Caracteristicile fostului partid unic se regăsesc permanent în simulacrele democraţiei actuale. Generatoare de corupţie, aceste dominante au evoluat spre un fel de virtuţi ale unităţii partidelor. Politica unanimităţii, care ar trebui să suscite o puternică contestaţie publică, pune punct oricăror reforme. Atmosfera din interiorul partidelor politice este una a întregii societăţi din România de astăzi. Amânarea strategică a reformelor, despre care nu mai vorbeşte nimeni, de la preşedinte la premier, permite tot felul de tranzacţii. Pe fondul unei creşteri economice având drept cauză evidentă îndepărtarea de la putere a guvernului de casă PDL, mediul politic aflat la putere pare a nu realiza că această realitate este tot mai mult una inerţială. Lipsa de autoritate din PSD anunţă lucruri extrem de grave pentru acest partid care nu va mai avea minima capacitate de a face faţă unei dinamici democratice. Există unanimitate peste tot, însă aceasta poate fi dezastruoasă pentru partidul pretins a fi al social-democraţiei. Nu numai partidele au ajuns într-o criză absolută de lideri. Mediile profesionale, viaţa academică, toate formulele de organizare nutresc o autosuficienţă pe care o face posibilă viaţa politică. Tentaculele caracatiţei totalitare pot fi identificate la scară generală, într-o progresie care a înlocuit reforma. Ne întoarcem vizibil înapoi, printr-o zădărnicie a unei false schimbări. Mult invocata lehamite îşi are cauzele în această blocadă care a transformat ţara într-un eşec ale cărui detalii sunt creionate deseori mult prea complicat. Solidaritatea clasei politice, a acestor grupuri de interese, asimilabile infracţionalităţii, este fără fisură. O singură voce adevărată, una singură, dacă ar fi în mediul politic, precum în perioada totalitară, lucrurile ar putea balansa în direcţia bună. Nu s-a întâmplat atunci, nu se întâmplă nici acum, printr-un fel de ecou al istoriei. Această situaţie are un preţ uriaş, menţinerea României la periferia Europei.
Avem agitatori ai unor interese de grup, nu oameni politici. În fruntea partidelor sunt susţinuţi, firesc, cei care reprezintă oglinda majorităţii. Unanimitatea, cu haloul candidaţilor unici, se constituie într-un model de care România nu e străină. În contextul unei conjuncturi internaţionale tot mai tensionat, nu avem nevoie de anarhie internă. Însă fără democraţie consolidată suntem în totală instabilitate. Lozincile barbariei din 1990 pot fi decriptate astăzi cam peste tot unde activează politicienii. Faptele, singurul punct de discuţie, o dovedesc.
PSD-ul se strânge în jurul unui personaj care poate fi preocupat de orice, numai de social-democraţie nu este, nu are cum să fie. Între viaţa de partid şi ideologia acestuia, doar onestitatea poate fi un liant. Stânga românească este, din păcate, o farsă, când ar trebui să fie forţa redutabilă care să oblige mediul politic la implicare adevărată.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.