Prezidenţiale la Chişinău – un exerciţiu falimentar de geopolitică pe stomacul gol

Maia Sandu, lidera Partidului Acţiune şi Solidaritate din Republica Moldova, a devenit candidatul unic al fortelor pro-europene la alegerile prezidenţiale cu doar două săptămâni înaintea votului, partidul ei s-a format abia în această primăvară, nu are organizaţii teritoriale puse la punct, motiv pentru care nu este foarte cunoscută în ţară.

Sarcina Maiei Sandu este foarte grea, trebuie să treacă de liderul socialist pro-rus Igor Dodon. Acesta este cotat în sondaje cu circa 30% din voturi în primul tur, în timp ce Maia Sandu adună sub 25%, iar asta doar în condiţiile în care în săptămâna ce a mai rămas îi va convinge pe simpatizanţii fostului candidat al Platformei Dreptate şi Adevăr, cu care a fraternizat, să treacă cu toţii în tabăra sa.

Miza, spun mai toţi analiştii este una uriaşă – calea spre Vest sau afundarea pentru decenii în sfera rusă de influenţă. Alegătorii moldoveni ar trebui să se gândească la beneficiile asocierii la UE, la beneficiile relaţiei apropiate cu NATO şi SUA, la beneficiile reformelor structurale. Sau, din perspectiva taberei socialiste, ar trebui să se gândeasca la binefacerile Uniunii Eurasiatice, la garanţiile de apărare ale Rusiei, la reglementarea conflictului de pe Nistru prin federalizare.

Analiştii încep să-i reproşeze Maiei Sandu că se canalizeaza prea mult pe atacuri la adresa oligarhului Vlad Plahotniuc, pe atacuri la adresa corupţilor, pe vorbele grele aruncate fostelor guvernări, pe referirile la “jaful secolului” din sistemul bancar. Asta în loc să vorbeasca frumos despre geopolitică şi constituţie.

Liberalizare, reforme structurale, un colţ de pâine şi puţin compot

Însă nu se poate face geopolitică cu un electorat care mănâncă doar fructe, legume şi compoturi. Căci doar acestea ar fi produsele cu adevărat mai ieftine în Republica Moldova faţă de România, o economie de 30 de ori mai mare.

Alimentele nu sunt cu mult mai ieftine în Republica Moldova faţă de Romania. Fructele, legumele şi şi dulciurile sunt insa mult mai ieftine. Când vine vorba de detergenţi, moldovenii trebuie să scoata mai mult din buzunar decât o facem aici, în dreapta Prutului. Iar la produsele electronice şi electrocasnice, preţurile din Republica Moldova sunt în mod limpede mai mari.

Toate acestea în condiţiile în care salariul mediu lunar in Republica Moldova era în aprilie 2016 de 3.700 de lei (767 RON) în învăţământ, de 4.672 (965 RON) în sănătate, de 6.000 de lei (1.240 RON) în administraţie şi apărare şi de 2.900 de lei (600 RON) în agricultură. Să mai adăugăm că pensia minimă din Republica Moldova nu depăşeşte 200 de RON, iar cea mai mare pensie “nesimţită” era în 2015 de circa 6.000 de RON.

Să acuzi de ignoranţă cetăţeanul moldovean care nu votează geopolitic sau vizionar atunci când la un salariu de nici 800 de RON trebuie să suporte scumpiri de aproape 40% la energie, dublări de tarif pentru apa şi canalizare, scumpiri de 15% la gaze – toate numite “liberalizări” sau “reforme structurale”?

Cum a fost organizat votul peste hotare

Dar poate că analiştii şi strategii de la Chişinău sau Bucureşti îşi pun speranţa în moldovenii care muncesc şi studiază peste hotare. Aceştia, până la urma au fost un factor mobilizator în 2009 şi au dat jos regimul Voronin.

E drept, diaspora este mare. La semenea raport preţuri/salarii, cetăţenii moldoveni îşi pun speranţele în remitenţele de la rudele plecate pentru a munci în străinătate. Unul din cinci copii din stânga Prutului are cel puţin un părinte plecat la muncă în străinătate, circa 5% dintre copii au ambii părinţi plecaţi din ţară. Banii trimişi acasă de moldovenii plecaţi să muncească peste hotare au ajuns să reprezinte şi circa 30% din PIB-ul tarii, dar în ultimii ani procentul s-a redus la circa 20%.

Numai că apare o problema în ecuaţia “geopolitică” în care sunt incluşi moldovenii lihniţi de foame: o bună parte din diaspora este în Rusia şi, de regulă, aceştia nu votează pro-Vest.

