Se poartă mixurile. În muzică, în teatru, în politică, în cocktailuri, în viaţa de zi cu zi e.t.c. În cazul tinerei regizoare Catinca Drăgănescu s-ar putea vorbi chiar de o pledoarie pentru remix. A început la Naţionalul bucureştean în controversatul program 9G (contestat chiar de cei care au participat la el), unde Catinca Drăgănescu a a reinterpretat în manieră personală câteva dintre dramele marelui Will, subiecte tabu pentru teatrul canonic. Aşa cum e şi firesc, un creator la început de drum, care se inventează şi se reinventează, care încearcă să nu aibă prejudecăţi, a intrat pe teritoriul shakepearean fără nicio inhibiţie. Rezultatul? “Distopie. Shakespeare. Remix”, spectacol despre care s-a discutat în lumea criticii, relativ aprins, cu opinii pro şi contra.
Pe Elena Popa nu poţi să n-o remarci, chiar dacă ar juca în întuneric
De data aceasta, Catinca Drăgănescu “recidivează” cu o propunere foarte interesantă, o lectură vie şi la zi a operei lui Ibsen, un alt mare dramaturg, de care s-au prins zeci de etichete, un fel de piesă de muzeu, de care trebuie să te atingi cu grijă şi respect. Aventura post ibseniană a fost ideea criticului de teatru Cristina Modreanu, care a curatoriat un program Ibsen, la care au participat mai multe regizoare cu proiecte demne de luat în seamă.
Cine sunt actriţele care au dat iama în universul ibsenian, Valentina Zaharia, Ana Turos, Elena Popa, Dana Voicu şi Silvana Negruţiu
Evident, ne vom opri la premiera de la Sala Nouă a Teatrului de Comedie, care inaugurează şi stagiunea 2015-2016: Ibsen Incorporated, având la bază un scenariu scris de Mihaela Michailov şi Catinca Drăgănescu, în care apar figurile emblematice ale universului feminin ibsenian: Nora, Hedda, Rebecca, Gina şi doamna Alvig. În acest proiect, regizoarei Catinca Drăgănescu i-au stat alături scenografii Bogdan Costea, Andrei Morariu (care semnează şi conceptul video), coregrafa Mihaela Culda şi asistentul de regie Daniel Buglea.
O prezenţă fermecătoare, Valentina Zaharia
Toate clişeele societăţii moderne sunt aruncate în aer, parodiate, repetate obsesiv (poate prea mult repetate!), tocmai pentru ca impactul emoţional şi raţional să fie cât mai intens în rândul spectatorilor. Nu scapă nimic Catincăi Drăgănescu şi actriţelor pe care le-a ales să poarte chipul personajelor ibseniene – Silvana Negruţiu, Elena Popa, Ana Turos, Dana Voicu şi Valentina Zaharia -, exploziei finale. Începe cu “demolarea” şcolii ca sistem de netezire a minţii, locul sigur unde poţi distruge din faşă creativitatea, imaginaţia. Parcă auzi toate mesajele cult ale rebelilor de la Pink Floyd, care au trezit generaţii şi generaţii din somnul călduţ, dar atât de periculos al indiferenţei, rutinei, lucrurilor luate de-a gata, cuminţi, mereu cu ideile altora, niciodată cu ale tale. Apoi, vin la rând: femeia, familia, societatea de consum şi munca “eliberatoare” (sic!).
Femeia-mamă, femeia-supusă jucată de Silvana Negruţiu
Femeia-mamă, femeia-păpuşă, femeia-obiect, femeia- vitrină, femeia corporatistă, femeia care-şi ignoră deopotrivă feminitatea şi masculinitatea, femeia revoluţionară, interpretate cu umor, ironie şi autoironie de cele cinci actriţe extrem de talentate. În centrul apocalipsei cu happyend este familia, această “celulă de bază” , care de mult a rămas fără nicio bază, într-o societate de consum unde totul este de vânzare. Toate aceste clişee care ne guvernează viaţa se prăvălesc asupra noastră într-un ritm ameţitor, nu prea ne lasă timp să răsuflăm, ne ia pe sus şi ne pune în faţa oglinzii. Nu prea cred că ne place ce vedem în oglindă, desigur, cu minima condiţie să avem ochii deschişi! Cu toate că e un spectacol colectiv, în care actriţele ar putea să se aneantizeze, reuşesc să scape din corul mulţimii şi să rămână fiecare cu o individualitate distinctă.
Ana Turos a terminat un masterat la East 15 Acting School din Londra
Sunt multe capcane, în clipa în care te hotărăşti să bulversezi şabloanele, tiparele, modelele luate de-a gata, viaţa luată de-a gata. Şi cea mai perfidă e cea în care poţi tu însuţi să cazi, în ciuda dorinţei puternice pe care o ai de-a lua în răspăr sistemul. Să devii tu însuţi un clişeu, încorporat în sistem. Ironic sau nu, Ibsen, deschizătorul de noi orizonturi în dramaturgia europeană, dar şi în cea universală, cel care a pus în discuţie pentru prima dată, fără perdea, chestiunea feminismului, a rolului femeii în societate, a fost în epocă, în viaţa de zi cu zi, unul dintre cei mai înverşunaţi misogini.
Ibsen Incorporated te binedispune, te transformă într-un spectator activ, participativ, te încorporează în universul personajelor feminine ibseniene, în învălmăşeala post, post-modernă a remixului, unde totul este regândit şi pus sub semnul întrebării.
Căutaţi acest spectacol care o să vă prilejuiască întâlnirea cu cinci actriţe minunate, cu o echipă plină de energie şi pasiune, şi cu un Ibsen întors pe toate feţele, “descusut” fără milă şi „interpelat” fără nicun fel de oprelişti.
Fotografiile sunt realizate de Adi Bulboacă
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.