Politicienii români și gugumăniile lor

„Dacă nu e și fudul, prostul nu e prost destul“, zice un vechi proverb românesc. Iar dacă tot e fudul, prostul musai trebuie să devină politician. Iar odată ajuns în „vârful trebii“, politicianul mioritic începe să creadă că, brusc, a devenit și extrem de inteligent: vorbește în dodii și bate câmpii în cuvinte pe cât de alese, pe atât de găunoase. Parlamentari, senatori, miniștri, „băgători de seamă“, toți plini de ifose și cu pretenții de mari genii politice. De fapt, majoritatea politicienilor mioritici alcătuiesc o șleahtă de gugumani, o menajerie plină de măscărici care, umflați cu pompa de abulica noastră democrație, se laudă că sunt aleșii neamului și „reprezentanții poporului“. De fapt, sunt doar niște guralivi agresivi care, atunci când ne cerșesc voturile, sunt dispuși să facă toate giumbușlucurile cu putință pentru a ne convinge să-i miluim cu o ștampilă pe buletinul de vot. După care, odată aleși, se preschimbă în niște mahalagii care se uită chiorâș, dar întotdeauna de sus, la electorat.

O liotă de nulități care, după ce se umflă în pene cu aerul că ar comunica lumii cele mai cutremurătoare adevăruri, scot pe gură niște banalități înfiorătoare, dar pline de ifose. Unii, veniți parcă direct din lumea lui Tândală, trăncănesc fără noimă și fără să aibă habar ce spun. Alții, cărora ai zice că le-a căzut DEX-ul în cap, turuie vrute și nevrute și lansează bazaconii pe bandă rulantă, mai ceva ca o mitralieră „la foc automat“. Când i se pare că nu este tratat cu respect, politicianul nătărău se preschimbă într-un mitocan care suduie după cum îi vine la gură, fără să țină cont pe cine are în față. Adunați la grămadă, ei sunt politrucii de modă nouă, al căror unic program se restrânge la: „Ciocu’ mic, că acum noi suntem la putere!“.

Daea, ministrul tranca-fleanca

Ultimul sosit, dar devenit rapid membru de vază al „clubului tranca-fleanca“, este Petre Daea, ministrul Agriculturii. Pe 4 ianuarie, abia ieșit din Comisia de specialitate din Parlament, omul și-a exprimat, în fața ziariștilor, o nădejde exagerat de optimistă: „Sper ca mintea să mă țină în stare să nu fac greșeli“. Din păcate, „mintea nu l-a ținut în stare“ și l-a lăsat să turuie: „Eu cred că putem discuta zile întregi despre agricultură. Este un domeniu atât de complex, de complicat și atât de mult văzut și interpretat, încât timpul este doar un instrument pentru o fază în care oamenii se adună să vorbească despre existența lor“. Nenea ministrule, cu chestia asta chiar că ai dat lovitura: marii filosofi ai lumii își dau palme în fața oglinzii, gălbejiți de invidie că nu s-au gândit ei primii cum stă treaba cu legătura dintre agricultură și timpul care este un instrument pentru faza în care… bla, bla, bla! Ei, dar ăsta a fost doar începutul.

Teoria rumegătoarei mioritice

Fostul președinte de CAP Daea s-a apucat, într-o bună zi, să facă „teoria oii“. „Oaia avea, sau are, trei producții principale. Oaia nu-i secundară. Are lâna, are mielul, are carnea și, evident, cele de lapte au și lapte. După cum știți, lâna este aruncată, dată foc. Dar știți de ce e dată foc? Vă dau o informație pentru bagajul tehnic al dumneavoastră, ca să folosiți informația când vorbiți despre agricultura României. Lâna la umiditate trăiește sute de ani! Explicația e că ciobanul stă cu lâna, cu cojocul, pe dinafară. Un singur dușman are lâna. Știți care e? Molia. Și aceasta acționează numai la mediul uscat! Țăranul, dacă aruncă lâna în pământ, o învârtește… când cu plugul, când cu discul, când cu semănătoarea, când cu sapa, când cu lopata… o învârtește, că ea nu putrezește acolo… Și-atunci țăranul îi dă foc, îi dă foc și nici la foc n-o rezolvă, dom’le. Și-atunci, în acest produs extraordinar care poate fi, am discutat să găsim soluția valorificării în termoizolație. (…) Păi, nu-i păcat?! Și în asfaltare se folosește lâna!“ Luat pe sus de subtila știință a oii, ministrul Daea ne-a pricopsit cu o soluție: „Eu vă dau un alt exemplu: sunt 12 milioane de oi, au trei kilograme oaia, da? O plapumă cât ar fi? Trei kilograme! Ar fi 12 milioane de plapume în România pentru săraci!“. Nu ați înțeles ce vrea să zică ministrul? Nu contează, că nici el n-a înțeles. Dar concluzia este: vrei, nu vrei, ia, române, ,,plapume“.

