, urmaţi fiind de toată protipendada artistică şi culturală a epocii. Cu ocazia deschiderii, atât Primăria, cât şi Ministerul alocă fonduri speciale pentru noi achiziţii.

După deschiderea oficială, Pinacoteca şi-a canalizat acţiunile pe două mari direcţii. Prima a fost o politică a achiziţiilor axată pe cumpărarea de pe piaţă a operelor de valoare. Valoarea artistică, istorică, documentară sau de oricare alt tip urma să fie stabilită fie de o comisie de achiziţii formată din experţi, fie era confirmată de premiile pe care aceste opere le obţinuseră în cadrul diferitelor Societăţi sau Saloane Oficiale. A doua direcţie a fost aceea a educării publicului în vederea alcătuirii şi consolidării unei educaţii artistice. În acest sens observăm publicarea unei reviste anuare diferită de cea a Muzeului Municipal şi organizarea de expoziţii comemorative. Prima, în1934, afost dedicată pictorului Ioan Negulici, iar a doua, în1936, afost prima retrospectivă dedicată lui Apcar/Abgar Baltazar. Sunt importante aceste două direcţii pentru că este singura instituţie de cultură de la acea dată care urmărea o politică de acest tip.

În 1940, sălile Palatului Urseanu sunt repanotate şi expunerea permanentă a Pinacotecii este regândită tematic, ocazie cu care este editat şi catalogul Pinacotecii Municipale. La acest moment custode este sculptorul Theodor Burcă. Astfel, Pinacoteca se împarte în următoarele secţii: secţia pictură, secţia documentară, secţia Ioan Movilă, secţia sculptură, secţia gliptică şi secţia Filip Marin. Ea va funcţiona în această formulă până în 1949. Un proces-verbal din 1949 ne spune că la acel moment Pinacoteca avea un patrimoniu ce număra 1.055 de piese. Acestea erau împărţite în funcţie de tehnică, cele mai numeroase piese fiind cele de pictură, urmate de sculptură, gliptică şi arte decorative.

Alexandru Phoebus – Autoportret

Perioada ce a urmat după 1949 până în1989 afost una de intense schimbări pentru Pinacoteca Municipală. În primul rând ea a pierdut dreptul de a fi expusă în Casa Amiral Urseanu din Bd. Lascăr Carargiu nr. 21, în acea perioadă bulevardul fiind numit Ana Ipătescu. Între 1950 şi 1952, importante opere de artă plastică românească şi universală au fost transferate cu titlu temporar Muzeului Naţional de Artă al R.P.R. prin decizii ale Consiliului Culturii şi Consiliului Popular al Municipiului Bucureşti. Pinacoteca se desfiinţează ca titulatură urmând apoi lipirea instituţiei şi a colecţiei cu Muzeul Simu şi colecţia deţinută de acesta. Această alipire alături de noile linii directoare ideologice impun şi alcătuirea unei noi expuneri tematice ce se va folosi de patrimoniul celor două colecţii de artă. Aşa încât, din 1952, în Casa-muzeu Simu din Strada Anastase Simu se va expune „Bucureştii în arta plastică”. Pinacoteca va funcţiona în acest tandem până în 1961, când Muzeul Anastase Simu a fost demolat. După ce deja o parte din lucrările importante au fost luate pentru Muzeul de Artă al Republicii Populare Române în 1950 şi figurau în expunerea permanentă a nou înfiinţatului muzeu, în anul 1961, Pinacoteca rămâne iar fără sediu. Va urma un lung periplu în cadrul căruia lucrările de artă vor fi depozitate în mai multe cădiri din Bucureşti; periplu dublat de mai multe schimburi de clădiri între instituţiile statului. Niciuna dintre aceste clădiri nu oferă spaţii pentru expunere, motiv pentru care perioada 1961-1977 va rămâne în memoria Pinacotecii bucureştene drept o perioadă de lung pelerinaj. În urma cutremurului din 1977, Muzeul de Artă al Municipiului Bucureşti „Anastase Simu” se închide pentru public sub pretextul avarierii clădirii din Strada Biserica Amzei nr. 7-9, unde a funcţionat muzeul, patrimoniul de artă fiind transportat şi depozitat, fără a se ţine cont de Normele de Conservare, în subsolul Muzeului de Artă al R.S.R. precum şi în Casa Melik din Strada Spătarului nr. 22. Cu toate acestea, datorită personalului bine pregătit în tehnicile de restaurare, unele dintre aceste piese au fost salvate. Clădirea a fost folosită în baza unui contract de închiriere (nr.463) ca ateliere de creaţie ale Uniunii Artiştilor Plastici.

În perioada 1977-1981, Muzeul de Artă al Municipiului Bucureşti a fost lipsit de un spaţiu adecvat pentru expunere. Începând cu anul 1979, în urma demersurilor făcute de către conducerea Muzeului de Artă al Municipiului Bucureşti, este pusă la dipoziţie Casa Slătineanu din Strada dr. M. Obedenaru nr.3, unde funcţionase până în 1978 Colecţia de Artă Comparată a familiei Slătineanu, colecţie care, alături de colecţia de artă „Anastase Simu”, este transferată la Muzeul Colecţiilor de Artă.

