Priorităţi pentru Iohannis şi „guvernul meu”

Observ că premierul Dacian Cioloş are un adevărat program de trecut pe la televiziuni. Mai tare ca Programul de guvernare, în vreme ce preşedintele, mulţumit că are guvern, pare a se limita la cunoscutul său program de deplasare în weekend la Sibiu. Domnul Cioloş a trecut cu programul de guvernare prin Parlament. Domnul Iohannis are ”guvernul meu” şi poate pleca liniştit în weekend. Ce facem noi? Refuzăm să credem că ne-am ars! Am trecut din nou pe planul n (unii zic ţ, alţii nşpe). Am cam zburat din toate priorităţile! Care au fost marile noastre dorinţi şi care au fost priorităţile preşedintelui? Un 2% din PIB pentru armată, o Lege Big Brother trecută ca şoapta prin Parlament şi un ”guvern al meu”. Nici una din astea nu ne ardea. Ba ne şi temeam de ele. Din moment ce preşedintele Iohannis nu se arată preocupat de nici un fel în legătură cu o consolidare a libertăţilor cetăţeneşti sau cu decontul abuzurilor din cele două mandate Traian Băsescu (pe care continuă să-l folosească la pachet cu susţinătorii săi), ce să mai vrem? El nu s-a angajat să vegheze nici la felul în care se derulează anticorupţia! Sau dacă a zis ceva, cum că ea să continue, o face de apără PNL-ul de orice investigaţie legată de banii negri din campaniile electorale. Elena Udrea şi Gabriel Sandu au vorbit de milioane de euro la Traian Băsescu şi la fuzionatul PNL. A zis preşedintele Iohannis ceva? Cum să-şi şifoneze el imaginea vorbind despre asemenea nimicuri? Sau despre dosarele lui Vasile Blaga, despre afacerile cu energie păstorite la Cotroceni? Klaus Iohannis nu luptă acum decât pentru lucruri măreţe, recunoscute internaţional, despre care la fel de bine poţi zice că s-au îndeplinit singure. Parcă se împlinesc fără să fi mişcat un pai! Le aduce timpul şi tot el le ia în acest miraculos şi inexplicabil flux al vieţii.

Acum dau să înţeleg de ce preşedintele a trecut prin Piaţa Universităţii ca gâsca prin apă (cer scuze pentru exprimare, dar ea reflectă cea mai inutilă şi lunecoasă traversare a preşedintelui prin mulţime din care am văzut). Adică absolut inutilă, ca şi celelalte ale preşedinţilor precedenţi. Exact ca gâştele sălbatice oprite la odihnă pe apele Lacului Mamaia. Se udă puţin pe labele portocalii şi decolează spre lumea lor la fel de curate cum au venit.

L-aţi auzit pe Klaus Iohannis după ce a trecut printre ofiţerii şi oamenii din Piaţa Universităţii pomenind una dintre revendicările tinerei generaţii, semn că i-a atras atenţia o problemă? L-aţi auzit vorbind despre solicitările reprezentanţilor societăţii civile? Oricât şi-a aranjat (sau i-au aranjat consilierii) lista cu participanţii la consultarea de la Cotroceni, în cele 10 puncte prezentate de unii erau şi revendicări şi nevoi importante pentru ţară! Ce s-a ales de ele? Au vorbit invitaţii într-un dialect chinez sau Klaus Iohannis n-are urechi decât pentru greieri şi pentru vocea nevestei? Altfel, ca un om cu pretenţii sau măcar de interlocutor al musafirilor săi, dacă nu chiar de primul mediator în societatea românească, ar fi trebuit să reţină ceva, să fi spus măcar da au nu la una din aceste priorităţi. Altfel de ce i-a trambalat pe oamenii din ONG-uri până acolo? Să fie filmat la întâlnirea cu ei şi apoi la plimbarea prin Piaţa Universităţii? Facem, nu facem, îmbunătăţim, schimbăm, renunţăm, îi chem la ordin, discutăm etc. Nimic, nimic! Culmea este că şi cei care au reprezentat ONG-urile la Cotroceni şi care au fost purtătorii unor revendicări nu mai zic nimic. Se fac că abandonarea acestor solicitări, prezentate ca fiind ale societăţii civile, nu doare pe nimeni. Ba ar fi ceva folositor, de-aia aceştia îl susţin şi mai abitir pe sibian. Ce să înţeleg din asta? Că se bucură că au fost păcăliţi? Sau au fost fericiţi să facă figuraţie într-o consultare regizată?

