Cu siguranţă, Brâncuşi este unul dintre cei mai importanţi artişti ai lumii. Cu atât mai bine pentru noi că e de-al nostru, impulsionându-ne orgoliul naţional. Deşi e mult mai popular între românii simpli decât s-ar crede, iată că nu prea e mare înghesuială la donaţii pentru „Cuminţenia pământului”. În ritmul de până acum, e limpede că această capodoperă, al cărei preţ pe alte meridiane ar fi uriaş, nu va putea fi achiziţionată de Statul român în condiţiile pe care le-a decis. A fost una dintre cele mai nefaste idei ale fostului ministru al Culturii Vlad Alexandrescu.
Poporul român, deşi sărac, nu e zgârcit. Sau nu e mai zgârcit decât alte popoare. Cu toate acestea, banii nu s-au strâns. Ca în foarte multe alte cazuri, şi de data aceasta vinovat este numai Statul român, mai precis funcţionărimea care îl umple. Ideea de a-i pune pe cetăţeni să contribuie la cumpărarea impresionantei lucrări a lui Constantin Brâncuşi a fost din capul locului nefirească. Am întrebat, pe ici, pe colo, de ce nu dă lumea bani pentru „Cuminţenia pământului”, iar unul dintre cele mai dese răspunsuri a fost că Statul trebuie să o cumpere, că preţul nici nu e prea mare, şi că, doar confiscându-le averile câtorva dintre marii borfaşi ai României, de sute de milioane de euro, problema ar fi fost deja rezolvată. Chiar aşa şi este!
Poziţia Statului român faţă de Brâncuşi nu a fost niciodată binevoitoare. Ansamblul „Calea Eroilor”, de la Târgu Jiu, a fost plătit de „Liga Femeilor Române din Gorj”, nu de Stat. Iată ce-i scria preşedinta Ligii, Arethia Tătărescu, la 20 octombrie 1937, primarului din Târgu Jiu: „Atât facturile de plată ale celor două monumente, clădirea bisericii şi suma depusă pentru plata exproprierilor reprezentând valoarea de 2.200.000 sunt rezultatele exclusive ale muncii noastre de ani de zile, completată cu «Expoziţia românească» organizate sub auspiciile Ligii”. Mai târziu, pe când marele artist încă mai trăia, Statul român a pus la index opera brâncuşiană şi era cât pe-aci să dărâme „Coloana Infinitului”. A reuşit doar să taie cu o cale ferată „Calea Eroilor” şi s-o puncteze cu unele dintre cele mai urâte blocuri. Acelaşi Stat a refuzat să primească moştenirea sculptorului, făcându-l pe acesta să renunţe la cetăţenia română, condiţie pentru ca nepreţuita comoară să fie acceptată ca donaţie de Statul francez.
Referindu-se la „Cuminţenia pământului”, V.G. Paleolog, cunoscutul brâncuşolog, scria: „Brâncuşi îmi vorbea despre acea femeie care poate să devină, din nou, «o stăpână a lumii»… Un alt titlu pe care a vrut el să-l dea Înţelepciunii pământului acesta a fost. În istoria ei femeia nu a avut simţul şi instinctul războiului şi al aventurii. A fost conservatoare, crescătoare, cultivatoare, a fost mai ales agricultoare şi a rămas stabilă, statornică… Nu trăgea cu arcul… Experienţa ei s-a micşorat, ca extindere spaţială, dar s-a adâncit sufleteşte, s-a interiorizat. A devenit o adevărată «eroină», anonimă, o înţelepciune tăcută a pământului, o mumă… Societatea s-a dezvoltat şi s-a «programat» pe bărbaţi, pe băieţi, iar nu pe femei. Aceasta a însemnat o depăşire cu consecinţe grave a matriarhatului pentru omenire. Avea să se nască conceptul de luptă, de putere (de forţă) şi de război”.
Ce fel de Stat mai e şi acesta ce ignoră norocul de a intra în posesia uneia dintre primele lucrări moderne ale lui Constantin Brâncuşi, care la licitaţiile de peste hotare ar fi cumpărată la un preţ ameţitor? Doamne, câtă meschinărie şi câtă ignoranţă!
În finalul unei meditaţii de-a lui Brâncuşi, transcrisă de Petre Pandrea, cuminţenia pământului apare fără majusculă, dar e clar că şi de aici a pornit artistul la făurirea celebrei sculpturi: „Înapoi la natură şi la naturalitatea filosofică, adică la cuminţenia pământului!”. Aşadar, dincolo de toate ce s-au spus despre această lucrare, dincolo de strania întruchipare a unei nubile în piatră, se poate spune că este mai ales Natura, cu tot ce are ea mai gingaş şi mai curat. Dar cât de apropiaţi şi înţelegători mai suntem noi de Natură?
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.