Dosarul „Livia Stanciu vs. Mariana Rarinca” a generat un adevărat tsunami în Justiţie. Motivul pentru care se încearcă, totuşi, muşamalizarea acestui caz este faptul că Livia Stanciu riscă o pedeapsă cu închisoarea de pînă la 5 ani pentru „inducerea în eroare a organelor judiciare”, potrivit art. 268 din Noul Cod penal.
Zilele trecute, Mariana Rarinca a anunţat că achitarea sa de către Curtea de Apel Bucureşti după ce a fost acuzată de şantaj la adresa Liviei Stanciu, preşedinta ÎCCJ, nu o face să renunţe la acţionarea în judecată a celor care au obligat-o să stea 191 de zile în puşcărie, deşi, cum s-a dovedit în instanţă, era nevinovată.
Livia Stanciu poate fi acuzată de inducerea în eroare a organelor judiciare
Pentru cei care se întreabă de ce a riscat Livia Stanciu să declanşeze acest scandal care poate duce la pierderea funcţiei sale şi chiar la scoaterea din rîndul magistraţilor, precizăm că domnia sa ştia foarte bine că, odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod penal, infracţiunea de „DENUNŢARE CALOMNIOASĂ” nu mai există, întrucît a dispărut odată cu dezincriminarea infracţiunii de calomnie.
Totuşi, Noul Cod Penal al României păstrează sub altă formă denunţul calomnios împotriva cuiva, sub titlul „INDUCEREA ÎN EROARE A ORGANELOR JUDICIARE”, prevăzut la art. 268. Să vedem mai întîi textul acestui articol, urmînd apoi să analizăm dacă există la dosarul cauzei elemente care să se încadreze în prevederile art. 268 din Noul Cod Penal:
Sînt aici trei chestiuni care trebuie să fie lămurite:
1. Trebuie să existe o sesizare penală în care o persoană să fie acuzată că a comis o faptă, ştiind că aceasta nu este reală. În „Dosarul Rarinca”, ştim că există o asemenea Plîngere, depusă de Livia Stanciu în data de 6 iunie 2014 la DNA, căreia i s-a dat imediat curs. În această plîngere, aşa cum se scrie în Rechizitoriul cauzei, Livia Stanciu o acuza pe Mariana Rarinca, fosta secretară a soţului său, Andrei Stanciu, că „a ameninţat-o cu darea în vileag către presă a unor fapte imaginare, compromiţătoare pentru persoana vătămată şi pentru soţul acesteia, dacă persoana vătămată nu îi remite suma de 20.000 de euro, faptă săvîrşită în scopul obţinerii de către inculpată în mod injust a unui folos patrimonial”. Odată cu achitarea Marianei Rarinca, instanţa a constatat prin sentinţă definitivă că fapta nu s-a comis. Chiar documentele de la dosar, inclusiv probele obţinute prin folosirea martorului sub identitate protejată, arată că Mariana Rarinca nu a solicitat de la Livia Stanciu decît sumele datorate de familia acesteia în perioada în care era angajată prin contract! Cu alte cuvinte, condiţiile prevăzute al art. 268, al. 1 par a fi îndeplinite întrucît chiar şi în mesajele SMS de la dosar se vede că Livia Stanciu era informată în mod repetat despre ce reprezintă suma solicitată, care nu era de 20.000 euro, aşa cum se scrie în Plîngere, ci aproximativ suma de 2.400 euro. Deci Livia Stanciu ştia că acuzaţia sa era nereală! Pedeapsa prevăzută de al. 1 este „închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă”!
2. La dosar există însă declaraţia martorului Radu Stanciu, fratele soţului şi cumnatul Liviei Stanciu, care declară că Mariana Rarinca i-ar fi spus că preşedinta ÎCCJ i-ar datora suma de 20.000 euro, sumă care nu rezultă din nici o altă probă. De menţionat că şi Rechizitoriu se consemnează că martorul spune că această sumă este „compensaţie pentru datorii plătite în numele lui Stanciu Andrei”! Cu toate acestea, şi procurorii şi judecătorii primei instanţe n-au ţinut cont de această precizare, ci au interpretat că suma ar reprezenta un folos patrimonial în vederea şantajului! Dacă se va dovedi că aceste probe au fost ticluite, ele ar putea duce la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la al. 2 al art 268, care face ca pedeapsa să fie alta, adică „închisoare de la 1 an la 5 ani”, fără varianta amenzii!
