Se teme preşedintele ucrainean de un joc dublu al Franţei şi Germaniei în privinţa conflictului din Ucraina?
Vizita preşedintelui ucrainean la Bruxelles a vrut parcă să reamintească Uniunii Europene să nu uite, absorbită de rezolvarea crizei refugiaţilor, că Rusia continuă să îşi facă de cap nestingherită de nimeni pe teritoriul ţării sale.
Afectaţi de o profundă criză economică, de pierderea controlului asupra estului industral al ţării, şi de peste un an de război cu separatiştii proruşi (soldat până acum cu moartea a şapte mii de persoane), ucrainenii aşteaptă sprijin din partea partenerilor europeni.
Vizita lui Poroşenko la Bruxelles a avut un efect diplomatic imediat. După întâlnirea sa cu Poroşenko, preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a anunţat că acordul de asociere şi liber-schimb al Ucrainei la Uniunea Europeană va fi aplicat începând de la 1 ianuarie 2016. Anunţul pare să fi dezmorţit negocierile financiare ale guvernului ucrainean cu creditorii săi privaţi. Aceştia au acceptat o restructurare a datoriei Ucrainei (ştergerea cu 20% a valorii obligaţiunilor ucrainene deţinute de investitorii privaţi de la 19 miliarde de dolari la 15,5 miliarde de dolari).
Se pare că Ucraina a mai primit promisiunea unui împrumut european prin Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru a-şi asigura un surplus de circa 5 miliarde de metri cubi de gaz pentru a face faţă iernii care vine. Ucrainenii au suspendat importurile de gaze din Rusia în luna iulie, contând doar pe producţia internă şi pe importurile de gaz din Europa.
Nici semnalele diplomatice încurajatoare nu au lipsit. Preşedintele Consiliului European, polonezul Donald Tusk, a cerut aplicarea cât mai curând posibil a regimului de liberalizare a vizelor şi a circulaţiei libere dintre Ucraina şi Europa. Tusk a condamnat şi pedepsele grele cu închisoarea, decise de justiţia rusă, împotriva regizorului ucrainean Oleg Senţov, care s-a opus anexării Crimeii la Rusia, şi a militantului ecologist ucrainean Aleksandr Kolcenko.
Aceste gesturi de bunăvoinţă manifestate de Bruxelles nu pot înlătura însă temerile ucrainenilor că ajutorul acordat de europeni ar putea veni cu un preţ ascuns. Poroşenko, dar şi parlamentul ucrainean sunt nemulţumiţi că Uniunea Europeană nu a reacţionat la actualul ciclu de violenţă din Ucraina, generat de sepratiştii pro-ruşi, decât cu mici declaraţii de îngrijorare. Atacul din 9 august al separatştilor pro-ruşi asupra unor vehicule ale OSCE în Doneţk nu a provocat reacţii furioase la Bruxelles, nici la Washington, aşa cum se aşteptau probabil ucrainenii.
Escaladarea violenţelor de miliţiile pro-ruse din Donbas şi manevrele forţelor ruseşti de-a lungul frontierei cu Ucraina au determinat recent Parisul şi Berlinul să facă presiuni asupra lui Poroşenko şi asupra parlamentului de la Kiev.
Fraţa şi Germania cer ca ucrainenii să includă amendamente la constituţia ţării, în care să apară dispoziţii referitoare la principiul auto-guvernării în regiunea Donbas. O astfel de cerinţă este văzută de Kiev ca fiind inacceptabilă. Ea ar consfinţi ocupaţia rusească printr-o “formulă federală” perversă. Practic, Ucraina ar urma să accepte pierderea integrităţii sale teritoriale. Moscova a mai încercat o astfel de “formulă federală” de pacificare şi la Chişinău, prin faimosul “Plan Kozak”. Planul prevedea ca Republica Moldova, care are 4 milioane de locuitori, să fie egală în drepturi cu Transnistria, altă regiune separatistă care are o populaţie de opt ori mai mică. Se pare că acelaşi scenariu Moscova încearcă să îl regizeze şi în Ucraina.
Temerea lui Poroşenko este că Occidentul apleacă urechea la aceste revendicări ale Rusiei. Franţa şi Germania văd în escaladarea violenţelor din zonă un semn clar al frustrării Kremlinului că Ucraina nu a acceptat să facă concesii unilaterale. Ruşii vor crearea unei zone demilitarizate în Shyrokyne, în apropiere de oraşul Mariupol. Kievul spune că nu are nicio garanţie sigură, susţinută internaţional, că, după retragerea armatei ucrainene din această zonă, separatiştii pro-ruşi, susţinuţi de Moscova, nu o vor ocupa imediat. Atunci ea nu ar mai fi o zonă demilitarizată, ci un teritoriu cedat de facto Rusiei.
Poroşenko se mai teme că Uniunea Europeană, prinsă de criza imigranţilor şi suferind ea însăşi de consecinţe economice ale embargolui impus Rusiei, ar putea legitima alegerile locale organizate de separatiştii pro-ruşi din Ucraina. În speţă, Franţa şi Germania. Oficial, alegerile locale din Ucraina sunt stabilite pentru 25 octombrie. Moscova şi separatiştii pro-ruşi refuză acest lucru, încălcând înţelegerile din cadrul acordului Minsk 2 care prevăd că şi zonele din estul Ucrainei trebuie să organizeze alegeri în conformitate cu legislaţia ucraineană. Separatiştii, susţinuţi de Rusia, şi-au programat propriile alegeri pe 18 octombrie şi pe 1 noiembrie. Kievul este îngrijorat că unii dintre partenerii europeni din UE, influenţaţi de Moscova, ar putea să se lanseze în recunoaşterea rezultatelor unor “scrutine locale democratice” organizate de separatişti.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.