ONG –ul condus de Marian Stoicescu (silvicultor de-o viaţă, acum şi secretar al Uniunii Europene a Forestierilor) luptă pentru salvarea pădurilor româneşti. Unul dintre proiectele de bază este îmbunătăţirea proiectului noului Cod schimbarea în regim de urgenţă a Codului Silvic.
În Federaţia pentru Apărarea Pădurilor s-au înscris personalităţi academice, precum Victor Giurgiu, Mircea Maliţa sau Ioan Milescu.
Se tot vehiculează cifra de 500.000 de hectare de pădure tăiate ilegal în România. Fals sau adevărat?
Off!!!.. Cu siguranţă putem vorbi de aproape 400.000 de hectare de păduri deja distruse. 500.000 de hectare sunt păduri lăsate de izbelişte. Aceste suprafeţe aferente sectorului silvic privat nu sunt administrate, nu sunt păzite, sunt expuse distrugerii. Sunt păduri care au fost retrocedate, proprietarii n-au reuşit să le asigure paza şi gospodărirea.
Sau n-au vrut…
Unii n-au vrut, alţii au vândut pădurile celor care n-au vrut decât să profite rapid de pe urma lor. Situaţia este dezastruoasă! Din acest punct de vedere, al ritmului de distrugere a pădurilor, suntem pe primul loc în Europa. Nu avem un exemplu asemănător în nicio ţară, până şi Bulgaria stă mult mai bine decât noi. În Polonia, este ceva de-a dreptul ciudat să vorbeşti despre distrugerea de păduri sau despre furt de masă lemnoasă. Nimeni n-a făcut niciun pas la noi pentru dezvoltarea unei conştiinţe forestiere în rândul românilor, vreo informare minimală privind rolul şi importanţa pădurii, indiferent de proprietarul ei. Pădurea este un bun strategic, de interes naţional şi trebuie tratat ca atare. Nu foloseşte numai proprietarului…
Suntem singura ţară din Europa care mai retrocedează păduri „în natură”?
Este groaznic ce se-ntâmplă ! Nu mai avem vreun caz asemănător în lumea asta. Sporadic şi într-o limită rezonabilă, sunt anumite ţări foste comuniste în care diverse unităţi de cult bisericesc solicită anumite suprafeţe în administrare, pentru perioade limitate, pentru a se putea autogospodări.
Marea dramă o reprezintă retrocedările abuzive, ilegale… Munţi întregi sunt cheliţi deja şi alte „comiţii”, comitete şi instanţe sunt pregătite pentru „al treilea val”…
Este una dintre cauzele majore ale distrugerii pădurilor. E jale în Ardeal, dar o să vedeţi în curând şi în zona Bacăului, – cele 43.000 de hectare despre care aţi scris – şi într-o proporţie şi mai mare în zona Sucevei. Sunt acele retrocedări pe care noi le numim abuzive, suprafeţe imense revendicate de aşa-zişi proprietari, fără să existe acte clare de atestare a proprietăţii sau a descendenţei.
Capătă unii suprafeţe enorme cu acte false din 1800 – toamna…
Şi chiar de mai demult! Legile în vigoare s-au dorit a fi justiţiare, legi care să reglementeze o situaţie creată de regimul comunist, având ca termen de referinţă anul 1948, naţionalizarea… Or iată că s-au solicitat pentru retrocedare păduri de către aşa-zişi urmaşi ai fraţilor Buzescu, din vremea lui Mihai Viteazul. Nu s-a ţinut cont că unele acte erau din secolul 17, pădurile fiind ulterior expropriate, vândute, cumpărate de „n” ori până a avut loc naţionalizarea.
Cotidianul şi Realitatea TV tocmai ce-au „radiografiat” Cazul Nadăş, satul furat cu totul. Se taie fără milă pădurea oamenilor. Un ocol silvic privat, o hotărâre judecătorească anapoda, iar sătenii spun că până la rezolvarea situaţiei nu va mai rămâne niciun ciot. Chiar nu există nimeni să vadă ce se întâmplă?
