×
×
Bucureşti
Braşov
Cluj
Constanţa
Craiova
Iaşi
Ploieşti
Timişoara
Bucureşti
Senin
8°C
Senin
17°C / 5°C
Vânt 4km/ora
Umiditate 40%
Precipitaţii 2%
Notat la 09:00
Sâmbătă, 10 decembrie
Senin20°C / 6°C, Senin
Duminică, 11 decembrie 2016
Parţial înnorat21°C / 8°C, Parţial înnorat
Luni, 12 decembrie 2016
Parţial înnorat21°C / 8°C, Parţial înnorat
Marţi, 13 decembrie 2016
Braşov
Senin
3°C
Senin
15°C / -1°C
Vânt 0km/ora
Umiditate 59%
Precipitaţii 2%
Notat la 09:00
Sâmbătă, 10 decembrie
Senin18°C / 1°C, Senin
Duminică, 11 decembrie 2016
Parţial înnorat19°C / 2°C, Parţial înnorat
Luni, 12 decembrie 2016
Posibil ploaie18°C / 6°C, Posibil ploaie
Marţi, 13 decembrie 2016
Cluj
Senin
5°C
Senin
19°C / 1°C
Vânt 6km/ora
Umiditate 50%
Precipitaţii 2%
Notat la 09:30
Sâmbătă, 10 decembrie
Senin21°C / 5°C, Senin
Duminică, 11 decembrie 2016
Lapoviţă18°C / 6°C, Lapoviţă
Luni, 12 decembrie 2016
Posibil ploaie17°C / 5°C, Posibil ploaie
Marţi, 13 decembrie 2016
Constanţa
Senin
8°C
Senin
14°C / 6°C
Vânt 4km/ora
Umiditate 51%
Precipitaţii 2%
Notat la 09:00
Sâmbătă, 10 decembrie
Senin17°C / 6°C, Senin
Duminică, 11 decembrie 2016
Senin18°C / 8°C, Senin
Luni, 12 decembrie 2016
Senin18°C / 10°C, Senin
Marţi, 13 decembrie 2016
Craiova
Senin
9°C
Senin
16°C / 2°C
Vânt 11km/ora
Umiditate 45%
Precipitaţii 2%
Notat la 09:30
Sâmbătă, 10 decembrie
Senin19°C / 4°C, Senin
Duminică, 11 decembrie 2016
Parţial înnorat21°C / 6°C, Parţial înnorat
Luni, 12 decembrie 2016
Senin21°C / 8°C, Senin
Marţi, 13 decembrie 2016
Iaşi
Senin
8°C
Senin
18°C / 3°C
Vânt 11km/ora
Umiditate 48%
Precipitaţii 2%
Notat la 09:30
Sâmbătă, 10 decembrie
Senin19°C / 6°C, Senin
Duminică, 11 decembrie 2016
Parţial înnorat20°C / 9°C, Parţial înnorat
Luni, 12 decembrie 2016
Parţial înnorat18°C / 7°C, Parţial înnorat
Marţi, 13 decembrie 2016
Ploieşti
Senin
7°C
Senin
17°C / 1°C
Vânt 4km/ora
Umiditate 52%
Precipitaţii 2%
Notat la 09:00
Sâmbătă, 10 decembrie
Senin20°C / 3°C, Senin
Duminică, 11 decembrie 2016
Parţial înnorat21°C / 7°C, Parţial înnorat
Luni, 12 decembrie 2016
Posibil ploaie20°C / 6°C, Posibil ploaie
Marţi, 13 decembrie 2016
Timişoara
Senin
8°C
Senin
18°C / 3°C
Vânt 9km/ora
Umiditate 61%
Precipitaţii 2%
Notat la 09:30
Sâmbătă, 10 decembrie
Parţial înnorat21°C / 7°C, Parţial înnorat
Duminică, 11 decembrie 2016
Lapoviţă19°C / 6°C, Lapoviţă
Luni, 12 decembrie 2016
Posibil ploaie19°C / 8°C, Posibil ploaie
Marţi, 13 decembrie 2016
YoutubeYoutube
TwitterTwitter
facebookFacebook
ContactContact
Noi
Citite
Recomandate
Ultima oră
Actualizat acum 7 ore
24 Ore
7 Zile
30 Zile
24 Ore
7 Zile
30 Zile
Data
Sâmbătă, 10 decembrie 2016, 06:55
EUR (€)
+0.0039 ↗
4.4654 RON
USD ($)
-0.0016 ↘
4.0203 RON
• • •
Frustrări, regrete şi dragoste, marşurile sufragetelor, limbajul tainic al artei, viziunea fragilă a lumii
Poveşti care au inspirat scenariile de film ale acestui an

