Primitivismul diplomaţiei lui Băsescu

Felul cum procedează preşedintele Traian Băsescu în cazul prezentării scrisorilor de acreditare a ambasadorului Olandei în România, Matthijs van Bonzel, este demn de primitivismul Războiului Rece, dar şi în acest caz cu mari nuanţări, întrucât şi în acele vremuri de tristă amintire, statele aflate de o parte şi de alta a Cortinei de Fier îşi păstrau INTACTE canalele de comunicare nemijlocită prin ambasadorii acreditaţi de fiecare parte. Aşa se face că în analele cronicii diplomatice internaţionale postbelice cazuri similare celui în care se află acum ambasadorul desemnat al Olandei la Bucureşti sunt extrem de rare şi aparţin mai curând manifestărilor unor şefi de stat precum şturlubatecul mareşal Idi Amin Dada (fost preşedinte al Ugandei), împăratul Bokassa (al Imperiului Centrafrican), Papa Doc (Jean Claude Duvalier, ex-preşednite al statului Haiti). Poate au mai existat şi alţii, nu mulţi, dar este important de precizat că ele ţineau de extravaganţa neobişnuită a respectivilor şi nicidecum de calcule diplomatice de mare clasă.

Şi, dacă tot suntem la exemple, aş vrea să spun că, de pildă, ţări ca Grecia şi Turcia, care sunt membre ale NATO şi au avut de multe ori raporturi foarte încordate care au ţinut Alianţa cu sufletul la gură, nu şi-au permis atare gesturi. Dar să vorbim şi despre raporturile dintre SUA şi URSS din perioada postbelică, în timpul căreia aşa ceva era aproape exclus, chiar dacă şeful unuia dintre cele două state putea invoca o agendă cu adevărat foarte încărcată şi care ar fi justificat o anume amânare de prezentări de scrisori de acreditare. Mai mult decât atât, ambasadorul sovietic Anatoli Dobrânin, care a stat la Washington între 1962 şi 1986 – adică pe timpul mandatelor a şase preşedinţi americani şi al crizei rachetelor din Cuba, 1962, războiului israelo-arab din 1967, al războiului israelo-arab din 1973, al războiului din Vietnam, al recrudescenţei atentatelor palestiniene din anii 1970-1980 şi al altor mari crize internaţionale -, avea uşi deschise la Departamentul de Stat la orice oră din zi şi din noapte. În plus, ani la rând, până în timpul mandatului lui Ronald Reagan, maşina lui pătrundea până în parcarea rezervată secretarului de Stat!

Revenind la România, să notăm că există un caz asemănător, consemnat nu în perioada Războiului Rece, ci în 1999, în timpul bombardamentelor NATO împotriva Iugoslaviei, moment în care conducerea ţării de atunci s-a implicat de partea atacatorilor, neglijând faptul că era vorba de un vecin cu care, de veacuri întregi, nu avusesem niciun fel de conflict armat sau vreo ciocnire militară. Nu au contat nici sentimentele tradiţionale ale poporului nostru faţă de acest vecin. Or, chiar în perioada bombardamentelor, România s-a trezit să-şi schimbe ambasadorul de la Belgrad, context în care şeful statului era preocupat exclusiv de situaţia creată de război, şi nu de prezentarea de scrisori de acreditare de ambasadori. În plus, a fost importantă şi atitudinea adoptată de Bucureşti în timpul crizei, şi aşa se face că mult timp ţara noastră avea doi ambasadori la Belgrad, unul fusese rechemat, iar celălat, ajuns la post, făcuse doar tradiţionala audienţă de prezentare la ministrul de Externe şi se oprise aici. În atare condiţii, oficialităţile de la Belgrad comunicau cu ambasadorul român rechemat, iar Bucureştiul trimitea instrucţiuni celui desemnat. Pe scurt, era o situaţie de tot râsul, dacă nu de tot plânsul, cum doar nişte autorităţi dâmboviţene ameţite puteau crea. Până la urmă, acel ambasador desemnat nu a ajuns să-şi mai prezinte scrisorile de acreditare preşedintelui iugoslav şi a eşuat undeva într-un alt stat vecin.

Revenind la zi, vreau să spun că, prin felul cum procedează preşedintele Traian Băsescu în cazul raporturilor cu Olanda, el dă dovadă de un primitivism diplomatic şi adoptă o atitudine ce nu are nimic european în ea. Da, am saluta şi noi orice gest sau acţiune politică ori diplomatică de orice factură, dar care are ca obiectiv interesele naţiunii române şi nu vrea să fie o încordare a muşchilor prezidenţiali români. Cu alte cuvinte, oricât ar încerca Băsescu să fie o „Doamnă de Fier” de sex masculin a Balcanilor, atitudinea respectivă nu-l prinde, mai curând aduce mari prejudicii înseşi ţării. Din această perspectivă să amintim, deloc în trecere, că, atunci când noul premier Mihai Răzvan Ungureanu a dorit să aibă o întâlnire cu ambasadorii statelor UE acreditaţi la Bucureşti, aceştia, desigur în înţelegere cu centrala MAE din propria ţară, dar concertându-se, au spus că nu participă decât dacă se clarifică statutul ambasadorului olandez la Bucureşti. Până la urmă s-a ajuns la un compromis, Regatul Ţărilor de Jos a fost reprezentat de însărcinatul cu afaceri, iar ambasadorul Matthijs von Bonzel a avut statut de observator. Cred Băsescu şi consilierii lui, pe care, de altfel, nu dă doi bani, că, boicotând diplomatic Olanda, se poate rezolva admiterea României în spaţiul Schengen? Daca da, atunci avem de-a face cu o gândire primitivă. Mai curând, el trebuie să semneze decretul de acreditare a doamnei Irene Comaroschi ca ambasador al României în Olanda, decret pe care-l ţine prin sertare din noiembrie 2011, şi, de asemenea, să primească neîntârziat scrisorile de acreditare a ambasadorului Matthijs van Bonzel. Dacă chiar vrea să-şi arate muşchii diplomatici sau prezidenţiali faţă de un guvern care are în componenţă un partid de extremă dreapta ce afişează ostentativ mari resentimente faţă de România, s-o facă în cazul guvernului Ungariei, condus de amicul lui Orban, din care face parte partidul Jobbik, ai cărui lideri zburdă prin Transilvania, aniversează intrarea amiralului Horthy în Miercurea Ciuc ori nu mai ştiu ce eveniment legat de acest sinistru personaj al istoriei sau denunţă constant Tratatul de la Trianon.

Toate astea şi atâtea altele extrem de grave, fără ca Băsescu şi clica lui să zică măcar „pâs”!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.