Dar dacă tot e să privim în curtea actualei coaliții guvernamentale, ministrul Daea este doar unul dintre cei care bat câmpii și vorbesc în dodii. De curând, distinsul senator Șerban Nicolae i-a beștelit pe parlamentarii opoziției, acuzându-i că își aprind luminițele de la telefoane, consumând, desigur, abuziv, minute prețioase din abonamentele plătite de stat. Iar un altul, chiar și mai deștept, a zis că strada acuză degeaba actualul Guvern că a furat „noaptea, ca hoții“. Abulicul său argument era că furtișagul s-a produs noaptea din cauză că acum ziua e mai scurtă și că, dacă ar fi fost vara, fapta ar fi fost comisă pe înserat.

Ai noștri, ca brazii…

Cronologic socotind, flecăreala, vorba lungă și fără noimă par să fi venit „la putere“ imediat după fuga soților Ceaușescu. Mulți dintre noi ne mai amintim exaltarea din Studioul 4 al Televiziunii Române, unde, pe 22 decembrie 1989, Mircea Dinescu ne anunța, în direct: „Fraților, am învins! Dictatorul a fugit“. Ceva mai târziu am aflat și despre povestea cu „Mirceo, arată-le că lucrezi“, îndemnul fariseic prin care Ion Caramitru începuse deja să lucreze la edificarea unei realități paralele, mincinoase, care ne urmărește până în ziua de azi. Dar acela a fost doar un început modest și timid. Unul dintre primii politicieni care au „dat cep“, cu adevărat, butoiului cu nerozii pline de ifose a fost Gelu Voican Voiculescu. Pe la începutul anilor ’90, pe când era vicepremier, Voican s-a lăudat că, atunci când nu este ocupat cu politica, se situează „între metafizică și clitoris“. Motiv pentru care niște ziariști buni la suflet și miloși au promis că vor interveni la RA-APPS cu rugămintea să-i dea amărâtului măcar o garsonieră, fie ea și confort III, pentru ca bietul de el să nu mai fie obligat să-și ducă zilele înghesuit între cele două extreme. Câțiva ani mai târziu, ca să confirme opinia unor colegi care-l considerau o „minte luminată“, Ion Iliescu și-a luat avânt și a trăncănit plin de aplomb: „Pus astfel în lumină, ancorat în sinergia faptelor, recursul la universalitate nu eludează meandrele concretului“. Dar odată cu trecerea timpului mulți alți gugumani au pătruns în politică și au scos pe gură fluvii de bazaconii, care, adunate într-un volum, ar deveni o enciclopedie a prostiei fudule, care ne conduce de aproape trei decenii.

Ba din contră…!

Exact precum în bancul în care o prostituată se laudă că trăiește „din contră“, Nicolae Văcăroiu ne-a anunțat cândva, pe când ocupa fotoliul de premier: „Nu facem privatizare de dragul privatizării, ci din contră“. Omul măcar s-a ținut de cuvânt. Pe vremea lui, privatizarea s-a făcut exact așa cum a zis: „din contră“.

Când era ministru al Finanțelor, distinsul economist Florin Georgescu a socotit, băbește, pe degete: „Lumea are voie să aibă două conturi: un cont în lei, un cont în valută și un cont de investiții. Mai mult nu!“. Aha, adică doi este egal cu trei! Ori poate, cine știe, trei este egal cu doi. Păi, cu asemenea genii economice, nici n-avem de ce ne mira că am ajuns exact aici unde suntem acum. Și tot ministrul Florin Georgescu a explicat, la un moment dat, cum se repartiza o locuință la bloc: „Nu ți-l dădea pe ăla, ți-l dădea pe altu’, la etaju 5, la 4, la p…a mă-sii, undeva, acolo, da ăștia îs căcănari“.

