×
×
cotidianul
Reţeaua de la Molenbeek
Viespare jihadiste în mijlocul Bruxelles

http://www.cotidianul.ro/cotidianul-271772

La nivel federal, socialiștii belgieni au fost cei care au favorizat acordarea de drepturi speciale comunității arabo-musulmane
La nivel federal, socialiștii belgieni au fost cei care au favorizat acordarea de drepturi speciale comunității arabo-musulmane

Capitala administrativă a Europei este parcă sub ocupație. Gradul de alertă a atins azi noapte a atins aseară gradul maxim: 4 din 4. Aparent, viața continuă în același ritm ca cel existent înainte de atentatele de la Paris. Pe străzi circulă forțele armate belgiene, pentru a inspira trecătorilor senzația de securitate și control. În schimb în unele cartiere din Bruxelles există adevărate zone de “non-droit” (în afara oricărui control și a legii). Acolo colcăie viesparele cu tineri radicalizați care devin încet-încet jihadiști.

Citesc un articol din publicația americană Politico, sub semnătura unui din corespondenții acesteia la Bruxelles. Concluzia articolului: “Restul Europei trebuie să plătească pentru eșecurile Belgiei”. Presa europeană blamează autoritățile belgiene pentru faptul că au tolerat pe teritoriul lor apariția teroriștilor jihadiști. Aceștia trăiesc cu familiile lor în cartiere din Bruxelles, pleacă în Siria să lupte, fac trafic de droguri și de armament, se întorc liniștiți acasă, în Belgia, ca într-o peșteră a tâlharilor, neluați la întrebări de nimeni. În apartamentele lor din cartiere precum Molenbeek își mănâncă tacticoși humus-ul sau cous-cous-ul, își beau ceaiul, meditând în tihnă la următoarele atentate. Cartierul Molembeek, unde s-a auto-ghettoizat și comasat cea mai mare parte din masa arabo-musulmană din Bruxelles, a devenit în ultimii ani un fel de “consulat” al jihadismului mondial. Majoritatea teroriștilor jihadiști care au comis atentatele de la Paris sunt marocani de naționalitate belgiană. Statul Islamic să se “învecineze” simbolic, prin teroriștii lui cu pasaport belgian și cu domiciliu fix în Bruxelles, cu Parlamentul European și cu sediul NATO. Cum s-a ajuns aici?

Eșecul serviciilor de securitate belgiene sau un posibil deal al lor cu jihadiștii?

Serviciile de informații belgiene sunt la pământ. În plin avans al fenomenului jihadist, până la atentatele din Franța de la Charlie Hebdo, ofițerii de informații din Belgia se ocupau de monitorizarea...sectelor. În timp ce cetățeni belgieni de origine arabo-musulmană radicalizați, cu un potențial maxim de periculozitate socială, făceau naveta între Belgia și câmpurile de antrenament terorist din Siria sau Irak, ofițerii de informații belgieni se ocupau de monitorozarea Bisericii Scientologice de pe teritoriul regatului. A fost nevoie să moară oameni nevinovați în ianuarie 2015 ca birocrații puturoși din “la Sûreté de l'État” și din “le Service Général du Renseignement et de la Sécurité” să reorienteze în fine cele 60 de persoane ocupate cu problema sectelor religioase căte monitorizarea terorismului. Serviciile de informații belgiene s-au obișnuit să cereșească informații din state partenere, primind de-a moaca informații cruciale, în special din partea americanilor și francezilor, pentru simplul fapt că Bruxelles-ul găzduiește importante instituții euroatlantice, în care muncesc funcționari europeni și americani. Numai că informațiile cruciale trebuie să se ransforme în ceea ce lume anglo-saxonă numește intelligence. Or, serviciile de informații belgiene abia după atentatele de la Charlie Hebdo de la Paris s-au gândit să mai angajeze câțiva analiști prin anunțuri la mica publicitate.

După atentatele de la Charlie Hebdo din Franța au fost dezvăluite informații incredibile. Serviciile secrete belgiene duceau lipsă de 150 de ofițeri de informații pentru a ajunge la cifra necesară (după opinia autorităților politice din regat) de 750 de angajați. O cifră absolut ridicolă în comparație cu sarcina de a asigura securitatea unui oraș internațional care găzduiește zeci de instituții strategice pentru UE și NATO. După atentatele recente de la Paris autoritățile belgiene au decis să mai angajeze încă 42 de persoane, recunoscând însă că le va lua încă doi ani ca să le pregătească pentru munca de informații. Parisul s-a plâns nu numai că teroriștii care au ucis cetățeni francezi sunt cetățeni sau rezidenți în Belgia, dar și lentoarea și lipsa de profesionalism a serviciilor de informații belgiene. Mulți se întreabă cum de jihadiștii belgieni nu au fost reținuți la întoarecrea lor din Siria sau Irak de serviciile federale de securitate. Cum de autoritățile au închis ochii la naveta pe care o făceau cetățenii lor înrolați în rândurile Statului Islamic. De unde atâta toleranță și indiferență criminală? După analiza cu atenție a comportamentului celor din serviciile secrete belgiene pe această temă, apare la orizont o ipoteză: libertatea acordată jihadiștilor să circule liber în Europa sau în afara ei, în schimbul promisiunii din partea lor de “sanctuarizare” a Belgiei, și, în special a Bruxelles-ului. Cu alte cuvinte, ne-am putea gândi și la existența unui târg între serviciile belgiene și jihadiști de tipul: “nu comiteți atentate în Belgia, în Bruxelles, unde avem sediul NATO și instituțiile europene, și închidem ochii la ceea ce faceți voi”. Comunitatea de informații americane trimisese cu luni în urmă o analiză pertinentă către autoritățile belgiene. Din ea rezulta imineța unor atacuri teroriste în Europa care urmau să fie comise de jihadiști cu pașaport belgian sau rezidenți în Belgia. Valurile de percheziții de ultim moment în aceste zone din Bruxelles ale forțelor de poliție belgiene, în urma atentatelor de la Paris, vin după o puternică presiune americană și europeană., după nemulțumirile exprimate de diverse personalități politice sau funcționari din domeniul securității care blamează cooperarea lentă și nu foarte fructuoasă (și, mai ales, abia după petrecerea tragediei din Paris) cu serviciile secrete belgiene.

