În sistemul politic american, doi candidaţi se confruntă în cursa pentru funcţia de preşedinte al ţării. Cei mai calificaţi din cele două partide tradiţionale, democrat şi republican, vor concura pentru a fi nominalizaţi drept candidatul prezidenţial din partea partidului său. Alegerile primare, adică cele pentru desemnarea candidatului fiecărui partid, în toate cele 50 de state ale federaţiei nord-americane, plus districtul Columbia, au loc în primele luni ale lui 2016. Cei doi câştigători vor deveni, astfel, candidaţii la alegerile prezidenţiale din noiembrie 2016. Vor fi ei, cumva, Bush şi Clinton? Probabil, dar nimic nu este sigur.
Şi, încă de pe acum, din iulie 2015, competiţia prezidenţială la primare este în plină desfăşurare, îndeosebi în rândurile republicanilor. Acolo, problemele sunt două. Prima, că republicanii cheltuie un munte de bani şi de energii, ca să se atace între ei. A doua, credeţi sau nu, este că nici unul dintre ei nu este foarte interesat să câştige, şi spun asta pentru că, ei bine, nici unul nu dovedeşte că… este foarte interesat să câştige! Nu încă, poate mai încolo, poate niciodată.
Sunt o mulţime de republicani care vor să ajungă preşedintele Statelor Unite. Ultimul dintre ei este Rick Santorum, al 17-lea de pe lista celor din partidul lor, care şi-au anunţat candidatura. În ordine alfabetică, ceilalţi sunt Skip Andrews, Michael Bickelmayer, Kerry Bowers, Jeb Bush, Dr. Ben Carson, Dale Christenson, Chris Christie, Ted Cruz, Brooks Cullison, John Dummett, Jr., Mark Everson, Carla Fiona, Lindsey Graham, Jim Hayden, Chris Hill, Mike Huckabee, Bobby Jindal, John Kasich, Michael Kinlaw, Dennis Michael Lynch, K. Ross Newland, George Pataki, Rand Paul, Rick Perry, Michael Petyo, Marco Rubio, Brian Russell, Jefferson Sherman, Shawna Sterling, Donald Trump şi Scott Walker. Aşa-i că nu aţi auzit de cei mai mulţi dintre ei? Nici noi. Dar toţi sunt cu adevărat republicani, adică cei mai mulţi dintre ei sunt albi, de sex masculin şi cu un discurs conservator desăvârşit – spunea, de pildă, domnul Santorum la televiziunea Fox News, cităm: ”Mă pronunţ pentru un impozit unic, voi tăia taxele la jumătate”, întreabă Fox ”Vorbiţi serios, chiar la jumătate?” răspunde Rick, ”Păi, uuf… adică… ce să-ţi spun, vom mai lucra la chestia asta…”.
Printre republicanii înscrişi în cursă, la fel ca data trecută, în 2012, se numără şi o doamnă. Cum o cheamă? E cumva, iarăşi, cea din Alaska? O fi Sarah Palin? Sau, poate, de data asta e una mai bună? Este Shawna Sterling, din statul Kentucky, care, cităm o altă sursă mediatică, ”…are numai şi numai opinii originale, personale. De pildă, dânsa condamnă OMG-urile, adică organismele modificate genetic, în primul rând pentru că produc obezitatea infantilă, şi promite să le elimine complet din bufetele şi cantinele din şcoli, şi, în general, Shawna este conservatoare, profund credincioasă şi să nu audă de avorturi”, limpede, deci, că doamna Sterling are super-stofă de preşedinte al Statelor Unite ale Americii!
Unicul candidat de culoare este Bobby Jindal, guvernator al statului Louisiana. Dânsul este ”o persoană de culoare”, pentru că părinţii lui au venit din India, dar, nu vă faceţi griji, chiar şi aşa, rămâne tot un arian. Rămâne arian în funcţie de care anume istorici vor fi solicitaţi să-şi dea cu părerea în legătură cu ce s-a întâmplat acum 3.500 de ani, oricum Hitler a spus că indienii au fost arieni şi cine naiba, în materie de istorie, ar putea să-l contrazică pe ”Der Führer”, adică pe şef? Din fericire, Jindal nu candidează în Marea Britanie, unde, practic, i-a insultat pe toţi, spunând la o televiziune că acolo, în oraşe, există zone ”no-go”, adică nu te plimba pe acolo din pricina violenţelor şi a crimelor comise de bandele indo-pakistaneze, şi a conflictelor rasiale. Iată, deci, încă un candidat serios, plin de substanţă, pentru funcţia de preşedinte al Americii.
Mai sunt încă 15 luni până la alegeri şi, întrucât americani se plictisesc de moarte de această campanie politică non-stop 24 de ore/zi, 7 zile/săptămână, tot ce mai înviorează din când în când ştirile sunt remarcile idioate. Asta ar putea să fie explicaţia ca Donald Trump, care i-a insultat atât de tare pe americanii de origine hispanică încât faimoasa reţea de magazine Macy’s a scos de pe rafturile sale toate produsele cu marca ”Trump”, să conducă în acest moment ”plutonul” candidaţilor republicani la primare. În Mexic, faimoasele păpuşi piñata, făcute din colaje de hârtie colorată, umplute cu dulciuri şi sparte de copii cu beţe la petreceri, poartă zilele astea chipul lui Trump, ceea ce nu este exact felul de popularitate visată un candidat prezidenţial…
Aici, în munţii din sudul Californiei, dincolo de fereastă, 3 cerbi pasc iarba. Unul este un mascul cu o pereche de coarne superbe. Întrucât sezonul de vânătoare bate la uşă şi, cu siguranţă, tipul va fi râvnit de vânători, am întredeschis geamul, am vorbit cu el şi l-am sfătuit să fugă şi să se înscrie şi el în cursa candidaţilor republicani la următoarea prezidenţială. S-a întâmplat un miracol, cerbul mi-a răspuns cu grai omenesc şi mi-a spus că se simte mai în siguranţă aici. Şi asta pentru că, a mai zis el, republicanii vor consuma anul rămas până la alegeri, pentru a se împuşca între ei. Desigur, în genunchi…
Kiki Skagen Munshi este o fostă diplomată americană la Bucureşti, în Nigeria, Grecia, Sierra Leone, Tanzania şi India şi, după o carieră de succes, de aproape 4 decenii, la Departamentul de Stat şi în Serviciul Extern al Statelor Unite, de relaţii publice şi publicistică, locuieşte în prezent la vechiul ranch al familiei din sudul statului California. A fost licenţiată în ştiinţe politice, istorie şi economie şi a avut un masterat în studii asiatice la Universitatea Berkeley, cu o bursă a Ministerului Apărării al SUA. Doctoratul în istorie şi l-a dat la Bucureşti în 2006, pe teme de istorie româneascã. A fost directoarea Bibliotecii Americane din România în perioada 1983-1987 şi consilier pentru Afaceri Publice în 2000-2002. În 2006-2007 a condus o echipă de la Washington, în programul de reconstrucţie a provinciilor din Irak. Scrie în prezent eseuri, articole şi reportaje locale şi internaţionale la o gazetă din California, a publicat cărţi despre India şi România, ultima dintre ele a apărut recent la editura Compania din Bucureşti, în două versiuni, în limbile română şi engleză.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.