Pontismul în criză – băsismul redivivus!

De vineri până duminică, politica românească a dat într-un clocot prostesc. Toate cele care anunţau o vacanţă adormitoare au fost înghiţite într-o clipă cu o foame nebună de tocătoarele de ştiri. Vara românească prelinsă de pe spinările munţilor s-a risipit ca o mătase furată de vânt. Iar locul ei a fost luat de patima nebună a românului lovit de delirul politicii. Victor Ponta, cel care se visa alesul, atotputernicul şi atoateştiutorul, s-a trezit ca un copil în chiloţi prins la furat de cireşe. Cu buzunarele pline, el se laudă că nu ascultă nici de americani şi nici de nemţi şi dacă se enervează le arată lor. Cu tupeul său proverbial, Victor Ponta a început să le perpelească şi a pus pe Facebook hârtia care atestă că nu a fost niciodată acţionar la „Şova şi Asociaţii”, uitând că în declaraţia sa de interese s-a trecut şi ”senior partner” la aceeaşi maşinărie avocaţială de făcut bani din politichie. Vrând-nevrând, Victor Ponta a început să ne poarte prin cotloanele imaginaţiei sale, pierzând pe drum şi identitatea celor spuse luna abia întregită şi anul trecut şi obligându-ne să ne îndoim de fiecare jurământ rostit cu mâna pe inimă.

Autorul celebrului plagiat juridic crede că se poate reinventa de fiecare dată când vorbeşte. Este mereu altul sau nuanţat şi delicat altcineva, ca o domnişoară cu ifose care depinde de chef, de interlocutor şi de presiunea atmosferică. Aflat în faţa unor acuze de maximă gravitate, Victor Ponta a tăcut mult, s-a apărat neconvingător şi s-a încăpăţânat să nu cedeze. De frică sau din cauză că şi acuzaţiile DNA-ului erau la fel de cârpite şi semi-imaginate ca şi apărările şi argumentele sale. Dumnezeu mai ştie! Un lucru este însă cert. În faţa unei asemenea ameninţări egale cu moartea politică, Victor Ponta a răspuns cu trufie. Nu-şi poate imagina cum ar trăi în afara puterii. De vineri până duminică n-a făcut aproape nimic. Le-a trimis pe Rovana Plumb şi pe madam Pandele să mai spună câte ceva pentru televiziuni iar el s-a căinat în bucătărie, ţinându-se de tâmple şi întrebându-se în sinea sa, ce să mă fac, ce să mă fac? Victor Ponta cel clonţos şi arogant de la alegerile prezidenţiale a redevenit pisicuţul din biroul lui Traian Băsescu, lăsând PSD-ul şi guvernul pe pilot automat. Adică pe mintea uscată a lui Dan Sultănoiu, Bogdan Teodorescu şi a Ancăi Alexandrescu. Oricât ar părea de ciudat, după lamentabila prestaţie electorală din bătălia cu Klaus Iohannis, Victor Ponta a rămas tot la mâna proverbialei sale echipe de comunicare. Tot Dan Sultănoiu şi tot Bogdan Teodorescu conduc, mari campioni ai îngropatului de politicieni, ei îi dau direcţiile de lucru şi subiectele şi tot ei distribuie SMS-urile cu materie cenuşie către pesediştii desemnaţi să vorbească pe la emisiuni. Cei doi, mari artişti ai consultanţei, dar şi ai jumulitului de deputaţi şi senatori PSD cu ale lor strategii de comunicare pentru fraieri, au trimis-o la Antena 3 pe biata Rovana Plumb, mare producătoare de salam, dar şi un soi de puşculiţă de urgenţă a PSD-ului, recompensată cu iluzia că ar putea prelua conducerea totală a partidului. Ce-a rezultat? Că dacă Ponta pică, marile beneficii ale guvernării sale dispar. Ceea ce sună a prostie dacă nu chiar a ameninţare!

Să rezumăm! Partidul condus de Victor Ponta, bine scuturat de personalităţi şi de rezerve destoinice, a rămas cu o conducere de figuranţi. Şi cu o inamiciţie euro-atlantică de nerecuperat. Pur şi simplu nu ştie şi nu are curaj să comunice. Comunicatorii săi dau din cap ca oile la apă şi recită la tv ce primesc pe telefon de la Sultănescu şi Teodorescu.