Glotosocietarism… Ha?

Un alt economist de talie, regretatul Ulm Spineanu, a avut și el momentul lui de glorie atunci când a explicat clar, ca să priceapă chiar și Ion Iliescu: „Indiferent cum, într-un final, primordialitatea lui a ști politic și social, care nu înseamnă un glotosocietarism, își va desemna predictibilitatea, și-n consecință echilibrul, între a fi și a avea“. Dar, într-o altă ocazie, n-a mai fost la fel de clar și n-a reușit să explice dacă se referă la psihologie ori la niște subtile rafinamente sexuale: „Conștiința ne este de fiecare dată rodul posteriorului. Iar în fond, profunzimea personalității fiecăruia, la un moment dat, se desprinde exogen-selectiv de bunul personal, devenind un fel de stare a ansamblului socio-patrimonial“. Probabil că nici măcar el însuși n-avea habar despre ce trăncănește. Dar nu contează: palavrele lui păreau al dracului de inteligente.

Elegantul domn Ponta şi adresarea sa academică: „Fă, Doino…!”

Oul lui Columb…

Fostul deputat PUNR Ion Gavra a rezolvat străvechea dilemă „cine a fost mai întâi, oul sau găina?“: „Ne jucăm de-a oul și găina? Ehei, întâi s-a născut Columb și pe urmă oul“.

Cofondator al Partidului Socialist Muncitoresc, fostul demnitar comunist Ilie Verdeț a rostit, la un moment dat, o propoziție pentru care chiar și Ceaușescu l-ar fi dat afară din partid: „Cele publicate este o minciună, un neadevăr inexact“. Deși pare greu de egalat, această performanță de logică politică a fost totuși depășită. Și nu de oricine, ci de un liberal de vază. Concret, de Viorel Cataramă, care, lovit de o revelație spiritistă, și-a anunțat colegii: „Sunt aicea, printre noi, în această sală, tineri care au murit în Revoluția din decembrie 1989“.

Tot cu vreo câțiva ani în urmă, sfânta birocrație de sorginte comunistă, pentru care un „dosar curat“ face bine la carieră, i-a jucat chiar și lui Petre Roman o festă penibilă. La un moment dat, cel pe care distinsele doamne de la APACA îl alintau „don Pedro“ s-a lăudat: „Eu mi-s os de ardelean!“. Dar a uitat să precizeze că, de fapt, este un ardelean de rit sefardit.

Totuși, nu trebuie să ne închipuim că politicienii noștri sunt chiar niște puritani pe care nu-i preocupă și viața sexuală. Probabil că româncele rafinate au avut un orgasm de proporții cosmice atunci când au aflat de la UDMR-istul György Frunda că „noi, maghiarii, suntem apreciați de femeile din România pentru că suntem cel puțin bilingvi“. Mda, cu siguranță că o fi știut el ce spunea. Dacă acum, când unele cercuri retrograde susțin că politicienii de azi „au întors spatele problemei homosexualității“, Radu Berceanu a găsit, cu ani în urmă, o rezolvare cu adevărat pragmatică: „Problema homosexualilor trebuie privită bărbătește, în față…“. Spirit deosebit de complex, așa cum îl știa toată lumea, răposatul C.V. Tudor a reușit și el, la un moment dat, o combinație extrem de exotică: a altoit meteorologia cu sexologia și le-a contopit într-o combinație de-a dreptul memorabilă: „Bătea ploaia cu grindină, mare cât singurul testicul al lui Oliviu Gherman“.

Lista nătărăilor din politica românească este, desigur, mult mai lungă. Iar din ea nu pot lipsi „primarul care este“, așadar, „Marean Vanghele“, cel pentru care chiar și conjugarea verbului a fost o barieră intelectuală de netrecut, și nici Elena Udrea, cea care a preschimbat Norvegia în republică. Și să nu-l uităm nici pe Valeriu Zgonea, cel care s-a lăudat că este „coleg cu Mihai Viteazul“.

