ULTIMA ORA
Pippo Delbono: „Nu mă dezbrac de plăcere“
Pippo Delbono, unul dintre regizorii de referinţă din teatrul european, omul pentru care spectatorii se calcă în picioare la Avignon, se află zilele acestea la Bucureşti, la Festivalul UTE, cu spectacolul „Minciuna“, prilej cu care a dat un interviu pentru Cotidianul.
Am aflat şi dedicăm spectacolul victimelor de la Petrila. E ciudat. Am apărut aici ca să vorbim în spectacolul nostru despre o tragedie care s-a petrecut anul trecut în ţara noastră şi ni s-a spus că suntem contemporani cu o altă tragedie. Asta dovedeşte, dacă mai era nevoie, că sistemul face victime.
Spectacolul tău a venit, dacă se poate spune aşa, la timpul potrivit. Lumea s-a întrebat, deşi e stupid, dacă aţi ştiut ceva despre asta.
Da. Ştiu. Până şi eu am fost şocat. Nu am vrut să fac din spectacolul meu un manifest al vreunei ideologii, ci să vorbesc despre libertate sau despre lipsa ei în orice caz.
De unde vine „tema“ spectacolului tău?
Tatăl meu a murit de epuizare. A muncit ca un câine până i-a stat inima. Înainte de a fi sclavul sistemului, cânta la vioară, mergea la teatru, era un om liber. După ce s-a „înhămat“ la truda zilnică viaţa lui s-a terminat.
Piesa ta e o declaraţie politică?
Nu, nici măcar. Doar o tragere de mânecă, dacă vrei, o atenţionare prietenească. „Fraţilor, viaţa e ceva ce trece pe lângă voi.“ E mai degrabă un mesaj politico-spiritual. Eu spun la final că mi-aş fi dorit să fiu liber ca Bobo, actorul meu, care e surdomut şi analfabet. Lumea îi plânge de milă. Dar eu cred că el e adevăratul fericit.
Şi cum crezi că ar trebui rezolvată această criză a fiinţei umane?
În primul rând, să găsim momente în care să facem o pauză. Ai văzut spectacolul. La un moment dat le propun spectatorilor o pauză. Ciudat e că imediat mulţi s-au hotărât să iasă din sală, să umple cu ceva golul. Li se părea ineficient să stea pur şi simplu să mediteze.
Ce ai cu publicul, de ce îl chinuieşti?
Vreau să devină protagonist. Nu e în regulă să vină la teatru, să stea într-un fotoliu de catifea şi să privească drama altora. Trebuie el, spectatorul, să devină parte din dramă.
Şi cum îl provoci?
Îi arăt o oglindă. Îl arăt în toată goliciunea lui.
La propriu?
Da. La propriu. Mai întâi vine Gianluca, actorul care suferă de sindromul Down, şi se dezbracă. E grotesc, ştiu. Dar la fel e şi spectatorul şi, mai ales, sufletul lui.
Nuditatea nu e uşor de „manageriat“.
Mie-mi spui? La sfârşit, mă dezbrac şi eu. Crezi că o fac de plăcere? Nu. Nici gând. Dau un exemplu. Acum am mai slăbit, dar în urmă cu câteva luni eram mult mai rotofei. Nu-mi era deloc uşor să apar gol-goluţ.
Şi ce vrei, de fapt?
Goldoni e bun. Nu zic nu. Dar e mult prea comod să vezi Goldoni. Eu nu fac teatru pentru că îmi face mie plăcere să apar pe scenă, pentru că sunt egoist şi narcisist. Nu. Ar fi prea simplu. Teatrul e cu mult mai profund. E nevoia de a urla un mesaj către umanitate. Spectacolele mele schimbă relaţia actor-spectator. Nimeni nu mai e spectator, nimeni nu mai e „safe“ în montările mele. Pentru că oricum ideea de a fi pus la adăpost e o himeră. Eu nu fac decât să scurm lucrurile după adevăr.
Nu ţi-e teamă că sperii spectatorii?
Mulţi dintre ei pleacă. Ai văzut. E o chestie de alegere. O respect. Asta e o atitudine. Dar, la final, am văzut şi bărbaţi în toată firea plângând. Era unu’ mare şi destul de macho în primul rând care plângea cu vorbe. Asta caut.
Asta vrei, să şochezi?
Eu vreau doar să spun adevărul. Asta cu şocul îmi aduce aminte de o întâmplare reală. După Al Doilea Război Mondial, era o femeie care făcea striptease într-un bar. Nu asta era ciudat, ci faptul că era o supravieţuitoare a Holocaustului. Sigur că mulţi s-au îngrămădit să o judece. Şi ea le-a spus: „Nu aţi fost oripilaţi de faptul că au fost gazaţi milioane de oameni şi vă şochează că eu mă dezbrac?“. Cam asta ar fi întrebarea mea. Nu sunteţi uimiţi văzând oameni care se „îmbracă“ cu măşti zi de zi şi vă uluieşte un om singur pe o scenă, dezbrăcat de tot şi de toate?