Normal ar fi ca Autoritatea administrativă din silvicultură, care are competenţe în toate zonele, indiferent de tipul de proprietate, prin Inspectoratul Teritorial, să intervină. Nu ştiu de ce există această autolimitare la zona pădurilor de stat, unde fenomenul tăierilor ilegale nu există, cu excepţia unor cazuri izolate când hoţii sunt prinşi, „mănâncă” puşcărie, alături de complicii din personalul silvic. Fiecare pădurar răspunde material de pădurea pe care o are în gestiune. Dacă lipseşte un arbore şi nu-l justifică prin prinderea hoţului sau nu-l plăteşte, răspunde penal. Aşa şi la privat.
De la ministru până la pădurar, toţi ar trebui să răspundă.
De unde-ar trebui pornit, cine e şeful „ăl mare”?
Departamentul ape păduri şi piscicultură, condus de doamna ministru Lucia Varga. Dânsa încearcă să schimbe acum ceva în legislaţie, să modifice Codul Silvic…
Până să se modifice se poate lucra, dacă se vrea, pe legislaţia actuală?
Sigur că se poate! Trebuie doar ca inspectoratele teritoriale să-şi facă treaba, să intensifice controalele în sectorul privat. Mai e nevoie însă şi de voinţă politică, pentru că, în loc să se consolideze aparatul de control, sunt daţi oameni afară. Este o situaţie de criză. Criză forestieră! Iar aşa cum se întâmplă şi în criza economică, statul trebuie să intervină cu mijloace specifice şi extrem de eficiente. Numai statul poate interveni. Dacă se lasă de izbelişte totul şi se distrug chiar structurile statului, respectiv inspectoratele îşi reduc numărul de salariaţi, iar Romsilva îşi pierde din autoritate, pentru că se vrea ca suprafeţe imense de pădure să iasă de sub autoritatea ei, nu vom ajunge bine. Revenind, inspectoratele au dreptul să facă controale, să facă procese-verbale privind contravenţiile şi infracţiunile, iar respectivul care încalcă legea poate fi şi închis, nu doar să plătească amendă.
Prin retrocedările abuzive asistăm acum la cazuri de-a dreptul stupefiante. Din informaţiile pe care le-am primit din teritoriu, pe lângă cazul cu 43.000 de hectare de la Bacău există primejdia să se întâmple acelaşi lucru şi în Bucovina unde s-au solicitat 156.000 de hectare de către o aşa-zisă fundaţie de drept privat care se doreşte continuatoarea unei fundaţii de drept public înfiinţată de statul român în perioada interbelică (!?). Fundaţia de atunci avea dreptul doar de a folosi pădurile. Câteva persoane au creat, aşa, o fundaţie de drept privat şi au obţinut hotărârea judecătorească de a fi continuatoarea fundaţiei interbelice.
Unde or fi obţinut, ghici-ghicitoarea mea, la Sfântu-Gheorghe?
Într-adevăr, toate se leagă de Covasna, de Sfântu-Gheorghe, pentru că multe litigii dubioase pe tema retrocedărilor sunt soluţionate acolo. Se solicită ca multe procese să fie strămutate la Sfântu-Gheorghe, dar repet, nu avem nimic împotriva celor care au drept de proprietate, dacă legiuitorul a considerat că este normal să se dea înapoi pădurile, dar aceste păduri de zeci şi sute de mii de hectare să ajungă pe mâna unora care nu vor face altceva decât să le taie sau să le vândă imediat, conştienţi fiind că n-au drept de proprietate asupra lor, asta ar însemna efectiv o crimă cu premeditare, un act îndreptat împotriva interesului naţional, împotriva siguranţei naţionale. Fără păduri, un popor nu se poate dezvolta… În zonele unde s-a tăiat complet a apărut deşertificarea, au apărut alunecările de teren, inundaţiile, viiturile…
Mai apar cianurile şi toxinele de la gazele de şist şi am rezolvat o mare problemă…
Da, e tacâmul complet!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.