Preparativele unui război civil

Ultimele evenimente din Turcia, dacă nu vor clarificate în adevărul lor prin cursul imediat al poziţionărilor externe şi vor fi preluate „la pachet”, drept lovitură de stat, anunţă o amplă destabilizare a situaţiei internaţionale. Lovitura de stat, în varianta turcească, este, de fapt, o perfectă accelerare a puterii personale a preşedintelui Recep Tayyip Erdogan. Pusă sau nu la cale de regimul Erdogan, tolerarea ei pentru a lovi democraţia este o certitudine. Dacă se vor aplica toate consecinţele „loviturii de stat” pe care le-a propus guvernul de la Ankara, Turcia intră în colaps. Fiind declarată „lovitură de stat”, mişcarea de îndepărtare de la putere a lui Erdogan va fi supusă consecinţelor unui asemenea scenariu destabilizant. Armata Turciei, una dintre cele mai respectabile instituţii ale acestei ţări, din toate punctele de vedere, unic garant al modernităţii statale, intră într-un declin care pare de neoprit. Preşedintele Erdogan nu se mai bucură de susţinere internă sau externă de ceva timp, recuperarea de acum îl aliniază, cel puţin în regiune, lui Al-Assad şi fundamentalismului iranian. Spectacolul susţinerii sale de către popor, după evenimentele declanşate săptămâna trecută, este unul ieftin şi electoral, lipsit de legitimitatea pe care o invocă. Având de partea sa Poliţia şi electoratul în derută, pe care le numeşte drept „popor”, preşedintele turc intră într-un cerc sinucigaş.

Avionul F-16 care a bombardat palatul prezidenţial a fost alimentat cu combustibil de la baza antiteroristă de la Incirlik, din sudul Turciei, ceea ce poate da un argument pentru incriminarea SUA. După închiderea bazei militare americano-aliate de către Ankara, SUA sunt acum şantajate să îl expulzeze pe Fetullah Gulen, care ar fi adevăratul inspirator al debarcării lui Erdogan. Răspunsul SUA a fost prompt, arătându-se de acord cu această expulzare, dacă vor fi prezentate probe concludente. Ministrul de Externe al Turciei susţine că acestea sunt de natură ideatică, deci nu pot face obiectul unor dovezi materiale. Între timp a fost trimis un probatoriu imens, probabil tot în notă ideatică. Între clericul şi omul de cultură, propovăduitor al toleranţei, profund implicat în viaţa intelectuală Gulen şi fundamentalismul Erdogan, diferenţele sunt între rai şi iad. Adepţii lui Gulen, care ar fi cam 10 % din electoratul Turciei, sunt total diferiţi de cei ai lui Erdogan. Este suficientă imaginea execuţiei, pe unul din podurile de peste Bosfor, a unui militar, identică celor ale Statului Islamic, spre a înţelege unde a ajuns puterea lui Erdogan şi pe ce se bazează. Toate acestea adăugate arestării miilor de judecători şi avocaţi, licenţierii profesorilor, cât şi mandatele de reţinere arată că actuala conducere a Turciei a dat o teribila lovitura de stat. SUA, oricât ar fi de interesate, nu pot gestiona această catastrofă instituţională asimilând-o normalităţii, Turcia nefiind o enclavă, ci un pilon al stabilităţii. Anunţarea unor parteneriate preferenţiale cu Iranul şi Rusia situează politica lui Erdogan în poziţie de conflict cu NATO.

Turcia nu este Erdogan, aşa cum îşi închipuie acesta în vădita-i mărginire, ceea ce emoţia din aceste zile pare să nu sesizeze. SUA, sau altcineva, nu au cum să simpatizeze un demagog, un jucător la două capete, însă, în acest context, şef al unei armate partenere, a doua din NATO. Suspendarea calităţii de membru NATO a Turciei întârzie alarmant. Marele „vinovat” Gulen, miile de intelectuali şi aproape întreaga justiţie sunt minima opoziţie a acestui sistem, redusă la o tăcere absolută. Gulen este doar unul dintre reperele intelectual-morale ale Turciei, şi nu un adevăr, în înţelesul pe care Erdogan îl dă. Toţi cei care susţin democraţia în Turcia au ajuns duşmani ai regimului Erdogan, situaţie care s-ar putea rezolva numai prin demiterea acestuia. Lovitura de stat pare să nu fi fost decât o capcană unanim decriptată. Eşecul de acum este unul temporar, evenimentele sunt în curs. Puterea care dirijează momentan Turcia, în frunte cu Recep Erdogan, este lipsită de legitimitate şi prin simplul fapt că a declarat război total instituţiilor statului, pe care le-a calomniat într-un mod inadmisibil.

Un nebun distruge Turcia, dând apă la moară criminalităţii şi posibilului terorism intern. Angajamentele internaţionale ale Turciei, elita intelectuală şi modestia poporului turc au nevoie de ajutor. Amnistierea faptelor cuprinse în „lovitura de stat” ar trebui să fie o condiţie pe care SUA şi UE să o impună dictatorului şi puterii pe care o dirijează. Perspectiva unui război civil este singura prin care Erdogan poate rămâne la putere.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Ioan Vieru 1329 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.