Ai actori foarte speciali.
Da. Fiecare are o poveste. Micuţul Bobo care pentru mine e Marele Bobo e surdomut şi atunci când l-am întâlnit stătea deja de 45 de ani într-un ospiciu.
Cum l-ai întâlnit?
Făceam un curs la acel spital. Terapie prin artă. Şi Bobo a fost un „student“ absolut minunat. Am făcut cerere să devin tutorele lui şi de mai bine de zece ani locuieşte cu mine. E, dacă vrei, „copilul“ meu. Şi e primadonă în spectacolele mele. Apoi e Gianluca, cel cu sindromul Down. El a fost elevul mamei mele. Mama era învăţătoare şi lucra cu copii cu astfel de probleme. M-am „înrolat“ şi eu pe acest câmp de luptă. Şi mai e Nelson care era homeless. L-am luat de pe stradă. Apoi, mai am un actor care e refugiat politic din Argentina. Şi desigur alţii, cei „normali“ să le spunem, actori cu acte şi tineri care m-au urmat peste tot vrând să facă parte din trupa mea, lucru la care m-am împotrivit cât am putut.
Cum lucrezi cu aceşti actori atât de speciali?
Vrei să spui că Bobo nu e profesionist? E cu mult mai profesionist decât mulţi actori cu studii. Sigur că toţi aceştia au probleme serioase cu capul, dar când sunt pe scenă sunt minunaţi. Au un senzaţional simţ al ritmului, al poziţiei. Lucrează impecabil. Nelson, de pildă, repetă acelaşi gest milimetric cum eu nu aş fi niciodată în stare să fac. Şi de fapt în asta constă teatrul, în repetarea stării de graţie. Bobo e singurul capabil să transforme o atmosferă neagră, apăsătoare, într-o plimbare prin parc. Iar el, pe de altă parte, improvizează ca nimeni altul. La el, fiecare spectacol e diferit în funcţie de starea lui. Şi eu rămân uimit de fiecare dată când îl văd. Dacă mă întrebi, eu cred sincer că ceea ce fac ei e artă. Pur şi simplu.
Care e sensul teatrului pentru tine?
Mie nu-mi place teatrul, dar asta e menirea mea. Poate că sună banal, dar teatrul e un fel de setare, de sincronizare a ceasului omenesc cu cel al universului, cu ceasul lui Dumnezeu, dacă vrei.
Eşti credincios?
OK, şi pe mine m-a pipăit un popă când eram mic, dar asta nu înseamnă că neg nevoia omului de spiritualitate şi existenţa lui Dumnezeu.
2 comentarii
|
||
|
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.
1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste
2. Să se refere doar la articolul la care postează
3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor
Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
Citeste si:
-
Money.ro: Care sunt soluţiile prezidenţiabililor pentru ieşirea din criză. Respectă acestea Acordul cu FMI?
Tema crizei economice i-a antrenat pe Băsescu, Geoană şi Antonescu într-o dispută, la Palatul Parlamentului, în care şeful statului le-a transmis adversarilor politici că propunerilor lor - relaxarea fiscală susţinută de liberal şi subvenţionarea dobânzilor, a social-democratului - nu respectă Acordul cu FMI.
TEATRU
Artişti români sinistraţi în Venezuela
Cei 30 de artişti clujeni, participanţi la un festival folcloric în ţara lui Chavez, au fost “cazaţi” sub cerul liber şi sunt lăsaţi de trei zile fără apă şi mâncare. Ambasada României la Caracas e neinteresată de subiect.Hilda Peter: „Acum încep să primesc complimente şi pentru rolurile din teatru“
Pentru a face un interviu cu Hilda Peter, interpreta rolului Katalin Varga din pelicula cu acelaşi nume, actriţă nominalizată la Premiul pentru Cel mai promiţător debut la „British Independent Film Awards“, m-am deplasat până la gară. Nu ca să iau trenul spre Cluj, unde lucrează şi locuieşte actriţa, ci ca să bem împreună o cafea cu vreo câteva ore înainte de plecarea ei spre casă. Discuţia noastră a fost atât de intensă încât relaţia ziarist-intervievat s-a diluat foarte repede şi am sfârşit prin a o conduce la tren de parcă eram prietene de când lumea.Modelul Ridzi face furori la Operă
Conducerea Operei Naţionale Bucureşti se află sub anchetă penală, ca urmare a unor sesizări făcute la Poliţie prin care este acuzată că a încredinţat un contract de 500.000 de euro unei firme abonate de ani întregi la reparaţiile din Operă, deşi lucrarea ar valora în realitate mult mai puţin.Bloggerii, mână-n mână cu teatrul
În 2007, Teatrul Bulandra se implica în proiectul „Blog the Theatre“, iniţiat de compania austriacă Schauspielhaus din Graz. Programul urmărea să deschidă poarta străveche a teatrului către cea mai nouă realitate, cea virtuală.Gemma di Vergy triumfă la Opera Naţională Bucureşti
Eveniment fără precedent: au trebuit aduse fotolii suplimentare pentru acomodarea tuturor iubitorilor cântului care au dorit să asiste, în Salonul Galben, arhiplin, al Operei Naţionale Bucureşti, la prima interpretare în România a capodoperei donizettiene Gemma di Vergy, operă în două acte, pe libretul inspirat de unul dintre romanele lui Alexandre Dumas-tatăl: „Charles VII chez ses grands vassaux“.ARTICOLE SIMILARE
- "Nu ma dezbrac de placere" [Cotidianul]
Training online
Peste 300 de cursuri online de la SkillSoft.