Daneza, un roman de excepţie, o ecranizare de marcă

Un roman care se distinge prin eleganţă şi senzitivitate”, comentează The Observer.

Sfâşietor, imposibil de uitat, un triumf total”, apreciază de The Boston Globe.

Eros şi identitate se întâlnesc în cartea Daneza a scriitorului David Ebershoff, al cărei subiect stă la baza filmului biografic The Danish Girl, ce a avut premiera în luna septembrie a anului 2015, la Festivalul de la Veneţia. Film de Globurile de Aur şi de Oscar, în regia lui Tom Hooper, cu Eddie Redmayne în rolul lui Einar Wegener/ Lili Elbe şi Alicia Vikander în rolul Gerdei Wegener, The Danish Girl rulează în cinematografele româneşti din 8 ianuarie 2016.

The Danish Girl este filmul lui Redmayne. Are un joc delicat, studiat, sensibil şi senzual care evidenţiază puterea interioară a personajului.”

Pentru interpretarea sa, Eddie Redmayne este nominalizat la The Golden Globes 2016 şi la The Screen Actors Guild Award 2016 pentru cel mai bun actor într-un rol principal.

Publicat în anul 2000, Daneza este romanul de debut al scriitorului american David Ebershoff. Tema îndrăzneaţă a schimbării identităţii sexuale, inspirată dintr-un caz real, precum şi stilul rafinat, subtil şi complex al scriiturii au făcut din Daneza o carte aclamată de critică şi de cititori. A primit Premiul literar Lambda pentru ficţiune transsexuală şi Premiul Rosenthal al Academiei Americane de Arte şi Litere.

Daneza este o carte notabilă pe care trebuie să o citiţi neapărat înainte de a vedea filmul”, scria în New York Daily News.

...avem de-a face cu un psalm sublim despre o dragoste neobişnuită şi îndelung răbdătoare”, consemna The Boston Globe.

Un subiect dificil de tratat fără a aluneca în vulgaritate şi, mai ales, intoleranţă, pe care David Ebershoff îl construieşte cu migală şi măiestrie în jurul întrebării: Ce e de făcut atunci când persoana pe care o iubeşti decide să se schimbe? Răspunsul poate fi găsit în povestea neobişnuită de dragoste dintre Einar Wegener, primul bărbat din lume care a trecut printr-o operaţie de schimbare a sexului, şi soţia sa, Greta Wegener, pictoriţă şi ilustratoare daneză.

Un roman fascinant, frumos prin aroma lui stranie, delicată şi prin profunzimea personajelor”, afirmă cronicarul de la San Francisco Chronicle.

O meditaţie sofisticată şi introspectivă asupra naturii identităţii umane”, comentează Esquire.

David Ebershoff este scriitor, editor şi profesor. S-a născut în Pasadena, statul California. În prezent trăieşte la New York, unde predă la New York University şi Princeton. El este şi profesor de literatură la Columbia University şi editor şef la Random House.

Romanul său de debut, Daneza, a strâns o mulţime de premii, precum şi includerea pe lista cărţilor notabile, alcătuită de New York Times.

Eddie Redmayne în pelicula Daneza

Totul începe cu o întrebare, o simplă favoare cerută de o soţie, artista daneză Gerda Wagener, soţului ei, Einar Wagener, în timp ce ea îi face portretul în atelierul lor – scenă a unei transformări pe care niciunul din ei n-o poate anticipa.

