Politica dezbinării

Aruncarea României într-un politicianism tot mai tulbure, imediat după sfârşitul lui 1989, pentru a nu incomoda derularea marilor acte de corupţie şi furt din averea publică, nu s-a terminat. Acel proiect, aprofundat până la subtilităţi sistemice morbide, stă la baza societăţii actuale. Cei angrenaţi politic în revizuirea Constituţiei sunt ei înşişi emanaţia acelui masacru, continuând lovitura de stat. Atmosfera publică, singura decisivă, a fost poluată, deturnată prin toate mijloacele posibile. Sistemul pus la punct în primele luni de după căderea lui N. Ceauşescu este marele vinovat de situaţia prezentă a României. În asemenea condiţii, a vorbi despre democraţie este aproape imposibil, cât trăim într-un stat confiscat.

Aruncarea în scenă cu orice preţ a oricui pentru a distrage atenţia de la destructurarea elementelor esenţiale a rămas practică de bază. Statul român, şi aşa cu foarte mari probleme, a fost condus într-o zonă de risc total unde noii lideri au devenit infailibili. De unde glorificarea lor a întrecut orice limite, plasându-i, incredibil, în rândul rezistenţei. Îndepărtând în timp foarte scurt toate persoanele cu deschidere democratică, intelectual-morală, aparatul a funcţionat la fel de sincronic şi odios ca în perioada roşie. Imbecilizarea ideologică a societăţii a fost atât de uriaşă încât alte voci nu au avut niciun ecou, instinctul de autoconservare fiind distrus prin fiecare ofensivă. România, în media ei, trăieşte în acest proiect fără a lăsa să se înţeleagă nevoia de a-l abandonna.

Transformarea etnicilor maghiari în cetăţeni speciali, buni pentru acest experiment, s-a petrecut din prima clipă. Figuri interesante care ar fi putut participa la un proiect al unei Românii democratice au fost canalizate spre arhitectura unor separaţii, inducând tot felul de ipostaze ale unui dialog absurd. Orice partid pe baze etnice este o ameninţare la adresa celor din jur, ca atare fiind antidemocratic. Plasarea Transilvaniei în subiect litigios e o exagerare care poate agita mulţi aventurieri politici. Mutarea atenţiei publice spre un naţionalism mereu în lucru nu a încetat o secundă, angrenând personaje de toate calibrele, multe dintre ele din sfera armatei şi a fostei securităţi. Ameninţând constant democraţia, având o adevărată aversiune faţă de ea, această clasă de politruci a controlat situaţia aflându-se până acum foarte departe de o sancţiune.

Enclavizând două judeţe ale României prin accesul unei fundaţii în Parlament, întrega politică naţională a fost situată în colaps. Evident, corifeii acestei organizaţii nu s-au ocupat decât de propriul buzunar, fiind garanţii tuturor alianţelor posibile, fără niciun scrupul. Departe de-a face politică în interesul României, UDMR, alături de toate facţiunile naţionaliste, ar trebui retrasă de piaţa politică. Justiţia va trebui să se pronunţe într-un asemenea subiect când va avea şi o doleanţă în acest sens. Este contra interesului maghiarilor şi al românilor, care nu au cum să gireze din banul public organizaţii care să-i dezbine şi să le pună în discuţie legitimitatea oriunde s-ar afla pe propriul teritoriu. Tinichelele acordate, precum aceea a pastorului şi europarlamentarului L. Tokes, îşi au originea în această manevră a mediului politic de care va trebui într-o bună zi să ne debarasăm. L. Tokes este el însuşi o creaţie românească tipică. Gunoiul politic de pe malul Dâmboviţei şi-a creat un chip dublu pentru a-şi consolida puterea. Pericolul maghiar există atâta vreme cât România îl ajută să existe. Prin ieşirea din logica bolnavă a extremismului, România va fi obligată la o centrare pe valorile naţionale, europene, în faţa cărora cetăţenii unei ţări nu sunt de două categorii, iar minoritatea nu poate fi altceva. Cei care au încercat să plaseze relaţiile externe în acest joc primitiv, ştiind bine că pot scoate un profit electoral, vor trebui să lase locul celor preocupaţi de strategiile dezvoltării. Retragerea titlului domnului Tokes, precum şi desacralizarea sa, fără o schimbare totală a fondului problematic, nu vor rezolva absolut nimic. L. Tokes are un program politic mult mai ambiţios decât decoraţiile de la Cotroceni. Însuşi faptul de-a fi acceptat această decoraţie, precum şi calitatea de ales din partea unor cetăţeni români, îl obligă. Altfel, din păcate, domnia sa se situează într-un instigator oarecare, ceea ce nu aş vrea să fie adevărat.

Dacă maghiarii au ajuns un fel de extratereştri care ne terorizează, cu ţiganii avem aceeaşi problemă. Statul român îşi permite să aibă parteneriate cu tot felul de autointitulaţi, în aceeaşi logică subternă care ne guvernează. Oameni care nu au un act de identitate au ajuns, drept consecinţă, să terorizeze România şi lumea. Ei sunt băile de mulţime, divertismentul. Discriminarea lucrează din plin. Cetăţenii români oneşti se văd expuşi de către clasa politică la o anarhie teribilă, unei atmosfere de junglă. Dacă se va mai merge într-o asemenea direcţie, vom asista la o ţiganizare a ţării, lucru deja vizibil şi foarte convenabil corupţiei. Au apărut în societate, chiar în segmentele cu pretenţii, nuclee de anarhie, violenţă, intimidare etc. inspirate de aceste medii. Oare guvernanţii actuali ai României nu sunt ei înşişi nişte autointitulaţi cu sceptre şi coroană, abuzând o întreagă naţiune?

Dublul standard în care lucrează sistemul politic a dus la un deficit tot mai mare de democraţie, de spoliere a tuturor valorilor. Dacă noua Constituţie nu rezolvă aceste chestiuni, România se autodesfiinţează.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.