Poezie și blogosferă

FRUMUSEȚEA VA SALVA LUMEA? Vă propun să începem anul 2017 sub semnul poeziei, fiindcă sunt și poeții oameni, sunt și poeții blogări. Să nu ne uităm poeții!

În chestiunea poeților și a poeteselor, lucrurile sunt mai radicalizate decât în Orientul Mijlociu. Dacă de lumea politică te mai poți apropia fără să riști un seism de o magnitudine devastatoare, la scriitori și mai ales la poeți, n-ai cum. Sunt orgolioși nevoie mare, sunt în stare să facă moarte de om, mai ales dacă omul se pretinde critic literar (o specie pe care putem, fără exagerări, să o considerăm totuși cam dispărută în țara noastră). Mereu în căutare de public, care să le confirme indiscutabilul geniu, poeții s-au cam aflat în avangarda blogosferei, așa au făcut.

E greu să întocmești ierarhii la poeți, chiar și când sunt blogări, așa că nici măcar nu voi încerca (mi-aș pune inutil viața în pericol). Consemnez doar existența acestei specii – poetul-blogăr – și câteva dintre locurile unde își expune specia creația. Mai departe, faceți și dumneavoastră cum considerați.

Cazul Iv cel Naiv

Foarte puțini, chiar și din mica noastră lume literară, cunosc adevărata identitate a domnului Iv cel Naiv. Aș putea fi eu, ai putea fi dumneata, ar putea fi oricine, ce să mai. Umblă vorba că e publicitar, dar parcă poți ști?

Cert e că acest Iv, deloc naiv în chestiunile online, și-a construit o comunitate de cititori (și mai ales cititoare) cuprinși de fidelitate. A făcut apoi, firesc, pasul către hârtia tipărită, fiind poet publicat în volum, pe la Editura Vellant, editură care face cărți frumoase, spectaculoase grafic.

Deși vechi în blogosferă și el, Iv cel Naiv nu și-a epuizat versul, scrie în continuare ludic, plăcut. Ultima poezie pe care am găsit-o la dumnealui pe blog este aceasta („cu ea și numai cu ea“): „cu ea și numai ea / puteam avea / cele mai adânci tăceri, / puteam să tac de azi până ieri // cu ea și numai cu ea / puteam trăi cele mai lungi tristeți, / recordul fiind de șaisprezece dimineți // cu ea și numai cu ea / puteam pune în cuvinte atâta ură, / încât aerul lua foc când ne ieșeau pe gură // cu ea și numai cu ea / puteam dărâma / într-o singură noapte / un taj mahal din zece mii de șoapte // cu ea și numai cu ea / puteam ajunge, / după toate trăirile astea grele / să ne iubim cu fundul pe nori și tălpile pe stele“.

Poezia asta a fost plăcută pe Facebook de peste 1.400 de oameni. Poate să pară puțin, dar nu există zece poeți în țara noastră care să spere la asemenea apreciere (dacă îl excludem, firește, din întrecere pe alde Celentano din serialul TV Las Fierbinți, dacă nu punem la socoteală versurile sale bahic-patriotice, urmărite de milioane de români, inclusiv de cei plecați din țara noastră; dar aceea nefiind poezie, iată că îl excludem fără niciun regret).

