Primul ajutor în istorie

În primăvara anului 1905, un tânăr doctor se întorcea în ţară, după o lungă şedere în Franţa, unde a lucrat câţiva ani după doctorat, specializându-se în medicina de urgenţă şi medicina legală. Este vorba despre Nicolae Minovici. Primul său proiect de viaţă a fost împlinit în anul 1906: Societatea „Salvarea”. Înfiinţată după modelul unui ONG de azi, Societatea „Salvarea” a fost organizată după modelul celei din Viena, având însă un element de noutate. Pentru prima oară în istoria medicinii de urgenţă, medicul însoţeşte ambulanţa în teritoriu. În restul Europei aştepta la spital, ambulanţa fiind însoţită numai de un asistent medical. Societatea „Salvarea” era administrată desigur de un comitet iar preşedinta acestui comitet a fost doamna Bălăceanu, bunica dlui Bălăceanu Stolnici. Clădirea Societăţii a fost oferită de Theodora Cazzavillan, văduva renumitului Luigi Cazzavillan, şi s-a aflat pe Splaiul Dâmboviţei, în zona parcului Izvor de azi. Prima ambulanţă a fost o birjă cumpărată de Nicolae Minovici şi modificată după proiectul acestuia, pentru a putea transporta bolnavi întinşi pe targă. Medicul venea în urma birjei pe bicicletă. Caii pentru birjă au fot oferiţi de prefectul poliţiei Capitalei din acea vreme, Dimitrie Moruzi. Societatea a fost ajutată din donaţii şi nu a fost niciodată prinsă în bugetul Primăriei Comunale, deşi exista o lege care prevedea înfiinţarea unei astfel de instituţii medicale, care să fie prinsă în bugetul local. Şi aceasta va fi situaţia până în anul 1948, când Societatea „Salvarea” a fost naţionalizată.

La Salvare erau şi intervenţii chirurgicale de urgenţă iar Nicolae Minovici a creat prima instituţie unde aceste intervenţii erau realizate non-stop. În spitale nu se asigurau servicii medicale de urgenţă noaptea, ca astăzi. Minovici a dezvoltat apoi această idee, a medicinii de urgenţă non-stop, şi a înfiinţat cel dintâi spital de urgenţă din România, în anul 1937, fiind al doilea din Europa, după cel din Moscova. Acest spital de urgenţă s-a aflat într-o clădire lipită de Societatea „Salvarea”, devenită după 1948 un spital al sportivilor. La Societatea „Salvarea” se mai găseau şi alte instituţii de ajutor social precum Şcoala Samariteană, care oferea sprijin de reintegrare socială prostituatelor sau victimelor acestui flagel. Tot aici se afla şi Biroul pentru asistenţa în muncă a cerşetorilor din Bucureşti, foarte activ până în anii Primului Război Mondial, cel puţin. Nicolae Minovici a fost directorul „Salvării” până la moartea sa, în anul 1940, şi a locuit întreaga sa viaţă în apartamentul său de la primul etaj al clădirii. Deşi a avut o reşedinţă minunată la şosea, actuala vilă muzeu care-i poartă numele, aici doctorul a preferat să deschidă un muzeu de artă naţională, pe care, în anul 1937, l-a donat Primăriei Bucureşti.

Înfiinţarea „Salvării” a fost legată de episodul biblic din parabola „Samariteanului”, care ne spune că un cetăţean din Samaria, Palestina, găsind în calea lui un om obişnuit şi prădat de tâlhari, a turnat untdelemn şi vin peste rănile lui, cu cămaşa lui i-a legat rănile, l-a urcat pe măgarul său şi conducându-l într-un adăpost s-a îngrjit de el – este originea „Samaritenilor”, iar societăţile de „Salvare” sunt bazate tocmai pe această iubire de oameni.

În războaiele americane pentru independenţă, această minunată predispoziţie era exprimată printr-o frumoasă deviză ce era scrisă pe toate ambulanţele: „Hostes in pugna, dum vulnerati fratres”, adică „Suntem duşmani în luptă, răniţi suntem fraţi”.

Dar nu a fost aşa în toate timpurile. Au trebuit să treacă mii de ani până ce ideea samariteană a ajuns în forma de azi, când este considerată ca o datorie socială.

Exemplul unei organizaţii raţionale pentru ajutorarea celor răniţi şi sistematizarea primelor ajutoare în caz de accidente l-a dat oraşul Amsterdam, cu înfiinţarea primei Societăţi de Salvare în ziua de 6 august 1767. În anul 1881, cu ocazia incendiului de la Ringtheater, care a luat multe vieţi omeneşti, a luat fiinţă „Asociaţia voluntarilor de salvare din Viena”, care şi-a serbat 50 de ani de existenţă, iar în 1906 lua fiinţă Societatea de „Salvare” din Bucureşti.

Reamintim în treacăt marile nenorociri la care „Salvarea” noastră a intervenit în perioada interbelică: Focul de la CFR; Deraierea expresului în staţia B.M.; Dezastrul de la Vintileanca; războiul Balcanic 1912; Explozia de la Dudeşti; Războiul 1916-1918; Exploziile de la Căţelu; Focul de la Teatrul Modern; Arderea magazinului Universel; Focul de la Palace Hotel; Prăbuşirea de la Banca de Scont; transportul tifoşilor şi holericilor pe timpul epidemiilor.

În anul 1906, dr. Nicolae Minovici a apelat la concursul studenţilor din ultimii ani ai Facultăţii de Medicină, ca să facă practică într-o nouă ramură de activitate: „Ajutor de urgenţă în cazuri de accidente”, punând la dispoziţia lor ambulanţele Societăţii, trusele chirurgicale şi tot ce aveau nevoie în exercitarea profesiunii lor de samariteni”, aceasta reprezentând începutul „Salvării” din Bucureşti.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.