3. Livia Stanciu ar fi putut să scape de acuzaţia de „Inducere în eroare a organelor judiciare”. Al. 3 al art. 268 îi conferea această variantă dacă, şi după ce depusese plîngerea, s-ar fi răzgîndit şi ar fi declarat că plîngerea sau probele sînt nereale. Totul, însă, trebuia făcut „înainte de reţinerea, arestarea sau punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva celui faţă de care s-a făcut denunţul sau plîngerea”. Din dosar ştim însă că urmărirea penală a început chiar în ziua depunerii Plîngerii (4.06.2014), Mariana Rarinca fiind apoi reţinută şi arestată în 10.06.2014. Cu alte cuvinte, singura variantă de a nu putea fi anchetată penal potrivit art. 268 nu mai există!
Dacă n-ar fi fost achitată, Mariana Rarinca risca 9 ani de închisoare
În spaţiul public au apărut şi teorii care vorbesc despre faptul că nu DNA ar fi avut competenţa de anchetare a Plîngerii Liviei Stanciu, ci DIICOT. De altfel, chiar Mariana Rarinca se întreba la emisiunea „Sinteza zilei” de ce îi este aplicată şi prevederea art 13, ind. 1 din Legea 78/2000. La acestă nelămurire a contribuit şi judecătorul Cristi Danileţ, membru CSM, care a scris pe blogul său şi a susţinut şi la TV că Livia Stanciu n-ar fi depus Plîngerea în calitate de preşedintă a ÎCCJ, ci doar de simplu cetăţean!
Să lămurim lucrurile. În Rechizitoriul acestui dosar se precizează: „Rarinca Mariana, cercetată, în stare de arest preventiv, sub aspectul săvîrşirii infracţiunii de ŞANTAJ, prevăzută de art. 207, alin. 2 şi alin. 3 din Codul penal, cu aplicarea art. 13, ind. 1 din Legea 78/2000”. Iată ce conţine art. 207 din Noul Cod penal:
Se observă că pedeapsa pentru infracţiunea de şantaj, aşa cum este prevăzută la al. 3, este „închisoarea de la 2 la 7 ani”! Numai că Marianei Rarinca i se aplică şi prevederile art. 13, ind. 1 din Legea 78/2000, care îi măreşte pedeapsa cu o treime, ducînd maximul peste 9 ani de închisoare! Dar ce prevede acest înspăimîntător art. 13 indice 1, de care se teme, pe bună dreptate, Mariana Rarinca? Iată-l, împreună cu art. 1 din Legea 78/2000 la care face trimitere:
Aşadar, Livia Stanciu, ca magistrat cu multă experienţă, ştia foarte bine în momentul depunerii plîngerii împotriva fostei secretare a soţului său că femeia ar putea lua peste 9 ani de închisoare: 7 ani pentru şantaj plus 2 ani şi 3 luni pentru că persoana vătămată avea o funcţie publică în cadrul unei autorităţi publice! Aşa se explică de ce nu a trecut în plîngere suma de 2.400 euro, pe care o datora femeii, ci suma ireală de 20.000 euro. De altfel, potrivit unei declaraţii recente, procurorul de şedinţă a cerut instanţei pedeapsa maximă pentru Mariana Rarinca, adică de 9 ani şi 3 luni!
Văzînd aceste texte de lege şi consultînd Rechizitoriul cauzei, se vede cu ochiul liber chiar şi de către un nespecialist că datele arată că Livia Stanciu nu a depus plângerea în calitate de simplu cetăţean, cum bate cîmpii judecătorul Cristi Dănileţ, ci în calitate de „persoană cu funcţie publică în cadrul unei autorităţi publice”, altfel nu s-ar fi aplicat prevederile art. 13.1 din Legea 78/2000! În aceste condiţii, apare întrebarea: nu ştia acest lucru judecătorul Cristi Dănileţ, membru CSM, sau toată dezinformarea sa de pe blog şi de la TVR avea scopul de a muşamaliza acest caz chiar înainte ca el să fie discutat în CSM? Şi, una peste alta, nu este gestul său o ante-pronunţare care îl face incompatibil cu prezenţa sa între cei care vor judeca la CSM conotaţiile acestui scandal?
Cînd încheiam articolul, aflu că DNA a introdus contestaţia în anulare faţă de sentinţa de achitare pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti. O decizie cît se poate de proastă, care va amplifica şi mai mult scandalul declanşat deja. Vă daţi seama ce presiune este pe judecătorii care vor primi spre judecare această solicitare a DNA? Nu era oare mai simplu ca Livia Stanciu să ceară scuze Marianei Rarinca şi să-i returneze femeii datoria pe care o are? Se pare însă că exact teama de eventualele consecinţe despre care am scris mai sus îi determină pe cei care au instrumentat acest caz să ia măsuri pripite, ca nu cumva să ajungă ei înşişi în faţa judecătorilor.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.