- Înmormântarea maestrului Dinică sau despre voyeurismul funebru la români
- Dinică, un cal sălbatic într-o herghelie pursânge
- Inegalabilul Gheorghe Dinică, între râs şi lacrimă
- NY Times: Dinică era iubit şi pentru că nu i-a adus ode lui Ceauşescu."Norocul meu că nu arătam atât de bine la TV", explica el
- Cele mai frumoase amintiri cu Gheorghe Dinică: Poveşti vesele într-un ceas trist
- Horaţiu Mălăele: Pot trăi altfel decât dacă aş sta în închisoarea unui singur teatru
- Modelul Ridzi face furori la Operă
- Travestiţii lui Afrim (video)
- Renovarea TNB scoate dansatorii în stradă. La propriu
- Tudor Chirilă îi sfătuieşte pe liceeni să-şi aleagă un job din pasiune
- Înmormântarea maestrului Dinică sau despre voyeurismul funebru la români
- Travestiţii lui Afrim (video)
- Artişti români sinistraţi în Venezuela
- Hilda Peter: „Acum încep să primesc complimente şi pentru rolurile din teatru“
- Un spectacol garantat Afrim
- Modelul Ridzi face furori la Operă
- Gemma di Vergy triumfă la Opera Naţională Bucureşti
- Răzvan Mazilu, dansator şi coregraf: „Publicul trebuie să nu se mai lase păcălit de orice şuşă“
- Dinică, un cal sălbatic într-o herghelie pursânge
- Inegalabilul Gheorghe Dinică, între râs şi lacrimă
- S-a stins “Robert de Niro al României”
- Artişti români sinistraţi în Venezuela
- Înmormântarea maestrului Dinică sau despre voyeurismul funebru la români
- Hilda Peter: „Acum încep să primesc complimente şi pentru rolurile din teatru“
- NY Times: Dinică era iubit şi pentru că nu i-a adus ode lui Ceauşescu."Norocul meu că nu arătam atât de bine la TV", explica el
- Inegalabilul Gheorghe Dinică, între râs şi lacrimă
- Bune şi rele la FNT
- Imola Kezdi, o pasăre măiastră a unei trupe de maeştri
- Cu vinul nu e de glumit
- Modelul Ridzi face furori la Operă
Campaniile Cotidianul: Stop fraudării alegerilor!
18 Noi 2009 4 comentarii
Pe zi ce trece, semnalele privind posibilitatea fraudării alegerilor sunt tot mai multe. Cotidianul vă prezintă principalele pericole care ar putea influenţa voinţa electoratului. Scrisoare deschisă către preşedintele CE: România în pericol!
01 Noi 2009 43 comentarii
Stimate domnule José Manuel Barroso! Procesul electoral din România evoluează ameninţător! O ţară care, în mai puţin de 10 luni, a angajat credite de 20 de miliarde de euro se epuizează doar în discuţii despre diminuarea Parlamentului! Un mandat prezidenţial plin de scandaluri şi proiecte eşuate este astfel mascat de o consultare a electoratului pe un cu totul alt subiect. Şeful statului desfăşoară o campanie furibundă împotriva principalei puteri democratice, Parlamentul, încercând ca prin minimalizarea acestuia să câştige încă un mandat de preşedinte. Copiii spun lucruri.... electorale: "La revedere, nenea Băsescu!" (video)
13 Noi 2009 2 comentarii
O dată cu apropierea zilei alegerilor prezidenţiale, campania electorală devine din ce în ce mai agresivă, iar clipurile electorale sunt pline de mesaje menite să strice imaginea contracandidaţilor. Aproape la fiecare oră pe Internet apar parodii cu principalii candidaţi, iar, din păcate, în aceste jocuri sunt folosiţi şi minori.
Publicitate
GHID CULTURAL DE CALATORIE
Vrem sa alcatuim un ghid cultural pe baza povestilor voastre despre ce spatii culturale ati vizitat sau la ce evenimente ati participat, asa ca va invitam sa trimiteti amintirile voastre aici. Noi le vom publica pe blogul turistilor de elita: travel.blog.cotidianul.ro, iar cele mai bune dintre ele vor aparea in editiile tiparite ale ziarului Cotidianul si vor putea castiga intreaga colectie de carti "Cele mai iubite orase".
Vremea
Cer variabil si ploaie
max: 16 C
min: 0 C
-
-
Servicii si e-Commerce
-
Shops:
-