Nimic, dar absolut nimic din solicitările demonstranţilor nu transpare în declaraţiile premierului. Exact ca în angajamentele de guvernare ale lui Dacian Cioloş. Parcă ar fi programul unui partid cu care Dumnezeu s-a hotărât să ţină după ce PSD-ul l-a enervat peste măsură. Cică un obiectiv din Programul de guvernare al lui Dacian Cioloş ar suna aşa:

„Realizarea unui plan de investiţii pentru următorii 10 ani, având consensul întregii clase politice, a unei strategii naţionale de dezvoltare care să cuprindă obiective finanţate atât din fonduri europene cât şi din bugetul de stat, întocmit cu consultarea mediului privat, societăţii civile, ministerelor de resort, specialiştilor recunoscuţi la nivel naţional şi internaţional”.

Jur că n-am auzit pe nimeni strigând, huiduind sau măcar fluierând în Piaţa Universităţii şi nici în marşuri în legătură cu acest plan de investiţii pe zece ani. Nici Victor Ponta nu şi-a dat demisia pentru că n-ar fi avut un asemenea plan. El, înţepatul de el, a promis că dacă nu face autostrada nu mai candidează în 2016. Şi uite că se ţine de cuvânt. De unde o fi apărut o asemenea prioritate şi cine i-a propus-o lui Dacian Cioloş? I-o fi zis Iohannis, fă un plan pe zece ani că mai vedem noi?! Asta să fie grija premierului şi a preşedintelui? Că n-au un plan! Să zicem că Planul acesta care în România nu ţine nici până la sfârşitul redactării sale ar putea fi o soluţie inteligentă pe termen lung! Şi ce dacă? Îl concepe împreună cu cine? Eu unul mă îndoiesc că o parte dinter oamenii pe care şi i-a luat în echipă ar putea face un plan pe 10 ani pentru ţară. Şi dacă premierul şi alţi vreo cinci ar fi loviţi de genialitate şi ar întocmi un asemenea plan, cine să-l aplice în România? Nu ştie Dacian Cioloş că în ţara noastră, vorba Marthei Bibescu, proiectele nu trec de la o generaţie la alta iar, mai nou, nici de la un mandat la altul, nici chiar de la un ministru la altul (că uneori se înghesuie câte doi-trei pe o cracă de patru ani). Ar trebui să ştie sau să priceapă din moment ce el şi cei care îl susţin au început să schimbe aproape toate cele din ce-a lăsat Victor Ponta. De la Proiectul de Buget la Codul Fiscal, toate au început să fie ciupite, tunse, amânate sau ameninţate.

Dezinvoltura cu care premierul se duce pe la radio şi televiziuni în loc să îşi scrie o serioasă listă de priorităţi şi să purceadă la atingerea ei mă pune pe gânduri. Vrea Dacian Cioloş să devină politician cocoţat în fruntea unui partid?

De ce nu încearcă să rezolve măcar spărtura uriaşă de la ANRP şi povestea afacerilor cu drepturile litigioase, inclusiv cu marii beneficiari şi marele PNL? Şi situaţia Fondului Proprietatea. Şi cu cele câteva capete de autostradă care fac drumurile noastre un soi de hâc-hop! Şi să deblocheze birocraţia generată de mafia fondurilor europene! Şi să rezolve situaţia şcolilor neterminate şi a spitalelor fără dotare! De ce n-ar încerca să pună măcar în pagină (nu pe roate) un proiect pentru agricultura românească? La asta se pricepe! Şi să aducă nişte birocraţi care să ne ajute în întocmirea dosarelor şi a procedurilor simplificate.

Ar putea face atâtea lucruri şi el, şi Klaus Iohannis. Şi nu le-ar zice nimeni decât vorbe bune. Sunt atâtea schimbări de care avem nevoie că nu au destul timp să le încerce.

Dar dacă n-au ureche la ce le-au cerut demonstranţii din Piaţă şi nu se grăbesc decât la adoptarea deciziilor de genul 2% pentru Bugetul armatei şi adoptarea pe şest a Legii Big Brother, atunci eu mă întreb un singur lucru: unde Dumnezeu au dispărut cei care vuiau în Piaţa Universităţii? Erau adevăraţi sau erau doar difuzoarele altora?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.