Cât de importantă este comunicarea pentru PSD şi pentru Victor Ponta în acest război pe viaţă şi pe moarte? Tot atât de mult cât este şi pentru DNA sau pentru PNL, pentru Klaus Iohannis sau pentru Vasile Blaga. În încleştarea asta fiecare poate pierde enorm sau aproape totul. Într-o vreme în care vorbele spuse la microfon şi comunicatele politice ţin loc de proiecte, idealuri şi de măsuri eficiente, datul din gură, varianta scurtă sau lungă, inclusiv formele scrise, toate acoperă goliciunea lumii noastre politice, inclusiv a instituţiilor care pretind că reformează ţara. De la DNA primim poveşti de băgat în sperieţi şi scenarii de demolare, de la troica PNL (Predoiu-Blaga-Gorghiu) vin numai strigăte de Caţavencu şi Coana Joiţica ignoraţi de alegători iar de la Klaus Iohannis, panseuri cu aer de Biblie, în fapt nişte trucuri politice ieftine rostite cu voce de altar. Ce vreau să spun? Că preşedintele României, cât de neamţ este el, se joacă de-a şmecheriile dâmboviţene. Nu vrea să se drăgălească şi cu UNPR-ul, dar ar beneficia de toate voturile dalmaţienilor din acest partid care ar ajuta la căderea guvernului Ponta. Şi ce face preşedintele nostru? Marţial, grav, cu o viclenie provincială, spune în interviul acordat TVR că ”parlamentarii sunt politicienii bine orientaţi” şi ştiu ei ce vor vota. Adică ştiu ei din ce parte bate vântul în noua formulă de putere aflată încă în gemetele facerii. Această formulare elegantă conţine în ea toată mizeria traseismului politic, inclusiv energia care o animă. Adică lasă loc aceloraşi interese meschine, personale, aflate în motorul fiecărui politician.

Klaus Iohannis se mândreşte cu ”un nou început” care în ciuda schimbării de la Cotroceni se dovedeşte că nu există. Nu că n-ar fi putut fi. Aceste zile de criză politică, declanşată de Domnia Sa, ne arată că baricada băsistă din România s-a recompus. Cu sprijinul forţelor externe, pe slăbiciunile PSD-ului şi pe foamea de opozanţi fără dregătorii. Ca să nu piardă nişte susţinători, Klaus Iohannis nu-i deranjează pe profitorii regimului Băsescu-Boc şi nici pe gorniştii acestuia. Mai mult, ca să nu rămână fără servanţi, reevaluările de tip marinăresc sunt posibile iar înrolările sunt la hei-rup, exact ca în cazul lui George Scutaru. Şi ca să nu se schimbe chiar nimic, serviciile secrete, DNA-ul şi CSM-ul funcţionează tot ca instrumente prezidenţiale de putere. S-a schimbat doar comandantul. Iar la o margine de baricadă, fostul capo încearcă să se lipească şi el sau chiar să se reinsereze în joc.

Nu ştiu ce au visat alţii. Eu unul aşteptam o schimbare majoră, un om care să ne apere libertăţile, un moderator, un purtător de steag şi un generator de idealuri. Nu un umeraş pentru costumul prezidenţial, cum zicea cineva, şi un comandat multilingv pentru ceata băsistă.

România răscolită de un vis de noiembrie se trezeşte în pragul verii împărţită în două tabere, aceleaşi bande politice chinuitoare pentru ţară.

Post-scriptum:

Presupun că mulţi îşi dau seama ce rol se chinuie să joace Traian Băsescu în această poveste. Pur şi simplu se strofoacă să pună umărul la debarcarea lui Victor Ponta pentru a putea să-i spună lui Klaus Iohannis, te-am ajutat să scapi de el, ajută-mă şi tu cu procesele astea care mă pot duce după gratii!

Simplu ca bună ziua! De câte ori este nevoie, Traian Băsescu iese la atac sau împinge chelia sa morală, adică PMP-ul, în orice piaţă în care este nevoie de un scandal.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.