Cazul Dmitri Miticov

Nici Dmitri Miticov nu și-a dezvăluit identitatea reală, operând sub pseudonim. El a susținut un frumos blog de poezie și analiză poetică (www.dmitrimiticov.blogspot.ro). Cam de o jumătate de an n-a mai postat nimic, dar asta nu scade cu nimic din importanța bogatei arhive care s-a strâns aici. Apoi, știți cum sunt poeții. Din clipă în clipă, Miticov poate să reapară, să renască, pasăre Phoenix pururi înfășurată în pixeli. Dmitiri este poet, poet publicat în mai multe plachete de versuri. El și-a explicat blogul astfel: „Voi pune poezii, păreri despre cărţi, muzică, pagini de jurnal şi un instrument de interpretare personală a poeziei. Încerc să scriu cât de des pot şi dacă pur şi simplu îmi termin ideile, am pus punct şi rămâne totul aici pentru cine vrea să citească. Acesta nu este un demers critic. E un gest egoist care îmi folosește în primul rând mie. O lucrare de cercetare personală a poeziei cu ajutorul textelor altora. Nu stabilesc criterii valorice, dar îmi declar foarte deschis preferinţele. Dacă ele corespund sau nu cu ierarhiile stabilite, asta contează prea puţin. S-ar putea chiar să nu fie o viziune potrivită şi să-mi corectez din mers părerile. Nu există o reţetă a poeziei, ar spune foarte mulţi, pentru că în cazul ăsta oricine ar putea scrie poezie. Eu spun că există reţeta şi e foarte vizibilă, doar că foarte puţini au la îndemână ingredientele necesare. Voi clarifica nişte noţiuni care mi se învârt prin cap când citesc o carte de poezie. Da, sună înfiorător să desfaci textul ca pe un mecanism, prea tehnic(ist), rece, fabricat, creative writing gen, dar aşa sunt eu cerebral şi pedant, mi-e imposibil să schimb asta. Cel mai previzibil reproş care mi se poate aduce este că receptarea la modul ingineresc substituie emoţia estetică şi distruge farmecul textului literar – dar de fapt acest mod de receptare nu precede reacţia emoţională, ci îi trasează ulterior nişte coordonate şi instrumente de măsură care n-o fac mai puţin interesantă, dimpotrivă“. Cam așa și cu Dmitri.

Cazul Țupa

Răzvan Țupa este poet cu vechime, consacrat, protector al celor nepublicați. Dumnealui lucrează chiar aici, la ziar, la Cotidianul, dar e și în spatele lui www.poetic.ro. Țupa știe tot ce mișcă în poezia românească, e cu totul intrat în lumea asta poetică (l-am invitat o dată la o șuetă, un program de dialoguri cu tineri artiști din țara noastră, iar Țupa a descins cu un autobuz plin de poeți nepublicați, care, pe deasupra, mai călătoriseră și fără bilet).

Pe www.poetic.ro postează mai degrabă rar (asta e, poeții mai au și ei depresii, necazuri), dar cine vrea să își facă o idee cu privire la direcțiile poeziei de astăzi cam pe-aici trebuie să poposească. Și mai e ceva frumos la Țupa pe blog, că nu se mărginește la poeții noștri, românii. Cum găsește ceva frumos, cum publică.

Uite, de exemplu, de sfânta sărbătoare a Crăciunului, și-a delectat cititorii cu un poem de Alice Oswald, o britanică în etate de 50 de ani, foarte contemporană, care a lucrat și ca grădinar. Redăm, iată, pentru conformitate, frumosul poem „Umbră“: „O să sclipesc o clipă / și-ți voi spune povestea unei umbre / care pică la apus / din senin pe pământ / și face stânga pe cărarea ce ajunge aici, / împleticită cu siguranțele arse, / schiloadă târâită peste lucruri de parcă și-ar fi rupt aripile, / nu încă permanentă, / nici mai mult decât un fior de la ceva / cu parașuta de carne a unei deschideri umane deasupra, / dar ușor alungită pe măsură ce coboară prin inelele / unei ore spre următoarea. / zboară cu ciorile în sus, ciopârțește norii / până când în fine uite-o la picioarele noastre. / propriul meu pronume impersonal, / necăjit sub mine ca un cadavru, / a leșinat. / pica de multă vreme. / uite, când merg, / e ca o foarfecă pe care-o aruncă soarele la mine, / așa încât de parcă pielea nu mi-ar fi prea bine încheiată. / mi-e frig, frig / când încerc să mă strecor afară din propria mea umbră, / dar oră după oră și mai multă umbră se scurge / de stau. / că mișc un braț. / aud șuieratul florilor cum își închid pleoapele / și copacii / de parcă s-ar bate un covor / își scutură păsările și le vin înapoi, / parc-aș fi deranjat ceva / ce cădea în linie dreaptă din ochiul lui Dumnezeu / și dacă nu fac nimic, / pământul cedează, / limpezimea aproape mentolată a ierbii începe să pălească, / moliile albe de sub frunze/sunt uluite“.