Îmbinând realitatea cu ficţiunea într-o viziune romantică originală, Daneza schiţează elocvent o intimitate unică ce defineşte viaţa fiecărui cuplu şi remarcabila poveste a transformării lui Einar în Lili Elbe, una dintre primele transsexuale, dar şi femeie sfâşiată între loialitatea faţă de mariaj şi propriile ambiţii şi dorinţe.

Într-un interviu, autorul declară, vorbind despre crearea unui personaj care începe cu un bărbat şi sfârşeşte ca femeie. ”Trecutul joacă un rol important în roman, aşa cum se întâmplă de obicei în cărţile de ficţiune. Însă ceea ce m-a intrigat cel mai mult, a fost întrebarea: cui îi aparţine acest trecut? ... Ce s-a întâmplat cu tot trecutul lui Einar, cu dragostea, frustrările, regretele şi visurile lui? Unele dintre elementele esenţiale ale transformării lui Einar se bazează pe fapte reale, însă cea mai mare parte a romanului este rodul imaginaţiei. Am vrut să scriu o poveste de dragoste, un roman despre căsnicia lui Einar şi a Gretei. În deznodământ, trebuia ca cei doi soţi să-şi găsească fiecare calea lui. În realitate, Gerda Wegener şi Lilie Elba s-au despărţit, lucru care pare aproape imposibil şi îngrozitor de trist după ce au trecut prin atâtea împreună. Greta este înzestrată cu o combinaţie neobişnuită de independenţă şi fidelitate. E ambiţioasă şi plină de personalitate, dar, în acelaşi timp, nutreşte un devotament profund faţă de cei doi bărbaţi cu care se căsătoreşte. Faţă de Einar este în stare să facă orice”.

Întrebat care au fost sursele literare care l-au influenţat, acesta a replicat: ”E greu de spus cu precizie ce autori m-au influenţat, dar unii dintre scriitorii mei preferaţi sunt Joyce Carol Oates, John Updike, Alice Munro, Kazuo Ishiguro, Doris Lessing... de asemenea, iubesc romanele lui Jane Austin, ale surorilor Brönte, D.H. Lawrence, Thomas Mann şi Thomas Hardy”.

David Ebershof este întrebat: „Daneza este mai mult decât o simplă relatare a experienţei primului transsexual”.

El răspunde: ”... Aş dori ca cititorul să rămână cu gândul că a fost odată un bărbat curajos cu o soţie frumoasă şi o fată daneză curajoasă şi povestea lor, căsnicia lor, transformările prin care au trecut ei atât separat cât şi împreună sunt demne să dăinuie în amintirea noastră. Orice roman este înzestrat cu propria memorie interioară, o creaţie organică pe care atât cititorul, cât şi autorul o invocă, direct sau indirect, pe măsură ce acţiunea înaintează de la sine”.

Clubul Clepsidrelor. Vremea Sufragetelor

Pentru cei care iubesc istoria şi vor să deschidă pagina plină de mister a anului 1912, Editura RAO anunţă apariţia cărţii: Clubul Clepsidrelor. Vremea Sufragetelor, de Lucy Ribchester.

O poveste reală care a inspirat scenariul celui mai aşteptat film al anului 2015. Filmul, cu trei actriţe de excepţie, a deschis Festivalul Filmului de la Torino, din noiembrie, în prezenţa regizoarei Sarah Gravon. Încă de la sfârşitul Revoluţiei Franceze, figuri curajoase au ştiut să lupte cu mâinile goale, să schimbe istoria. Acele femei care constituiau mişcarea feminină a Sufragetelor au luptat pentru a obţine dreptul la vot, pentru egalitate şi identitate în Regatul Unit, în America, în Germania şi, mai târziu, în Italia. Filmul povesteşte istoria lor, concentrându-se în special asupra biografiei activistei britanice Emmeline Pankhrust.

Rolul lui Emmelin i-a fost încredinţat artistei de Premiu Oscar, Maryl Streep, alături de alte două mari interprete Helena Bonham Carter şi Carey Mulligan. Muzica îi aparţine compozitorului francez recent dispărut Alexandre Desplat.

