Referendumul şi propunerile legislative sunt punctele-cheie prin care societatea poate retrage justificat încrederea unor politicieni. Fără aceste modalităţi, politica se constituie într-un status cu accente antidemocratice. Perioada postcomunistă n-a fost marcată decisiv de reacţia publică. Alegerile anticipate, rediscutarea unor legi aberante şi a marilor proiecte publice, angajamentele militare, statutul serviciilor secrete au fost subiecte tabu. Drept consecinţă, mediul politic a ajuns lipsit de orice credibilitate şi performanţe, constituindu-se într-un potenţial al distrugerii României. Discreţionară şi coruptă în toatalitatea sa, produs al economiei subterane şi al sistemului piramidal-securistic, clasa politică pare a avea cale liberă de a se împroprietări pe o ţară în interesul căreia ar trebui să se sacrifice.
În loc să asistăm la o dimensionare corectă a politicului, se observă o deturnare a acestuia pentru protejarea intereselor personale ale politicienilor. Lucrurile au ajuns într-o stare sistemică, o lume diferită fiind de domeniul imposibilului. În condiţiile date, numai o revoltă imensă, naţională, ar putea schimba situaţia, ceea ce este o iluzie. Singura Revoluţie posibilă este a votului susţinut de libertatea de expresie.
Cauzele pentru care românii au fost chemaţi la urnă în ultimele decenii au fost strict propagandistice. False pericole au fost exacerbate continuu pentru a impune o anume linie convenabilă Puterii, direcţionând rezultatele electorale. Aparatul de propagandă comunist, arma esenţială a dictaturii, a aruncat societatea într-un haos prin care mediul politic să poată avea un control decisiv.
Necesitatea raportarii critice a României la comunism va înceta în acuitatea ei când Centrul va avea alte conotaţii, diferite de cele prezente, când întreaga societate va conştientiza că acest Centru a fost o bază a terorii. Până atunci, drumul pare să fie lung, clasa politică va tergiversa cât va putea normalizarea sistemului. La capătul acestui drum vom avea o altă clasă politică şi, desigur, o altă perspectivă asupra vieţii publice. Cu actualii politicieni care trag de timp, anunţând tot felul de dezastre pe care le-ar implica despărţirea de aberaţia totalitară, nu sunt şanse de schimbare. Deja, regionalizarea se face şi nu se face, pierderea controlului mafiot este apropiată de dezintegrarea societăţii. Aceşti politicieni sunt atât de orbiţi de propriile matrapazlâcuri încât nu văd nimic altceva. Participarea lor are o implicare pe alte teme, nu cele punctuale. Ei ar vrea o Regionalizare pentru ei, nu pentru România. Dezbaterile publice, declanşate pentru buletinele de ştiri şi responsabilii europeni, rămân în stadiul de comunicat.
Cu sistemul actual care păstrează un control al monedei interne cu preţul distrugerii economiei reale, constituind o veritabilă mafie româno-transnaţională, România se apropie de o dezintegrare pe toate planurile. Social, în general, decizia aparţine unor laboratoare, acelea care fabrică nestingherit lideri din eprubetele intrate într-o jurisdicţie a noului stat cu pretenţii democratice, euro-atlantice. Cam aceasta fiind singura concepţie despre integrare, rezultatele sunt pe măsură. Aceste caste, pe care constituirea profilului democratic ar fi trebuit să le înlăture ca filosofie a lucrurilor, au ajuns, prin alternanţă, factorii deciziei, expertiza.
Instituţia referendumului, prin pragul de 50%, a aruncat România în abisul lui a fi sau a nu fi. S-a văzut, atunci, în vara trecută, inexistenţa unui sistem de protecţie şi de exercitare a spiritului democratic. Cu o majoritate imposibilă, prezumtivă, oricine se poate juca fără a mai da seamă de ceva. De la un lider care poate face o paranoia, care poate angaja în interese personale patrimoniul naţional, la personaje pe care imunitatea le scoate în afara legii, democraţia a fost înlocuită cu dictatură pe faţă, legalizată. Fără o capacitate critică faţă de sistem a societăţii democraţia nu poate exista. De fapt, acesta este rolul ei, de a sancţiona în timp real derapajele.
Scăderea pragului de validare a unui Referendum, la 30%, ţinând cont de faptul că responsabili, cu prioritate, de situaţia internă a ţării sunt cei care trăiesc în România, este un lucru corect, cu putere de trezire a vieţii publice. Reducerea vechiului prag poate crea o dinamică a participării, pentru a nu lăsa decizia în seama unei posibile minorităţi incorect interesate.
Ducerea deciziei spre gestionarea ei corectă, la cei care îi suportă consecinţele, fără inutile avize de la Bucureşti, de la Centru, va scoate până la urmă societatea din impas şi va apropia justiţia de actul politic.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.