Cazul Huțuleac

Andrei Huțuleac este un tânăr actor din țara noastră (26 de ani, acum, la începutul lunii decembrie, anul 2016), consacrat deja pe marile scene ale teatrului din Capitală (se produce, mai ales, la Teatrul Metropolis).
Recent, Huțu, așa cum este pe drept numit el de către intimi, s-a metamorfozat și în om de radio. Dincolo de toate acestea însă, gălățeanul, căci gălățean este el, este, la bază, cât se poate de poet. Poet, poet, cu volum publicat și el (în prima parte a tinereții, la Editura Karth). Iar acest Huțuleac ține și un blog (www.poeziilaprimamana.wordpress.com). Aici, harnic, se manifestă textual, din prima încercare. Nu revine asupra versului, îl lasă așa cum l-a dat.

Capodopera huțuleciană pe luna decembrie este o replică la poezia lacrimogeno-bahică a lui Celentano (actorul Adrian Văncică), evocată și mai sus. Și replică Huțuleac: „dulce țară, dulce țară, / de ce ești emoțională / și-i asculți pe toți poeții / fabricanți de intervenții / care-ți cântă-n strună tare / toate temele fatale / recurente și penale, / precum dragostea de-alcool / și, desigur, locul gol / pe care îl lasă-n spate / românii din străinătate? / de ce, țară, ești umilă, / lăcrimând ca o copilă / când îți suflă în ureche / toți că ești fără pereche? / de ce nu te porți mai demnă? / de ce nu scoți tu din pernă / capul tău cu fruntea lată / ce era deștept odată / și putea s-analizeze, s-aleagă, să progreseze / și, mă rog, în general, / să fie rațional? / de ce, țară, plângi ca tuta, / de ce nu vrei să schimbi ruta, / să o iei pe căi înalte, / demne, vesele și calde? / de ce trăiești la extreme / așteptând să vin-o vreme / în care să fii salvată / precum o virgină fată / de un prinț american, / sau chinez, sau taliban? / de ce nu te ridici tu, soro, / după ce-l citești pe Tolo? / de ce nu te-apuci de treabă / și în cea mai mare grabă / om cu om să schimbi în bine, / ca să fie soare mâine? / nu mai traversa pe roșu, / nu mai umple-aiurea coșu’ / nu lăsa bizonii, vai, / pe linia de tramvai, / cu mașinile lor scumpe, / girofaruri și tulumbe! / țărișoara mea, de știi, / scapă-ne de parcagii / și de nu-ți cer multe pliuri, / ia maimuța din taxiuri. / țara mea de trist renume, / fă ceva acum pe bune. / schimbă-ți gândurile-n cap, / nu e totul tot un drac, / nu e totul la-ntâmplare / sau la voia lu’ Cutare. / poți să fii și tu ca restu’ / rămânând de fapt ce ești tu, / adică o țară mică, / dar înfiptă va să zică, /posesoare de Arghezi, / de Coșbuc și de „bardezi”. / toate astea cumulate / plus încă atâtea alte / îți dau o identitate / pe care nu ți-o poate lua nici uniunea, nici, așa, / oricine la drumul mare. / fii ce ești și-o să fii mare! / ești deșteaptă și știi bine, / românul nu-i egal cu sine / și dacă asta îi lipsește: mănâncă, roagă-te, iubește“. Conform mărturisirilor din hashtag, opera aceasta a fost realizată în șapte minute.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.