Londra, 1912. Jurnalista Frankie George primeşte sarcina de a realiza un interviu cu Ebony Diamond, trapezista-vedetă a circului din oraş. Între cele două femei se leagă rapid o prietenie, iar Frankie se trezeşte că o urmează pe artistă într-un misterios magazin de corsete din Mayfair. Atunci când Ebony Diamond dispare în mod bizar chiar în toiul uneia dintre reprezentaţii, Frankie îşi dă seama că este captivă într-o lume plină de minciuni, urmărită de colegii jurnalişti în căutare de subiecte-bombă, de londonezii care au un fetiş pentru corsete, dar şi de artiştii de la circ. Până la urmă, cum a dispărut Ebony, de cine se temea ea şi ce se întâmplă în misteriosul magazin de corsete?

Sufragetele, un film despre dreptul femeilor la vot

O dispariţie şi două crime oribile, corupţie politică şi misoginism sunt ingredientele care fac acţiunea incitantă. Marşurile sufragetelor, scufundarea Titanicului, crimele lui Jack Spintecătorul – toate prind viaţă în Londra edwardiană descrisă de Lucy Ribchester.

Publicarea cărţii în limba română vine la scurt timp după premiera filmului britanic Sufragetele. Autoarea evocă foarte bine atmosfera râncedă a Londrei din acel noiembrie ceţos.

Lucy Ribchester s-a născut la Edinburgh în 1982. A studiat engleza la Universitatea St. Andrews şi a urmat cursuri de specializare în opera lui Shakespeare la celebrul Kings College. A început prin a scrie proză scurtă şi colaborează cu diverse reviste cărora le furnizează articole despre dans şi lumea circului.

Clubul Clepsidrelor. Vremea Sufragetelor este primul ei roman.

Un debut remarcabil, cu o intrigă întortocheată, energia, intensitatea şi umorul din paginile acestei cărţi sunt contagioase”, scrie Daily Mail.

În parte un roman istoric, în care regăsim evenimente cheie (adesea uitate că ar fi contemporane unele cu altele), cum ar fi marşurile sufragetelor şi crimele în genul celor săvârşite de Jack Spintecătorul”, scrie The Guardian.

Stilul Suffragette

Sufragete! I-aş arăta eu sufragete! O privire spre pantalonii ei şi toată lumea o credea o amărâtă de sufragetă. Ăsta nici măcar nu era un cuvânt adevărat, era doar numele pe care îl născocise cineva de la Daily Mail, care să facă deosebirea dintre aruncătoarele de maiuri ale doamnei Pankhrust şi băutoarele de ceai ale doamnei Fawcett. Erau militante şi sufragete, fiecare grupuscul spunându-şi astfel, dar toate arătau la fel, cu bluzele şi taioarele lor lucrate pe comandă, cu pălăriile lor cu păsări împăiate, fluturând broşuri şi manifeste la colţ de stradă.

Iar acum, ea trebuia să dea fuga la un atelier de corsete, în căutarea unei acrobate sufragete pe care n-o văzuse în viaţa ei... Era Ebony Diamond. Trebuia să fie ea. Parcă fusese decupată dintr-un roman victorian. O rochie neagră de modă veche îi învăluia trupul răsfrângându-se pe ceafa ei şi curgând în pliuri şi falduri care trenau pe podea în urma ei. Dar talia era cea care îi atrăsese privirea. Fusese încorsetată la fel de strâns ca proprietarul magazinului. Ea purtase centură o singură săptămână, pe când avea 13 ani, călugăriţele vorbeau despre centuri, corsetele erau pentru Magdalenele lumii, dar durerea bătăilor primite fiindcă refuza să le îmbrace era mai mică decât cea pricinuită de purtarea lor, aşa că renunţase la ele. Deci, era Ebony Diamond. Celebra Madame Sufragete. O figură aparte, cu un aer oarecum vijelios,

- Stai!, strigă ea, sunt ziaristă! Aşteaptă! Miss Diamond”.

Maestrul de la Prado şi picturile profetice”

Aşa cum unii actori intră în pielea personajelor lor prin metodele lui Stanislavski, scriitorul şi ziaristul Javier Siera dă viaţă eroilor romanelor sale trăind, la personana întâi, neliniştile acestora”, comenta în Diario de Navarra, Leire Escalada.