„Ciocoii noi cu bodyguard“

Inventate cândva de maestrul Dinu Săraru, aceste câteva cuvinte adunate la un loc alcătuiesc, probabil, cea mai sugestivă descriere a majorității politicienilor din ziua de azi. Dar atunci când consideră că nu primesc tot respectul care li s-ar cuveni, mintea lor domoală nu-i împiedică să fie bădărani și să se comporte exact ca niște mahalagii care consideră că sunt buricul Universului. Ani la rând, lui Ion Iliescu i s-a spus „măi animalule“. Dar asta și-a făcut-o el însuși: în vara anului 1992, de Ziua Marinei, era la Constanța, unde a fost contestat verbal de un grup de localnici. Enervat, Iliescu s-a repezit la unul dintre contestatari, l-a apucat de guler și a urlat la el: „Ce ai cu mine, de ce huidui, măi animalule?“. Mai deunăzi, ștafeta bătrânului Iliescu a fost preluată de un coleg de partid cu mult mai tânăr: Șerban Nicolae, președintele Comisiei juridice a Senatului. De parcă ar fi fost vechil pe moșia lui tată-su, acesta a bruftuluit-o pe Irina Kuglay, procuror și reprezentant al Parchetului General, după care a dat-o afară din sala de ședință. Iar când respectiva doamnă a încercat să explice motivul prezenței sale acolo, Nicolae s-a umflat în pene precum un belfer dintr-o școală de mahala și a insistat: „Chiar trebuie să mă rog de dumneavoastră să părăsiți sala?“. Probabil că omul încă n-o fi aflat că sala cu pricina nu este propria sufragerie, unde poate primi sau da afară pe oricine, după bunul lui plac. Iar atunci când Raluca Turcan i-a atras atenția asupra comportamentului său grosolan, Șerban Nicolae s-a rățoit și la ea: „Atâta tupeu, de unde și până unde îmi faceți educație mie?“. Auzind astfel de replici țâfnoase, automat îți vine în minte proverbul: „S-a suit scroafa-n copac“. Dar și faptul că, acum vreo câțiva ani, același Șerban Nicolae era băiatul de casă al fostului general, actual pușcăriaș Cătălin Voicu.

„Păsărica“ și „găozarul“

Probabil că, indiferent câți „concurenți“ ar avea printre colegii lui, tot Traian Băsescu rămâne politicianul cu cel mai „buruienos“ vocabular. Băsescu a fost cel care i s-a adresat unei ziariste cu apelativul „păsărică“, iar alteia, care-l enervase, i-a zis „ţigancă împuțită“. Este drept că de pe urma „ţigăncii“ Traian Băsescu s-a ales și cu un proces de discriminare. În schimb, el a scăpat mult mai ieftin după ce l-a ridicat pe unul dintre jurnaliștii care-l deranjau la „rangul“ de „găozar“. Iar cândva, pe vremea în care Cozmin Gușă și Lavinia Șandru se mai ocupau încă de politică, fostul președinte i-a avertizat, privind însă cu subînțeles către Șandru: „Este foarte ușor să ajungi pe centura… politicii, unde să te întâlnești cu politicieni care umblă dintr-un partid în altul“. Un alt personaj de prim rang preocupat de moralitatea din lumea noastră politică a fost, la un moment dat, și Ludovic Orban. Aflat odată la Alba Iulia, la un forum al femeilor liberale, el le-a explicat colegelor sale că „nu e nevoie să treceți prin patul unui șef pentru a promova. Nu este nevoie să preluați exemplul Mioarei Mantale sau al Elenei Udrea“. Dar cu siguranță că și Victor Ponta va rămâne un exemplu de eleganță masculină. El a fost cel care, în cursul celebrei plimbări cu barca pneumatică purtată pe brațe de jandarmi, i s-a adresat jovial Doinei Pană, colega sa de partid și de guvern: „Ia zi, fă Doino, aveai chef de niște inundații?“. Dar în acest caz, altceva este interesant: cu toate că o țară întreagă a auzit vorbele mârlănești ale lui Ponta, Doina Pană a negat vehement că ea ar fi fost cea interpelată astfel.

Ouăle premierului

Pe vremea când era premier al României, Adrian Năstase, extrem de enervat de colegii curioși, care-l întrebau insistent despre avere, i-a îndemnat „să-i numere ouăle“ de la Cornu. Dar, după cum spun filosofii de cafenea, „viața e complexă și prezintă multe aspecte“. Atât de complexă și neașteptată, încât, până la urmă, Adrian Năstase a ajuns să-și numere ouăle de unul singur, în solitudinea celulei de pușcărie. Ei, asta este: viața-i scurtă, în schimb, prostia și mitocănia sunt, cu adevărat, nemuritoare.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.