Luni, odată cu aşa-numitul caucus din statul Iowa a debutat lungul proces al alegerilor prezidenţiale americane, urmărit cu un interes uriaş nu doar în SUA, ci şi în întreaga lume, deja mii de ziarişti din presa scrisă şi audiovizuală au venit din toate colţurile Americii şi ale lumii. Constatarea este cu atât mai semnificativă cu cât ne aflăm la începutul alegerilor primare, adică al etapei în care, în fiecare stat, se exprimă opţiunea pentru unul sau altul dintre candidaţii republicani sau democraţi, proces ce se încheie în iunie, la convenţiile fiecărui partid, momente în care acestea îşi desemnează candidaţii la scrutinul prezidenţial ce are loc la 8 noiembrie.
Până atunci, comentariile, analizele sau pronosticurile umplu paginile presei, agită dezbaterile televizate. Ce-i preocupă pe analişti? După cele două mandate ale democratului Barack Obama va urma schimbarea, aşa cum s-a întâmplat după cei opt ani petrecuţi la Casa Albă de democratul Bill Clinton, căruia i-a succedat republicanul George W. Bush, ce a deţinut şi el două mandate? Sau se va întâmpla ca la finele secolului trecut, când republicanul Ronald Reagan a fost urmat tot de un republican, George Bush? Pe urmă, după ce, în 2008, americanii au ales în premieră un preşedinte afro-american, recte Barack Hussein Obama, a cărui bunică trăieşte şi azi în Kenya, mergând pe aceeaşi linie, vor trimite o femeie la Casa Albă? Este vorba de Hillary Clinton. În afara acestui fapt, Hillary ar mai reprezenta o noutate: o fostă Primă Doamnă ar concura pentru fotoliul prezidenţial. Sigur că trebuie reamintit în context că şi în 2008 ea a concurat la alegerile primare pentru a obţine învestitura democraţilor, dar, după ce fusese creditată cu mari şanse şi chiar pentru bătălia finală la Casa Albă, ea a fost învinsă pe ultima sută de metri de senatorul Barack Obama, care, în final, a şi devenit preşedinte.
Întrebările vizează şi numele celor socotiţi cu cele mai mari posibilităţi de a fi desemnaţi candidaţi la prezidenţiale. Amintita Hillary are 68 de ani; dar şi un relativ recent accident vascular cerebral; este bunică; senatorul Bernie Sanders, socotit principalul ei contracandidat, are 74 de ani, este şi el bunic. Lista democrată este scurtă, are doar trei nume, ultimul fiind Martin O`Malley, 53 de ani, fost primar de Baltimore şi ex-guvernator al statului Maryland (2007-2015), considerat un outsider. De partea republicanilor, lista e mai lungă şi îi are, între alţii, pe: multimiliardarul Donald Trump, 68 de ani, care şi-a clădit averea din imobiliare, el fiind prezent mereu cu declaraţii controversate; Jeb Bush, 62 de ani, fiul preşedintelui George Bush senior şi fratele fostului preşedinte George W. Bush, fost guvernator al statului Florida; Ted Cruz (44 de ani), senator de Texas din 2014, susţinut de foarte conservatoarea formaţiune politică Tea Party; John Kasich (63 de ani), guvernator de Ohio, puţin cunoscut la nivel naţional; Marco Rubio (43 de ani), senator de Florida, fiul unor imigranţi cubanezi, care a cunoscut o ascensiune politică rapidă.
Deşi pare prematur, ţinând seama de profilul fiecărui candidat la învestitură şi de ceea ce au declarat ei până acum în ce priveşte locul SUA în lumea de azi şi problemele uriaşe cu care aceasta se confruntă – începând cu terorismul radical islamic, confruntările economice şi mai ales politice cu Rusia, în primul rând, China, Japonia etc. -, mulţi se întreabă ce strategie ar putea adopta unul sau alttul dintre ei odată ajuns la Casa Albă. Este o preocupare de înţeles şi atenţia acordată fiecărei componente a respectivei strategii devine firească.