Romanul Maestrul de la Prado, de Javier Sierra, cel mai bine vândut roman de ficţiune din Spania în anul 2013, este ca un ghid de artă care se citeşte ca o carte poliţistă.

În cel mai pur stil al poveştilor cu mistere ale lui Javier Sierra, Maestrul de la Prado prezintă un periplu pasionant prin cele mai puţin cunoscute şi mai secrete cronici ale uneia dintre cele mai importante pinacoteci din lume, Muzeul Prado.

O aventură care le va schimba cititorilor, pentru totdeauna, percepţia asupra artei şi îi va ajuta să înţeleagă sensul şi rolul lăuntric al acesteia.

În acest roman, Javier Sierra i se prezintă cititorului în calitate de învăţăcel şi de maestru totodată, dezvăluindu-i tainele operelor de artă din Muzeul Prado. În acest scop, autorul urzeşte o intrigă palpitantă, bazată pe prezenţa şi învăţăturile doctorului Luis Fovel, un personaj misterios pe care foarte tânărul Sierra îl cunoaşte într-o după-amiază de la sfârşitul anului 1990 în faţa Perlei, unul dintre tablourile lui Rafael.

Pornind de la această întâlnire, Fovel va parcurge împreună cu autorul sălile muzeului, ajutându-l să descifreze enigmele care stau în spatele tablourilor Renaşterii, furnizându-i o serie de puncte de reper care îl vor purta pe scriitor mult mai departe decât şi-ar fi putut închipui vreodată. Viziuni mistice, profeţii, conspiraţii, erezii şi chiar şi mesaje care par să fi venit din ”lumea de dincolo” i-au inspirat pe maeştri ca Rafael, Tizian, Bosch, Juan de Juanes, Botticelli, Brueghel sau El Greco.

Arta funcţionează doar atunci când uimeşte”, afirmă maestrul Fovel, şi cititorul va întâlni această uimire în fiecare dintre paginile romanului, uimire care va trezi în el dorinţa de a continua să pătrundă în limbajul tainic al tablourilor”.

Maestrul de la Prado, apărut la Editura RAO, este un periplu prin cele mai puţin cunoscute cronici ale celebrei pinacoteci din lume, Muzeul Prado. „Javier Sierra ne arată cum toate obiectele de artă din muzeul nostru ajută la o mai mare înţelegere a istoriei şi filosofiei“, spune Miguel Zugaza, directorul Muzeului Prado.

Format în lumea jurnalismului, Javier Sierra a scris câteva romane foarte bine primite de public, care au un numitor comun: sunt, pentru cititor, o modalitate de a trece în alte lumi prin intermediul unei căi de acces solid documentate despre mistere ştiinţifice şi istorice. Javier Sierra este singurul autor spaniol contemporan ale cărui romane s-au situat în topul celor mai vândute zece romane din SUA. Cărţile sale au fost traduse în peste patruzeci de limbi.

Este autorul unor romane foarte bine primite de public, dintre care se disting Cina secretă (publicat în 45 de ţări), Doamna albastră (editat în alte 20), Calea interzisă, Porţile Templierilor, Îngerul pierdut.

Maestrul de la Prado este o carte destinată nu neapărat celor iniţiaţi, cât mai degrabă celor care doresc să se iniţieze. Cei iniţiaţi nu vor fi dezamăgiţi, fiindcă vor găsi în ea multe lucruri care le sunt deja cunoscute. Însă, în realitate, romanul se adresează mai ales acelor cititori care, la fel ca mine pe vremea aceea, n-au îndrăznit să pătrundă în lumea artei şi care, deodată, întâlnesc un ghid care le explică faptul că tablourile cu adevărat importante nu doar reflectă o scenă, ci povestesc istoria”, spune Javier Sierra.

O capodoperă care deschide căi spre o lume pasionantă. O lectură care ne va schimba pentru totdeauna viziunea despre artă”, scria Juan Eslava Galan.

Maestrul de la Prado, o pictură profetică de El Greco

Fenomene pe care mulţi dintre noi le-am putea considera ca făcând parte din domeniul miturilor, pentru Siera sunt enigme care trebuie rezolvate, întrucât el nu vede lucrurile precum ceilalţi”, nota Juan Gomez-Jurado.

