Piperea: Mugur Isărescu este avocatul băncilor

În conferinţa de presă pe care a susţinut-o vineri la Banca Naţională a României, guvernatorul Mugur Isărescu a declarat că în cazul în care s-ar face conversia creditelor în franci elveţieni la cursul istoric pierderea pentru cele cinci bănci care au vândut astfel de produse ar fi de 5,3 miliarde de lei.

„Cine ar suporta diferenţa de curs? Domnul Piperea?”, a întrebat Isărescu, cu direcţie precisă către avocatul care reprezintă în instanţă mai multe persoane care au dat băncile în judecată.

Declaraţiile de vineri ale guvernatorului Mugur Isărescu referitoare la acţiunile lui Gheorghe Piperea de apărare a mai multor clienţi care au cumpărat credite în franci elveţieni în vremea de boom economic şi imobiliar, 2006-2008, au săltat şi mai mult temperatura războiului dintre BNR şi avocat. Isărescu a spus că pierderile celor cinci bănci (Banca Româneasc, Volksbank, OTP Bank, Raiffeisen Bank, Piraeus Bank şi Millenium) ar putea reprezenta 0,8% din PIB dacă se face conversia împrumuturilor la cursul istoric. Această afirmaţie este considerată foarte periculoasă de către Piperea.

„Mugur Isărescu vrea să spună că dacă pierd băncile vor pierde de fapt toţi românii pentru că vorbeşte de raportarea pierderii la PIB. Imaginaţi-vă un lucru: Dacă francul elveţian s-ar fi comportat ca o monedă ieftină şi slabă, ca în 2007, vorbeam de pierderi? Nu, pentru că băncile scoteau profit când au dat acele credite.

Când francul s-a apreciat cele cinci bănci au înregistrat sporuri de valoare. Ceea ce au făcut ele a fost doar un joc de poker, o speculaţie, un hedging valutar (operaţiuni financiare de protecţie împotriva fluctuaţiilor de curs valutar – n.r.). Omul care s-a dus să ia un credit nu are de unde să ştie toate aceste jocuri”, a declarat Piperea.

„Eu sunt un avocat bun”

Avocatul spune că invocarea sumei de 5,3 miliarde de lei drept pierdere pentru băncile în cauză i se pare suspect de exactă. Acesta îl acuză pe Isărescu că dă un mesaj clienţilor care se traduce astfel: Nu vă duceţi la avocaţi, ci la bănci să negociaţi”. „Când ai probleme în instanţă unde mergi? Nu la avocat? Te duci la cel care te-a păgubit?”, se întreabă Piperea. El a adăugat că mesajul cel mai importat este acesta: „Avocaţii buni fac bani din avocatură. Alţii îi fac din altceva,
lobby etc. Eu sunt un avocat bun. Mugur Isărescu este avocatul băncilor”, a mai spus Piperea.

Soluţiile BNR

În conferinţa de la BNR, Isărescu a spus că nu poate fi adoptată o singură soluţie generală de rezolvare a problemelor cu care se confruntă toţi cei care au contractat credite în franci elveţieni. Acesta a prezentat câteva soluţii considerate realiste pentru clienţi şi anume: soluţii individualizate, negociate între părţi, care să menţină ratele lunare în lei aferente creditelor în franci la nivelul din decembrie 2014 (înainte de aprecierea bruscă a francului elveţian în raport cu leul), conversia creditelor din franci în lei la cursul zilei şi/sau acordarea unui discount privind cuantumul serviciului datorat, reducerea temporară a ratei dobânzii la creditele în franci.

Cât au pierdut clienţii

Criza francului elveţian este o expresie care poate fi considerată drept forţată, dar există un interes extrem de aprins pentru a o întreţine. Peste 100.000 de români s-au trezit în doar câteva zile că francul a sărit de 3,7 lei, curs menţinut constant din 2011, la 4,5 lei, ceea ce înseamnă o potenţială pagubă în bugetul personal. Sunt acei români care în perioada 2006-2008 au achiziţionat cel mai tentant produs bancar de la vremea aceea – sumă mai mare, rate mai mici, deci costuri convenabile.

În 2007, pentru a primi 50.000 de euro de la bancă era necesar un împrumut echivalent de aproape 80.000 de franci elveţieni. Peste 4 ani, când se consemnează o creştere la fel de abruptă precum cea de azi a cursului CHF/leu, francii respectivi valorau 70.000 de euro. În ciuda acelei creşteri a cursului, creditul în franci rămânea cel mai convenabil pentru că un eventual doritor de conversie din franci în euro pierdea o sumă de 20.000 de euro. Şi, atenţie, asta în condiţiile în care şi moneda europeană s-a apreciat în raport cu leul, nu doar cea elveţiană.

Ce înseamnă asta? Că un cumpărător de franci elveţieni a plătit tot timpul mai puţin bani decât cel de euro sau dolari, iar banii rămaşi în buzunar au reprezentat o investiţie în ceea ce a crezut omul de cuviinţă.

Venind mai încoace. Cursul CHF/leu sare de 4,4 şi ulterior la 4,5, prilej pentru inflamarea spaţiului public. Se vorbeşte de conversie, de îngheţarea cursului la nivelul când s-a luat creditul. OTP Bank, una dintre cele cinci bănci care au acordat credite în franci elveţieni, a venit cu o măsură strategică şi a tăiat pentru o perioadă dobânda cu 1,5 puncte procentuale. Dintr-un foc s-a şters toată povestea creşterii abrupte a francului din ultimele zile pentru că rata din ianuarie a
rămas la nivelul celei din decembrie.

Conform reprezentanţilor OTP, în cazul unui credit de 50.000 de franci elveţieni, cu 240 de luni perioadă rămasă până la achitare şi dobândă de 6,5%, în locul unei plăţi lunare de 372,79 franci, reprezentând echivalentul a 1.613,7 lei la cursul BNR din 15 ianuarie (creştere cu 218,9 lei faţă de echivalentul din 14 ianuarie, când cursul era de 3,7415 lei/franc), în urma diminuării de marjă valoarea plăţii lunare ar fi de 329,98 franci, reprezentând 1.428,38 lei la cursul BNR din 15 ianuarie (creştere cu 33,59 lei faţă de 14 ianuarie).

În plus, un amănunt extrem de interesant este cel al evoluţiei dobânzii de referinţă LIBOR la franc, care a scăzut în ultimii cinci ani de la aproape 2,5% la -0,37%. În consecinţă, creşterea cursului a fost compensată în parte prin scăderea
ratei dobânzii.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.