Încerc să reiau, mental, în această dimineață, filmul confruntării dintre cei doi candidați la președinție. Impresia de eșec rămâne. Un eșec urât, stricat parțial de televiziunea Laviniei Șandru și a lui Cosmin Gușă, ambii deveniți apologeți ai candidatului PSD. Stricat, fără șansa de a mai repara ceva, de Ponta care a jucat abuziv și agresiv rolul deșteptului. El a sosit, ca și Băsescu pe vremuri, cu un geamantan de hârtii, pe care le-a învârtit și zăpăcit autozăpăcindu-se.
Nici o secundă Victor Ponta nu a îngăduit dialogul, ci a fost din prima clipă distructiv, fragmentând fiecare frază a sasului, încercând să-l compromită. Rețeta a fost – el nu știe nimic, eu știu tot. Ce și cum arată acel tot? Jalnic. Opinteala de a te arăta deștept produce rapid reversul. N-am înțeles decât că eu, cel din fața televizorului, trebuie să-l aud pe Ponta și să nu aud nimic sau aproape nimic din ce încearcă să rostească Iohannis. Învață, îmi spunea mama, care era dascăl, să îți asculți interlocutorul. Apoi vorbește. E la fel de important să asculți, cum este să te exprimi.
Ponta n-a utilizat, arătându-se încă o dată nesincer, decât arma anulării interlocutorului. Pentru unii, încercarea de a-l compromite ca ignorant pe Iohannis, a prins. Observ asta din comentarii. Pentru alții, între care mă număr, nu. Nu știu dacă neamțul a fost într-o zi bună sau proastă, dar Ponta a fost cu certitudine – o indica și chipul lui învinețit de ură și zburlit – într-o zi dezastruoasă. Replicile cu care a vrut să ne facă zob, citind pib-ul, numărul relativ al pensionarilor și populația românească din Italia comprima întreaga lui știință. N-am auzit gândirea sa, filosofia pe care presupuneam că și-a clădit-o despre statutul de președinte al unei țări care-și trăiește azi grave și dureroase disperări.
Nu-mi place Ponta de când îl știu. I-am spus-o și lui. Am și scris-o. Aseară, dacă a vrut să mă facă terci de admirație, n-a izbutit. Dimpotrivă, a subliniat și mai apăsat caracterul lui urât pentru a mă exprima încă elegant. ”Nouă ne dați lecții aici în România noastră”, s-a rățoit Ponta la Iohannis, când acesta încerca să-și reclame dreptul de a spune ceva. Adică, mă neamțule, io sunt aici la mine acasă, noi suntem români verzi (pe tema asta, dacă intrăm în registrul acestei mizerii, ar mai fi multe de spus), cu biblia în mână, cu biserica ortodoxă aliați. Ce ”președinte”, Dumnezeule, se pregătesc unii să aleagă! Vorba unui comentator: ȚARA are nevoie de președintele Iohannis, poporul îl vrea președinte pe Ponta.
Iohannis, când a apucat să spună ceva, n-a spus prostii. A vorbit în registrul lui care, pentru un președinte de țară, nu-i nepotrivit. L-aș fi vrut mai viu, fiindcă e ușor, mai ales pentru cei care te dușmănesc, să te catalogheze molâu. Poate că nu era rău să părăsească ringul, în care adversarul lovea doar sub centură și scotea limba. Sau poate că ar fi fost o greșeală. Iohannis a fost ajutat totuși de ținuta lui de om serios și de agitația dezlânată a lui Ponta care i-a devenit, în cele din urmă, bumerang.
Comentariu preluat de pe AM Press
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.