Autor necunoscut – Şcoala franceză – Peisaj, Colecţia Filip Marin

În anul 1981 se redeschide, oficial, Muzeul de Artă al Municipiului Bucureşti.

În urma deciziei nr. 3277/28 septembrie1983 aBiroului Permanent al Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului Bucureşti şi a adresei nr. 6461/26 aprilie1984 aConsiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste, Muzeul de Artă al Municipiului Bucureşti s-a unit administrativ cu Muzeul de Istorie al Municipiului Bucureşti, devenind astfel, prin comasare, Muzeul de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti (M.I.A.M.B.). Pinacoteca (secţie a M.I.A.M.B.) a fost deschisă pentru public în sediul din Str. Obedenaru până la 1992, când urmaşii familiei Slătineanu au revendicat în instanţă dreptul de proprietate asupra clădirii. Prin Dispoziţia nr. 891/ 12 iunie1995 aprimarului general emisă în baza Sentinţei civile nr. 4509/ 17 iunie 1994, sediul Pinacotecii a revenit proprietarilor de drept, iar o mică parte din patrimoniul de artă a fost depozitat la Muzeul Gheorghe Tattarescu, care, la rândul lui, în anul 1993, fusese închis pentru public în vederea consolidării şi restaurării. Proprietarii casei Slătineanu au acceptat ca până la găsirea de către Primăria Municipiului Bucureşti a unui spaţiu pentru Pinacotecă să găzduiască, în continuare, această instituţie. În anul 2000, Primăria Municipiului Bucureşti a alocat cu titlu provizoriu un spaţiu într-o clădire din Strada Lahovary nr. 1 pentru amenajarea unui depozit de artă. În anul 2011, clădirea din Str. Lahovary a intrat în reparaţii, iar patrimoniul de artă din acel depozit al Pinacotecii a fost evacuat şi mutat la Muzeul George Severeanu şi la Muzeul Gheorghe Tattarescu.

Gheorghe Tattarescu – Femeie cu tamburină

Din anul 2012, prin Hotărârea nr.134 aConsiliului General al Municipiului Bucureşti, Pinacoteca a primit un sediu într-o clădire încadrată în categoria monument istoric din grupa A, situată pe Strada Lipscani nr. 18-20, cunoscută sub numele de Palatul Dacia-România. Cu toate acestea, începând cu anul 1990 şi până în prezent, în lipsa spaţiului pentru amenajarea expoziţiei de bază, capodoperele din colecţia de artă au putut fi admirate doar în diferite expoziţii temporare care au fost organizate în cadrul Muzeului Municipiului Bucureşti sau în colaborare cu instituţii partenere.

În momentul de faţă, patrimoniul artistic al Pinacotecii numără peste 5.500 de lucrări, proporţia cea mai mare fiind deţinută de lucrări de pictură urmate de grafică, sculptură şi artă decorativă. Pinacoteca Municipiului Bucureşti îşi redeschide colecţiile în faţa publicului cu o expoziţie temporară dedicată atât primelor donaţii, Ioan Movilă şi Filip Marin, cât şi reprezentării lucrărilor achiziţionate în perioada interbelică. Este, aşadar, o privire restrospectivă a acestei valoroase colecţii din patrimoniul Muzeului Municipiului Bucureşti. Gazda acestei expoziţii temporare este Palatul Suţu, iar perioada expunerii este între 29 iulie 2016 şi 30 august 2017.

Bibliografie:

Surse inedite:

• Documente din arhiva Muzeului Municipiului Bucureşti
• Arhiva scrisă, nepublicată, a martorilor încă în viaţă ai evenimentelor din jurul Pinacotecii

Surse edite:

• Catalogul Pinacoteca Municipiului Bucureşti, Bucureşti, editura ziarul Universul, 1940
• Catalog expoziţia A.Baltazar, Bucureşti, f.editură, 1936
• Catalog expoziţia Universul picturii. Pinacoteca Municipiului Bucureşti, Bucureşti, editura Monitorul Oficial, 1999
• Catalog expoziţia Mari repere ale artei româneşti, partea I: Peisajul, Bucureşti, f.editură, 2007
• Catalog expoziţia Mari repere ale artei româneşti, partea II: Aspecte ale tradiţionalismului în pictura şi sculptura românească, Bucureşti, f. editură, 2009
• Dicţionarul Enciclopedic Ilustrat „Cartea românească”, vol.2, Bucureşti, editura Cartea Românească, 1931
• Petre Dache, „Pinacoteca Municipiului Bucureşti la început de drum (1933-1940)”, în Bucureşti Materiale de istorie şi muzeografie, XII, Bucureşti, editura Muzeului de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti, 1997, pp. 302-307
• Arhiva Muzeului Municipiului Bucureşti
• Arhiva electronică a PMB
• Biblioteca digitală a Bucureştilor – Monitorul Comunal al Municipiului Bucureşti

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.