Arta este o experienţă subiectivă. Nu toată lumea se minunează în faţa aceloraşi lucruri. Cu toate acestea, marii maeştri au manevrat şi au experimentat coduri subtile, care indică intenţia lor de a transmite ceva mai mult în operele lor.

- Când un geniu ca Rafael îl pictează pe Mântuitor cu privirea pierdută dincolo de coordonatele pânzei, ne arată că opera lui caută uimirea misticului. Într-un fel, îl lasă pe spectator să-şi imagineze ce anume îi captează atenţia copilului. şi în momentul acela, ia naştere cugetarea despre supranatural.

- Şi au folosit mulţi pictori codul acesta?

- Mulţi, fiule. Acest muzeu este plin de exemple. Fără să ne îndepărtăm prea mult, dacă dai peste Sfântul Francisc susţinut de un înger muzician, de Francisco Ribalta, vei vedea imediat că privirea sfântului se ridică pe deasupra apariţiei pe care o desenează artistul. Codul ne spune că supranaturalul, ceea ce îi uimeşte cu adevărat pe călugări, se află dincolo de pânză. Este şi cazul picturii Sfântul Augustin între Christos şi Fecioară, de Murillo. Dacă într-o zi o cauţi în aceste săli fii atent la faptul că figurile divine care inspiră viziunea Sfântului se află în spatele lui, ceea ce face ca Sfântul Augustin să-şi îndrepte ochii spre un loc incert. Într-un fel, ne spune că foloseşte ochii sufletului şi nu pe cei fizici pentru a percepe ceea ce este sfânt. În secolul în care au trăit aceşti pictori, cu toţii cunoşteau şi respectau acest limbaj simbolic, simplu de înţeles chiar şi pentru noi, şi pe care Rafael l-a folosit cu măiestrie în această Perla. Toată viaţa mi-am petrecut-o încercând să pătrund înţelesurile acestui muzeu. şi ştii? Majoritatea devin accesibile doar când pricepi în ce credeau cu adevărat cei care le-au realizat, când îţi asumi contextul în care au fost pictate sau ţii seama de faptul că au existat tablouri ca acesta, care au fost gândite pentru a transmite, a păstra sau a reaminti idei pe care era periculos să le spui la acea vreme”.

Simfonia itinerantă”, după apocalipsă

Simfonia itinerantă este un roman complex, ciudat, despre anii de dinainte şi de după o pandemie care ucide majoritatea populaţiei de pe Terra, având în centru destinele unei trupe de actori supravieţuitori. Planurile temporale se împletesc în mod armonios. Frumos scris, bine construit, nu este, cum s-ar putea crede, doar un roman postapocaliptic sumbru, ci ne ofera o viziune inedită despre un viitor distopic.

"Ambiţios, magnific... Viziunea lui Mandel nu este doar dureros de frumoasă, ci şi surprinzător de de plauzibilă, dezvăluind frumuseţea fragilă a lumii în care trăim. Printre tot mai numeroasele cărţi cu subiecte post apocaliptice, romanul transcedental, tulburător al lui Mandel merită un loc special", scrie Kristine Huntley.

Autoarea Emily St. Mandel s-a născut şi a crescut pe coasta Columbiei Britanice, în Canada. A studiat dansul contemporan, a scris cărţi în acest domeniu şi a locuit o scurtă perioadă la Montreal, înainte de a se muta la New York.

Romanul este declarat cel mai bun volum al anului 2014 de către Entertainment Weekly şi BookPage.

Scriitoarea Emily St Mandel

Ce s-a pierdut cu ocazia colapsului: aproape totul, aproape toţi, dar încă mai există atâta frumuseţe. Amurgul în lumea alterată, un spectacol cu Visul unei nopţi de vară, într-o parcare dintr-un oraş misterios numit St Deborah by the Water, lacul Michigan strălucind la câteva sute de metri distanţă. Kirsten în rolul Titaniei, cu o coroniţă de flori pe părul ei tuns scurt, cicatricea zimţată de pe pomete fiindu-i pe jumătate estompată de lumina lumânărilor. Publicul este tăcut. Sayid ocolind-o îmbrăcat într-un frac pe care Kirsten îl găsise în dulapul unui bărbat mort dintr-o casă din East Jorda.