Musulmanii din Molenbeek -coloana a cincea electorală a socialiștilor belgieni

Semnalele de alarmă în presa belgiană despre pericolul radicalizării tineretului musulman din aceste cartiere “orientale” ale Bruxelles-ului au apărut mai demult. Hind Fraihi este o jurnalistă belgiană de origine marocană, specializată în jurnalismul de investigație. Ea a devenit cunoscută în presa din Flandra grație unei serii de anchete intitulată “Undercover în Little Maroc”, apărută în martie 2005 în publicațiile belgiene de limbă flamandă Het Nieuwsblad și Het Volk. Mai târziu, Hind Fraihi a adunat textele publicate în aceaste publicații într-o carte incendiară despre cum islamismul radical își crează propriile rețele de influență în chiar inima administrativă a Europei, în Bruxelles, în special în cartierul Molenbeek, denumit și “micul Maroc”. Cartea se numește“Sub acoperire în micul meu Maroc: în spatele ușilor închise ale islamismului radical din Belgia”.

Hind Fraihi, ea însăși marocancă de origine musulman, a trăit mai mult de două luni în cartierul Molenbeek, deghizată în burka, pretinzând că este o studentă la sociologie care vrea să își dea doctoratul cu o temă despre aspirațiile tinerilor musulmani din Molenbeek. Legenda ei a prins și a avut astfel ocazia să ia interviuri tinerilor radicalizați din acest cartier. Ea a vrut să constate pe bază de anchetă epirică dacă zvonurile privind existența unui focar tot mai mare de musulmani extremiști în Belgia sunt corecte sau nu. Rezultatul a fost șocant. Majoritatea tinerilor între 15 și 25 de ani spuneau că visul lor era să se antreneze cu arma în mână în tabere teroriste din Afaganistan sau Yemen și că, dacă li se va cere într-o zi, sunt gata să se arunce în aer în instituțiile europene din Bruxelles. Potrivit lui Hind Fraihi, în Belgia, și în special la Bruxelles, există diverse rețele care recrutează în mod activ voluntari pentru jihad. În plus, din interviurile ei a rezultat că, în Molenbeek fenomenul islamizării radicale a acestui cartier l-a trasformat într-o enclavă musulmană periculoasă pentru întreaga Belgie. Soarta cărții ei a fost și mai șocantă. În majoritatea librăriilor a fost interzisă de autoritățile belgiene (majoritatea politică socialistă) din acea perioadă. Poliția belgiană a făcut apel la calm și a declarat că deține totul sub control și că informațiile prezentate de jurnalista belgiană de limbă flamandă și de origine marocană nu sunt conforme cu realitate.

Dacă o eventuală complicitate “în interes de serviciu” între securitatea belgiană și radicalii islamici poate fi doar bănuită, cea politică între socialiștii belgieni și musulmanii din Belgia a devenit notorie. În Bruxelles, 25% din populație este de origine arabo-musulmană. Impactul ei electoral (cel puțin la alegerile locale) este imens. Fostul primar socialist al comunei Molenbeek, Philippe Moureaux (simpatizant in tinerete al comunismului stalinist) este responsabil de tolerarea timp de 20 de ani a radicalismului islamic, beneficiind de avantaje de pe urma acestei complicitati cu jihadistii in devenire. Voturi asigurate în fața altor contra-candidați. În schimb, Philippe Moureaux se pare că a tolerat crearea unei adevărate rețele de distribuții de ajutoare sociale (CPAS) dedicată special comunității musulmane. Aceasta își împărțea în voie alocațiile familiale, locuințele sociale, ajutoarele de șomaj. O adevărată afacere. La nivel federal, socialiștii belgieni au fost cei care au favorizat acordarea de drepturi speciale comunității arabo-musulmane și livrarea rapidă de pașapoarte belgiene imigranților aparținând acestei comunități. Fostul primar socialist din Molenbeek, Philippe Moureaux, este cel care in anii '90 îi acuza pe românii abia sosiți în în capitala Belgiei că sunt cei care amenință, prin instalarea lor în acest cartier, modelul bunei conviețuiri în Bruxelles.

George Bogdan, Publicat Sâmbătă, 21 noiembrie 2015