Poveste cu oameni fără noroc ridicaţi împotriva sorţii

Când vezi pe un drum de ţară o mogâldeaţă care păşeşte apăsat, te întrebi ce să fie cu dânsa. Nu ţopăie, nu sare, nu se joacă, nu merge în dorul lelii. Calcă apăsat şi merge la ţintă, cu capul între umeri şi cu gândul cine ştie unde. Şi după câteva minute trece un altul, mai mic sau mai mare. Apoi răsare un grup de 3-4. Tot copii şi toţi merg hotărât. Şi nu se ţin niciodată de mână. Pietrişul împrăştiat de curând scârţâie sub ghetuţe. La Valea Screzii, din şosea şi până la casele comunităţii conduse de mărinimosul părinte Nicolae Tănase, nu s-a mai ajuns asfaltul. Nu s-au găsit bani pentru 200 de metri de asfalt. Ce să-i faci, nu s-au găsit nici suflete care să tremure pentru cei 350-400 de copii câţi s-au adunat în acest aşezământ.

Povestea Asociaţei Pro Vita pentru născuţi şi nenăscuţi este egală cu marea încercare de viaţă a părintelui Nicolae Tănase, preot din Nucşoara trimis să slujească în satul vecin, Valea Plopului. Părintele Tănase, cel care şi-a pus ani şi ani la temelia aşezământului de acum celebru, este un om de o modestie copleşitoare. Până şi începutul îl împarte cu Jana Gheorghiu, celebra jurnalistă de televiziune din anii ’90. O întâlnire dintre Nicolae Tănase şi Jana Gheorghiu a dus la apariţia primei case. Jumătate am făcut-o eu, jumătate cunoscuta realizatoare de televiziune. Până să fie gata casa, primii copii s-au oploşit pe lângă biserica din Valea Plopului. În curtea ei a şi fost ridicată prima casă care să îi adăpostească pe copiii abandonaţi şi pe femeile agresate în familii cu probleme.

Ştefania Dinu după 20 de ani în Valea Screzii

Ştefania Dinu a ajuns la Valea Plopului chiar înainte de a se naşte. Avea doar 7 luni şi sosise în burta mamei sale, alungată de agresivitatea bărbatului ei. S-a născut în Valea Plopului, a fost botezată de părintele Tănase, a făcut şcoala la Valea Plopului, a a urmat şcoala în sat, a făcut şi Seminarul teologic de la Răteşti (Buzău) şi acum este frumoasa coloniei din Valea Plopului şi de la Valea Screzii. De ce de la Valea Plopului şi de la Valea Screzii? Pentru că totul a început pe lângă biserica din Valea Plopului, la care slujea părintele Tănase. Acolo a fost ridicată prima casă. A urmat o alta, s-a înfiinţat Asociaţia Pro Vita, numărul copiilor a crescut, s-au adăugat şi femei alungate de acasă, au apărut şi bătrţnii, şi astfel comunitatea s-a lărgit, n-a mai încăput şi s-a extins. Cu vremea, Asociaţia a trebuit să preia un islaz comunal pe care a ridicat un mic cartier de vile. O stradă aproape orăşenească se întinde la marginea satului Valea Screzii, unde credincioşii şi necredincioşii, curajoşii şi leneşii, românii şi străinii pot descoperi ce minuni poate face credinţa din sufletul unui preot. Şi ce energii miraculoase poate mişca un om singur într-un sat la fel de sărac ca multe altele şi în care dramele cotidiene sunt la fel ca pe aiurea, prin toate celelalte sate din România.

Aşa arată o clădire reconstruită după ce a ars

În aceste zile de toamnă, la Valea Plopului şi la Valea Screzii sunt peste 400 de suflete. E greu de spus câte. Sunt cel puţin 18 tineri plecaţi. Au intat la facultăţi, sunt studenţi şi nu vin decât în weekend sau în vacanţă. Părintele Tănase îi ştie pe toţi. Şi cu toate astea nu-i numără, deşi ştie că are toate locurile ocupate.

– Sunt la capacitate, zice el, şi adaugă, nu ştiu ce mă fac, că vine iarna şi din noiembrie-decembrie mai vin 50-60, că îi adună gerul de pe unde sunt.

Oamenii singuri au biserica lor

La Valea Screzii este o lume mare ridicată la marginea unui sat mic. Ea este alcătuită din sute de copii şi zeci de mămici refugiate din calea violenţei familiale împreună cu alte zeci de copii de şcoală şi de grădiniţă, plus copii ajunşi studenţi, plus vârstnici fără cămin şi fără apropiaţi, căutând şi ei un refugiu, un loc de siguranţă, o atmosferă de înţelegere, chiar de cămin familial. La Valea Strezii şi la Valea Plopului, dincolo de poveştile de viaţă care de care mai triste şi mai dureroase, sunt tot atâtea speranţe de oameni care s-au regăsit şi încearcă să pornească la un drum nou. În spatele acestei colonii a durerii şi a speranţelor renăscute funcţionează şi o mică maşinărie administrativă, condusă de preotul Tănase şi administrată de Tatiana Velescu. Doamna Tatiana este directoarea aşezământului şi a venit alături de preot încă de la începuturi, când Asociaţia nu avea atâtea case, cantină, biserică şi atâtea proiecte.

Vin copiii de la şcoală şi de la grădiniţă

Mai multe jucării decât părinţi

Casele de la Pro Vita alcătuiesc un adevărat cartier modern la marginea satului Valea Screzii. Acum se clădeşte şi o şcoală. Dar nu una oarecare, ci una rotundă, frumoasă, pentru care banii se adună destul de greu.

Din ce trăieşte această lume de la Valea Plopului-Valea Screzii? Ştiţi câţi bani alocă statul român pentru această aşezare de suflet? Nici un leu! Dimpotrivă, încasează taxe după cheltuieli, după curentul electric, după salariile celor aproape 50 de angajaţi. Totul se strânge, leu cu leu, totul se cultivă, totul se creşte, totul se gospodăreşte.

Cine să fie, cine să fie

– Vă daţi seama ce înseamnă o mâncare de cartofi pentru totată lumea? Ne trebuie cel puţin 150 de kilograme pe zi, spune doamna Tatiana.

La curajul şi inima mare a părintelui Tănase încă se mai găsesc credincioşi şi cetăţeni care să dea o mână de ajutor.

La Valea Plopului şi la Valea Screzii, din durerea unora şi din iubirea altora s-a născut o lume mai puternică decât celelalte. Dacă vă doare sufletul sau dacă vă plângeţi când de una, când de cealaltă, ar merita să faceţi un drum până Valea Screzii, la Părintele Tănase. Ar avea efectul unei terapii de dragoste pentru semeni. Şi de neaşteptată speranţă.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.