- Nesocotito, stai. Nu-ţi sunt eu soţ?

- Aşa cum s-ar cădea să fiu eu soaţă.

Replicile dintr-o piesă scrisă în 1594, anul în care teatrele londoneze s-au redeschis după două stagiuni în care au fost închise din cauza molimei.

Câteva secole mai târziu, pe un continent îndepărtat, Kirsten străbate scena învăluită într-un nor de ţesătură pictată, pe jumătate furioasă, pe jumătate îndrăgostită. Poartă o rochie de mireasă găsită într-o casă din New Petoskey, şifonul şi mătasea având dungi albastre făcute cu ajutorul unei truse de acuarele pentru copii.

-Avan te-ai repezit ţipând la noi, continuă ea şi jocul mi l-ai tulburat. Niciodată nu se simte mai plină de viaţă ca în aceste momente. Când iese pe scenă nu se teme de nimic. Iar vântul s-a mâniat că ne cânta în zadar, iar drept răzbunare, sorbind din valuri pâcle otrăvite, le-a risipit pe câmp...

Contagioase explică o notă din text cuvântul ”otrăvite” în exemplarul favorit al lui Kirsten din cele trei versiuni de text pe care le are Simfonia Shakespeare. Molima a închis teatrele iarăşi şi iarăşi, moartea dând târcoale ameninţătoare. Iar acum, într-un amurg luminat din nou de lumânări, epoca electricităţii venind şi trecând, Titania se răsuceşte pentru a-l înfrunta pe fermecatul ei rege”.

