ULTIMA ORA
Previous Pause Next
 
Home » Arte & Popcult » Portret de familie cu moarte

Portret de familie cu moarte

20 Mai 2008 Gabriela Lupu | 1 comentarii | 1860 vizualizari
Rating:
6 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Lucrând aproape fără pauză, Radu Afrim a scos în acest weekend cea de-a treia premieră din acest an şi, totodată, cel de-al treilea succes.
 
Portret de familie cu moarte
Portret de familie cu moarte
Depăşindu-şi “faza nordică”, el a ales să monteze la Teatrul Naţional “Mihai Eminescu” din Timişoara, textul unui tânăr dramaturg, actor şi regizor italian, Fausto Paravidino, “Boala famileie M”.

Întorcând definitiv, după cum a declarat, spatele textelor clasice, Afrim scormoneşte neîncetat dup texte contemporane, inedite.

Ajutat de “mafia” prietenilor lui care scotocesc lumea după scriituri ce s-ar potrivi teatrului “afrimian”, el a dat de această piesă pe care Paravidino a scris-o pe când avea 24 de ani.

Ca orice familie care se respectă, de la Adam şi Eva, cu fiii lor, Cain şi Abel şi până la ,,The Osbornes’’, familia M este una disfuncţională. Povestea familiei este de fapt suma singurătăţilor membrilor săi. Cele două surori, Marta şi Maria, sunt precum surorile lui Lazăr ce poartă aceleaşi nume. Marta (Claudia Ieremia) a ales de bună voie să le slujească tuturor, pentru a nu se gândi la propriile nevoi, în timp ce Maria (Mălina Manovici) alege partea mai de “entertainment” a vieţii. Aici s-ar cam opri asemănarea cu înaintaşele lor biblice, pentru că Maria înţelege că dragostea de aproape înseamnă sex şi nu poate spune “nu” nici unui bărbat. Pentru că resposabilitatea nu cade în familie în sarcina ei, ea îşi omoară unul c¬âte unul toţi pruncii nenăscuţi. Marta, pe de altă parte, deşi curăţă fără să crâcnească voma fratelui său Giani (Eugen Jebeleanu) ce vine în fiecare noapte beat, şi urina tatălui decrepit (Ion Rizea), e de fapt o fată bătrână otrăvită de tot soiul de frustrări.

În peisaj mai apar doi tineri, Fulvio (Victor Manovici) sau “Vulvio”, cum îi spune tata Luigi, şi Fabrizio (Colin Buzoianu), tineri cu care, neştiind ce să facă altceva, Maria face sex. Toţi actorii sunt, sub mâna lui Afrim, foarte buni, în special Ion Rizea, în rolul tatălui şi Claudia Ieremia în rolul Martei.

În amintirile familiei M, mai apar două personaje dispărute, mama, despre care ni se sugerează că s-ar fi sinucis, dar,
“mama nu mai e şi despre cine nu e nu se povesteşte”, şi un un doctor rus a cărui trecere prin casa lor a adus, după tata Luigi, mai mult boală decât sănătate. Doctorul rus ar putea fi o trimitere la Cehov, ale cărui personaje sunt, ca şi cele ale lui Paravidino, insule de solitudine. Familia M este consumată de boală, fiecărui membru al ei îi putrezeşte pe zi ce trece sufletul care nu mai e demult o rană vie, ci o cangrenă în toată legea.

Spaţiul în care se joacă spectacolul slujeşte perfect intenţiile regizorale. “Boala familiei M” se joacă într-o clădire ce este ultima parte rămasă din vechea cazarmă a Transilvaniei, ridicată între 1719 şi 1729. Cazarma a fost mai târziu demolată şi ce a mai rămas din ea s-a transformat în sală de sport. Spaţiul situat într-un parc din centrul Timişoarei aparţine acum Teatrului Naţional. Afrim a folosit din plin vecinătatea parcului şi uriaşele ferestre ale vechii cazarme. Iedera ce a pus stăpânire pe clădire şi copacii de afară se prelungesc şi în sala de spectacol. Scenografa Velica Panduru a transformat minunat scena într-o pădure aflată într-o sublimă agonie de toamnă. Afrim a afolosit foarte fericit şi lumina naturală. Spectacolul începe la apusul soarelui şi se termină, aşa cum se termină şi istoria familiei M, în întuneric.

Despre spaţiul pe care l-a construit, Velica Panduru povesteşte: “Am construit o pădure deasă, între zidurile acoperite cu mucegai. Am căutat să nu pierd profunzimea, să se vadă şi să se simtă fiecare colţ. În constrast cu pădurea uscată, lumea noastră, iedera a început să crească pe ferestre. Mi s-a părut genial să putem folosi ferestrele enorme, să construim în jurul luminii naturale. Ca scenograf, am renunţat să mai stăpânesc spaţiul. M-am lăsat stăpânită de el”.
 
 
Cotidianul.ro va recomanda portalul MONEY.ro si MONEY WEB TV.
 
Abonare Newsletter
 
 
 

1 comentarii

 
1
Mircea Morariu 22-Mai-2008 09:33
Probitate profesionala
Corect profesional era sa precizati in articol ca atit declaratia lui Radu Afrim cit si cea a Velicai Panduru figureaza in revista atent a Teatrului National din Timisoara. Ambele i-au fost facute realizatorului revistei.
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
Citeste si:
 
 
 
 
 
 
ARTE & POPCULT

“Un fel de Peter Pan al filmului românesc”

Unul dintre cei mai originali şi esteţi cineaşti români, cu o operă prolifică şi inegală, de un mare rafinament, Iulian Mihu, este readus în atenţia publicului printr-un film documentar, care are premiera luni seară.

“Kraftwerkul francezilor”, Air, concertează pentru prima oară în România (video)

Duoul parizian de muzică electro va cânta la Sala Polivalentă pe 11 februarie 2010.

Dickens reloaded în 3D

19 Noi 2009 | 0 comentarii
Filmul “Poveste de Crăciun” (“Disney’s A Christmas Carol”), care a avut premiera pe 3 noiembrie, rămâne fidel nuvelei lui Dickens din 1843 în structură, stil şi limba vorbită, dar aduce cea mai modernă cinematografie digitală (3D şi IMAX 3D) pe marile ecrane. Acest melanj este în acelaşi timp punctul forte şi punctul slab al filmului care continuă să ruleze cu succes.

Spiritul francez filtrat prin sensibilitatea românească

La Muzeul Naţional de Artă al României nu pierdeţi o magnifică expoziţie, intitulată „Călătorie în Bretania”, pe urmele artiştilor francezi şi români inspiraţi de lumea bretonă, de vechile oraşe medievale, de tradiţiile şi de bogăţia culturii populare, de peisajul grandios şi sălbatic, de fizionomiile aspre ale locuitorilor.

Hilda Peter: „Acum încep să primesc complimente şi pentru rolurile din teatru“

Pentru a face un interviu cu Hilda Peter, interpreta rolului Katalin Varga din pelicula cu acelaşi nume, actriţă nominalizată la Premiul pentru Cel mai promiţător debut la „British Independent Film Awards“, m-am deplasat până la gară. Nu ca să iau trenul spre Cluj, unde lucrează şi locuieşte actriţa, ci ca să bem împreună o cafea cu vreo câteva ore înainte de plecarea ei spre casă. Discuţia noastră a fost atât de intensă încât relaţia ziarist-intervievat s-a diluat foarte repede şi am sfârşit prin a o conduce la tren de parcă eram prietene de când lumea.
 
 
 

Spatiile publicitare F5 sunt administrate de