Întrebarea, deşi îmi aparţine, sau tocmai de aceea, este idioată. Nu se poate ieşi din marasm când vrea unul sau altul. PNL sau PSD. Doamna Elena Udrea ori domnişoara Alina Gorghiu. Un râu pornit spre mare, în mare se opreşte. Ce se naşte din marasm, marasm se cheamă.
Guvernul Cioloş ar avea ce-i trebuie, la o privire din Înalt, ca râul să urce muntele înapoi, dacă am avea un înapoi. Ce are acum guvernul Cioloş ca să urce din marasm au avut şi guvernele Petre Roman, Radu Vasile şi câte au mai fost; au avut chiar mai mult, au avut totul: susţinere populară, experienţa Europei, bogăţii naturale. Altele au fost doar numele serviciilor secrete: când KGB, când CIA etc. – cu aceleaşi interese în veac.
Ce n-am avut? N-am avut români, cum Germania a avut nemţi. Români, n-avem nici acum, slavă Domnului! Dar avem nemţi, tot slavă Domnului! Doar că una e să ai nemţi în Nemţia, şi alta e să ai nemţi în România. Nemţii din Nemţia au familiile în Nemţia. Nemţii din România n-au familiile şi, implicit, nici interesele în România; sunt pentru România ce era Pilat din Pont pentru Ierusalim pe vremea lui Iisus. Mai puţin Iisus.
Da, ceea ce i-a lipsit României în cea mai mare parte a parcursului a fost of-ul de România. Au existat, ce-i drept, şi patrioţi. Altă Mărie, totuşi. Căci poţi să-ţi iubeşti aprig casa unde te-ai născut, şi să nu-ţi pese de neamurile nevoiaşe. Nevoile celor de-o seamă nu se cunosc din ceasloavele de aiurea. Se cunosc suferind împreună.
Ziceam de Cioloş. Ştie ce trebuie, ştie cu cine, ştie ce-şi doreşte pentru el. E restanţier la iubire; a învăţat-o ca dogmă – „iar lui Dumnezeu şi Tatălui nostru, slavă în vecii vecilor, amin! O.K.”.
Defectul celor aburcaţi în căruţa politicii de predestinatul prostimii inocente e că sunt ireproşabili. CV-uri ca la carte: doctorate, masterate, ai noştri tineri la Paris învaţă la gât cravata cum se face nodul. Sunt toţi la patru ace. Se strică, totuşi, omeneşte: nu pot iubi nimic cu adevărat în afara CV-ului lor.
Se ştie, istoria nu cunoaşte instituţie lăudată care să nu fi devenit simulacrul a ceea ce s-a vrut de la ea. Şi veţi spune: aşa e în toată lumea. Şi la fel voi spune şi eu: aşa e-n toată lumea. Şi dintotdeauna. Ne despart aliniatele. Noi am prins marasmul înainte de a fi cunoscut prinosul. Suntem defectivi de începuturi. Acelea care ne-ar ajuta, pe noi ca şi pe atâţia alţii, să putem reveni din când în când, şi, pe ici-colo, să tragem finalul în spatele performanţelor trecute. Suntem sfârşitul curat, modelul, matricea marasmului.
Iar conştiinţa marasmului naşte instant, cu ajutor din Fanar, iohanişti la vaca valahă de muls. Şi haos bine făcut.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.