Magdalena Popa BulucPublicat Sâmbătă, 09 ianuarie 2016
10070
 | 7
 | 7
+Adaugă
Comentarii
2000
Trimite
IQ100
+3
chiar ma miram sa nu fie si asa ceva...si inca la inceput....'Daneza este romanul de debut al scriitorului american David Ebershoff. Tema îndrăzneaţă a schimbării identităţii sexuale, inspirată dintr-un caz real, precum şi stilul rafinat, subtil şi complex al scriiturii au făcut din Daneza o carte aclamată de critică şi de cititori." . Frumos numele romancierului debutant.
Publicat Sâmbătă, 09 ianuarie 2016
+Răspunde
Ileana Rollason
+4
pentru Ilie de la Scularie : "degenerescenta", nu cred. Nu individul comite o transgresiune, ci nevasta-sa, care-i cere sa-ncarneze o femeie. Ea îl împinge, îl obliga sa se "descopere" homosexual. Creatura funciarmente necinstita este femeia. Lesbienele-si afisau dragostea înca din antichitate, si-au avut zile-ndelungate la curtile regale si-n cercurile mondene, la fel cu homosexualii (de la Platon si Christos, la curtile regale si imperiale - Friedrich II al Prusiei într-o epoca în care perversunile erau celebrate - pedofilia, si dragostea cu animalele, inclusiv, a se vedea picturile lui Honoré Fragonard). Nu faptul ca-i vorba de homosexuali sau de lesbiene e grav, pentru ca fiecare are viata lui INTIMA, si n-are decât sa faca ce vrea cu ea. Respectiva femeie, "artista", care avea nevoie de-un "model feminin", din film (care nici nu trebuie vazut, nu merita) e de condamnat pentru PERVERSIUNE, pentru casatoria c-un barbat de care-si bate joc, îl transforma-n travesti. Nu unul dintr-o opera de Mozart, de pilda, în care rolurile feminine erau jucate de (celebri, de altfel) castrati. NU. Individa savârseste, din LASHITATE, o ESCROCHERIE, o fapta penala, în loc sa-si asume practicile sexuale, sa-si gaseasca o partenera feminina, sa divorteze, ca n-o-mpiedica nimenea, îsi împinge barbatul la schimbarea sexului. Grotesc. Si daca transsexuala noastra se-ndragosteste de-alta femeie, nu de "nevasta-sa" perversa? pai, nimic mai simplu, îsi face alta operatie, sa redevina barbat. Plus ca filmul ignora chestiunile juridice ale situatiei: cine-i barbatul si cine-i femeia-n certificatul de casatorie? fiindca primul trebuie anulat. Si, de-aicea, bunurile achizitionate-n comun în timpul casatoriei "normale" or sa provoace un scandal monstru la partaj, plus ca noua femeie n-are act de nastere, familie materna (s-ar putea sa fi fost renegata, mai ales când e vorba de avere, de mostenire), serviciu, venituri personale si drept la pensie, nimic.
Publicat Sâmbătă, 09 ianuarie 2016
+Răspunde
ILIE DE LA SCULARIE @ Ileana Rollason
+2
Multumesc pentru lamuriri in legatura cu subiectul filmului, dar deja numai citind aceasta descriere pe scurt si a inceput sa ma doara capul si sa am o stare de voma ! Concluzia, daca as putea-o numi asa, este una pe care aparent toata lumea care e cit de cit moderata o accepta : au existat din antichitate asemenea cazuri (imi permit totusi sa le numesc din nou anomalii), poate chiar din timpurile primitive ale omenirii, cind diferite comportamente animalice probabil ca erau ceva "firesc" (?), toata lumea stie ca exista si astazi, dar sa ne scuteasca cu agresivitatea lor (pe care gresit o numesc "discriminare pozitiva"), sa stea si sa faca ce vor, dar "la ei, acolo" si mai ales sa nu mai auzim de aberatia si pretentiile aberante si criminale de adoptare de copii de catre astfel de "cupluri" !
Publicat Sâmbătă, 09 ianuarie 2016
+Răspunde
ILIE DE LA SCULARIE
+2
O mizerie de subiect ("Daneza"), o carte si un film despre degenerescenta rasei umane ! Dupa femeia cu barba la Eurovision, niste gunoaie incearca sa ne convinga si de "normalitatea" (??) femeii cu putza ! Maculatura de doi bani si o jignire adusa fiintei umane ! (foarte probabil ca postarea mea nu va aparea)
Publicat Sâmbătă, 09 ianuarie 2016
+Răspunde
ILIE DE LA SCULARIE @ ILIE DE LA SCULARIE
+3
Minune ! Postarea a aparut ! Sa intelegem de aici ca cenzura e in week-end ?
Publicat Sâmbătă, 09 ianuarie 2016
+Răspunde
IQ100 @ ILIE DE LA SCULARIE
+4
femeia -barbat e o realitate la multi transexuali care nu au travesrsat de fapt granita, au ramas cuprinsi intre... mental si vizual mie imi straneste repul...ăăăh, pardon, respingere, pt ca nu pt accepta o femeie cu ...prelungire ....uman, ii inteleg pe respectivii...se considera femei si fac doar operatiile mai putin riscante, nu pot renunta la prelungire, poate datorita riscului chirugical, poate datorita confuziei de gen, poate datorita spiritului de originalitatea, de fronda......practic sunt fara gen si gasesc gay carora le plac femeio-barbatii...cei care ii/le plac cred sunt gay care au devenit gay pt ca nu s-au putut apropia de femei adevarate...si atunci se apropie de persoane de acelasi sex si , in loc de femei, de femeio-barbati...ideea e ca n-au decat....si sunt destul e multi, exista reviste cu asa ceva, exista, in Asia, locatii de sex pe bani unde presteaza astfel de persoane...deci au cautare...dar de ce sa mi le impuna mie ca modele alternative? cand de fapt acesti indivizi traiesc drame personale...
Publicat Sâmbătă, 09 ianuarie 2016
+Răspunde
Centrul Atenţiei
alarm off
România din Piaţa Chibrit
33 articole/ Actualizat Joi, 08 decembrie 2016
alarm off
Recomandări Cotidianul
38 articole/ Actualizat acum 22 ore şi 33 minute
alarm off
NUMAI DOUĂ ÎNTREBĂRI
63 articole/ Actualizat Miercuri, 07 decembrie 2016
Simona Popescu

Romulus Rusan a fost un munte de om, de o energie debordantă, care-i iubea atât de mult pe români, istoria şi sacrificiul lor ...

Simona PopescuPublicat acum 8 ore şi 51 minute

"