Revenind la debutul primarelor, să precizăm că, aşa cum face mereu, marea presă americană îşi anunţă public susţinerea pentru unul sau altul dintre candidaţi, iar în fază finală, pentru unul sau altul dintre cei doi pretendenţi la fotoliul prezidenţial. Din această perspectivă, primul mare ziar american care şi-a anunţat preferinţele în campania prezidenţială este „The New York Times”, cotidian de referinţă în SUA şi în lume. La 30 ianuarie, el a publicat un editorial în care anunţă că o susţine pe Hillary. „Alegătorii au şansa să poată alege unul dintre cei mai calificaţi candidaţi la alegerile prezidenţiale din istoria modernă”, scrie cotidianul citat. Din partea republicană, ziarul precizează că îl preferă pe John Kasich, creditat cu puţine şanse în sondaje. De notat că Hillary a fost susţinută şi în 2008, comitetul editorial al ziarului, format din 19 membri a căror misiune este de a scrie editorialele şi sunt independenţi, a reamintit că a susţinut-o în trei rânduri pe Hillary: de două ori pentru postul de senator al statului New York şi o dată pentru primarele democrate din 2008, în competiţia cu Obama.
Ce este caucusul desfăşurat luni în Iowa? Contrar aparenţelor, cuvântul nu vine din latină şi se referă la reuniunile şefilor de triburi de la indienii Algonquins. Azi el desemnează o consultare a militanţilor unui partid finanţată cu resurse proprii. Caucusul reprezintă o procedură electorală foarte specială, după modelul „întâlnirilor între vecini”, ce puteau fi considerate o formă de democraţie directă într-o perioadă în care căile pentru a ajunge la vot erau adesea lungi şi complicate. La ora comunicaţiilor de masă şi instantanee, unii critică perpetuarea acestei tradiţii arhaice din multe puncte de vedere. De altfel, în prezent, trei sferturi dintre statele americane preferă formula primarelor organizate şi plătite de stat. În ce-l priveşte, caucusul presupune prezenţa fizică a alegătorilor în acelaşi timp şi în acelaşi loc în Iowa, stat din Midwest cu 3.046 355 de locuitori (1% din populaţia SUA); militanţii democraţi şi republicani au fost convocaţi la debutul serii în „birouri” de vot sparate – circa 1.800 de fiecare parte. La ora stabilită (în general ora 19.00), uşile s-au închis, partizanii fiecărui candidat s-au adunat într-un colţ al încăperii şi s-au numărat. Grupurile în care au fost mai puţin de 15% dintre cei prezenţi au fost invalidate, membrii lor fiind apoi curtaţi de suporterii altor candidaţi şi putându-se ralia altui grup. După 30 de minute a avut loc o nouă numărătoare. Când toate grupurile au devenit „viabile”, voturile s-au atribuit fiecărui candidat. Între momentul acordat voturilor şi cel al discursurilor s-a scurs una sau două ore. Votează persoanele care au 17 ani şi împlinesc 18 înaintea prezidenţialelor de la 8 noiembrie, şi care sunt înregistrate la un partid. Oricine se poate înscrie sau sosi în ultimul moment. Sunt, mai sus, date tehnice care trebuie cunoscute spre a fi înţelese primarele din cele un sfert dintre statele americane care recurg la caucus deschis, cum spuneam, de Iowa.
Cât priveşte rezultatele acestui caucus de luni, ele au surprins comentatorii şi analiştii reputaţi. Primele constatări: debut dificil pentru Donald Trump, la republicani, şi Hillary la democraţi. Totuşi, dacă primul a oţinut abia locul doi, cu 24,3%, el fiind învins de Ted Cruz, fosta Primă Doamnă a câştigat cu chiu cu vai în faţa lui Bernie Sanders. Pe urmă, analiştii vorbesc despre „victoria radicalităţilor” populare în faţa establishmentului incarnat într-un fel ori altul de favoriţii celor două părţi. Pe scurt, o victorie cu gust amar pentru Hillary; un prost debut penru Trump; Marco Rubio, clasat al treilea, după Cruz şi Trump, e socotit de unii adevăratul câştigător al zilei; în fine, analiştii se întreabă dacă, totuşi, nu s-a dovedit absurditatea caucusului ca formă a democraţiei.
Evident, observaţiile, analizele şi concluziile după debutul primarelor sunt abia la început, maratonul va dura, este foarte complicat, dar ochii lumii sunt deja aţintiţi asupra lui.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.