Potrivit estimărilor Bancii Mondiale, circa 800.000 de cetateni moldoveni lucreaza peste hotare. Statisticile pentru anul 2015 ale Băncii Naţionale de la Chişinău arată că cele mai multe remitenţe au fost trimise din Rusia, Italia, Israel, Statele Unite, Marea Britanie si Germania. Majoritatea acestor statistici arată că peste 60% dintre moldoveni au plecat pentru a munci în Rusia. Datele oficiale spun însă că în Rusia sunt circa 300.000 de moldoveni aflaţi la muncă, în timp ce datele neoficiale aruncă acest număr la peste 700.000. Atractivitatea Rusiei a scăzut în 2016, scrie presa de limbă română de la Chisinau, din cauza dificultăţilor economice cauzate de conflictele militare în care s-a implicat Rusia şi de sancţiunile occidentale. Însă, în ciuda acestui fapt şi a liberalizării regimului de vize UE pentru moldoveni, procentul celor plecaţi în Vest este mai mic sau cel mult egal cu cel al moldovenilor ce lucrează în Rusia.

Având acestea în vedere, guvernul de la Chisinau a aranjat in mod “geostrategic” secţiile de votare: 8 în Federaţia Rusă şi apoi 25 in Italia, 6 in Franţa, 4 în Spania, 7 în Statele Unite s.a.m.d. Dar, având în vedere prezenţa mai scăzuta la vot în diaspora, acolo unde mulţi cetăţeni locuiesc ilegal sau nu sunt înregistraţi pentru vot, să admitem că bătălia electorală cea mare se dă între graniţele Republicii Moldova.

Geostrategie pe stomacul gol nu se poate

Deci tot pe moldovenii săraci lipiţi pământului trebuie geostrategii să-i convingă cum sa voteze.

De aceea Maia Sandu nu greseşte când atacă oligarhi, când este vindicativă. Nu greşeşte nici “omul Rusiei”, Igor Dodon, atunci când vorbeşte de sărăcia lucie în care au ajuns moldovenii în timpul guvernărilor pro-vestice. Niciun candidat nu greşeşte când apelează la populism, când lasă geopolitica deoparte şi încearcă să câştige alegerile promiţând curse aeriene low-cost şi răzbunare.

Pe acest fundal pauper, haotic, hăituit de spaime, cu candidaţi care se retrag cu zece zile înainte de scrutin, cu lipsa unui procuror general, cu lipsa pentru o bună perioada a unui guvernator al băncii centrale, cu bani pompaţi de Rusia din miliardele spălate tot în Republica Moldova, cu strategii concepute mai mereu departe de Chişinău, pe acest fundal vor avea loc primele alegeri prezidenţiale directe din ultimii 12 ani. Date fiind sărăcia, anomia, ignoranţa şi interesele externe mult prea mari pentru un stat atât de mic, niciun rezultat nu ar trebui să ne mire.

Procentele salvatoare misteriosul recensământ

Şi asta mai cu seamă după experienţa prezidenţialelor din România anului 2014. Atunci, premierul obţinea 40% în primul tur şi outsiderul Klaus Iohannis doar 30%, pentru ca în turul secund să se claseze cu 9% în faţa lui Victor Ponta.

Poate avea loc o asemenea evoluţie, cu mare miză geostrategică, şi peste Prut? De ce nu? Dacă procentele (ale sărăciei, scumpirilor, copiilor cu părinţi plecaţi) sunt cele care dau bătăi de cap la Chişinău, tot procentele ar putea aduce şi linistea. Vorbim însă despre procentele şi cifrele Biroului Naţional de Statistică şi ale Comisiei Electorale Centrale.

Pe scurt, Comisia Electorală Centrala a anunţat că în registrul electoral sunt înscrişi 2,8 milioane de moldoveni, toţi trecuţi de 18 ani. La aceştia se mai adaugă şi cei din Transnistria şi cei fără locuinţă şi se ajunge la peste 3,2 milioane de alegărori. Rezultatele preliminare ale referendumului din 2014 arătau că ţara are 2,9 milioane de locuitori şi aşa a raportat Biroul Naţional de Statistică!

Premierul de la Chişinău, Pavel Filip, a venit aici cu o precizare care lasă loc tuturor speculaţiilor: rezultatele recensământului din 2014 vor fi date publicității abia peste câteva luni, adica dupa alegerile prezidentiale. Şi astfel sunt mari şanse ca numarul totalal locuitorilor Republicii Moldova să nu fie dat de un recensământ, ci de rezutlaltul alegerilor prezidentiale, cu care trebuie să se potrivească, indiferent ca iese Igor Dodon sau Maia Sandu, ca vor câstiga „pro-ruşii” sau „pro-europenii”.

„Acum o întrebare retorică: cui i-a trebuit jocul de-a prezidentul ‘ales de popor’? Ce s-a rezolvat? Se pare (dacă nu ne vom mobiliza să facem o minune) vom avea un președinte agent al Kremlinului, vom rămâne fără bani și fără onoare în lumea civilizată. Și asta pentru ca cineva să aibă timp să șteargă urmele jafului și să căsăpească complicii?! Cu ce rămân moldovenii, dragi strategi ai ‘stabilizării’? Cel mai trist scenariu posibil pentru Republica Moldova: un stat bântuit de hoții de bani și de viitor”, a scris Ion Sturza luni, 24 octombrie, cu o săptămână înainte de aflarea rezultatelor primului tur. .

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.