Profesioniştii răului

Amintirea anilor ’90 include nu numai un teribil amestec de speranţe şi anihilări, ci şi lumini care au fost încet-încet strategic estompate. După câteva momente dominate de spiritul reformei, al civismului, societatea românească a intrat într-o inerţie aparent inexplicabilă. Libertatea de circulaţie şi liberalizarea pieţei muncii au amplificat acest blocaj, pe un fond de legislaţie europeană sau, mai exact, cu spoială europeană. Exerciţiul politic a devenit tot mai „specializat”, trasând izolări tot mai vehemente .

Concurenţa de partid îşi alege protagoniştii din aceleaşi elite antidemocratice, rezultate dintr-un degradant proces istoric al păstrării puterii politice. Relaţia cu realitatea, cu societatea, cu perspectivele şi provocările prezentului a clasei politice este deocamdată în acelaşi stadiu de fractură de după căderea dictaturii comuniste. Lipsa de transparenţă vine, indiscutabil, din continuitatea aceastei istorii sub multe aspecte.

Aproape nimic nu este conform legilor europene în România. De la peisajul cotidian al depersonalizării cetăţeanului la dezinvoltura violenţei generalizate, totul se înscrie într-un circuit al elementelor unei lumi refuzând normalul, considerat ceva destabilizant. Sistemul piramidal, cu zeci, sute, mii de adaptări dictatoriale, funcţionează la cote teribile peste tot în spaţiul românesc actual. În aceste condiţii nu pot exista nici dezvoltare economică, nici cultură, nici cercetare ştiinţifică, nici control sigur al calităţii alimentelor.

Este o epocă tot mai întunecată, cu vinovaţi şi victime de o vizibilitate şocantă. Răul s-a reinstaurat încet-încet, căpătând o autoritate cu accente „morale” aproape imposibil de destructurat. Resursele de democratizare a României la nivelul intelectualităţii implicate în planul administraţiei şi politicii sunt nesemnificative, calitatea acesteia situându-se implicit sub semnul întrebării. Interesul pentru poziţia socială pare mai presus de orice. Toţi mediocrii din toate domeniile au astăzi poziţii de decizie care pot da fiori. Dacă de-a lungul anilor de comunism se crease o clasă onestă, de foarte bună calitate, de rezistenţă la sistem, aceasta este pe cale de dispariţie din motive obiective. Societatea românească are nevoie de un reglaj de la a la z.

Instituţii pe care le credeam dispărute pentru totdeauna revin sub diferite chipuri, susţinute de personaje puternic animate de banul public. Deocamdată, avem un Minister al Culturii probabil pentru a nu avea legi corecte pentru oamenii cultură. Avem un Minister al Transporturilor pentru a străbate România în acelaşi timp cât am ajunge la Malaga, în Spania.

A fi medic, artist, scriitor, profesor, ziarist, pieton etc. în România este o iluzie, o situaţie deseori riscantă. A fi şef peste aceste categorii schimbă total situaţia! Singurătatea iminentă, generată de lipsa de adevăr şi deschidere socială în care se zbat toţi profesioniştii, a atins cote alarmante, mortale, fapt care paralizează România. Cei exersaţi în manipularea din trecut au devenit noii directori de conştiinţă, excelând în girarea barbariilor prezentului. Şi-au construit sau au conservat instituţii, direcţii în ministere şi primării, funcţii, prin care abuzul se poate exercita drept virtute. O imensă lume a fraudei, a mersului înapoi.

Revendicarea unor nume importante care au colaborat cu sistemul comunist a devenit chiar de bon ton pentru mulţi trepăduşi, mai mari sau mai mici. Într-o adevărată societate deschisă spre care trebuie obligatoriu să ne îndreptăm, asemenea specimene devin nişte atentatori. Însă, astăzi, ei îşi primesc recompensele pe toate planurile, iau decizii la fel ca activiştii anilor ’50. Sunt asemenea lor. Până când? Poate fi o întrebare esenţială…

În loc să avem legi corecte, aplicabile pentru toţi, avem instituţii în spatele cărora stau tot felul de parveniţi care decid. M-a bucurat să regăsesc această stare de fapt într-un minunat poem al lui Şerban Foarţă, un clasic al literaturii române contemporane, ca un fulger în plină zi africană!

S-a recreat o lume a fricii, instituţionalizată, cu participarea interesată a tuturor mediocrilor. Nici nu se putea altfel! Nenumăratele ministerele ale adevărului sunt faţa acestei puternice restauraţii.

Prosperitatea venită din exersarea distrugerii celorlaţi mi se pare punctul culminant al prezentului şi trecutului. O adevărată industrie. O regăsim drept reţetă a tuturor potentaţilor. Reforma societăţii româneşti este chiar imposibilă în aceste circumstanţe. Iluzia că dictatura salvează valorile este tot mai intens şi subtil vehiculată. Reţeta impusă de stalinism funcţionează fără nicio problemă.

În aceste condiţii, România se va sufoca sub greutatea unei istorii tot mai ilare, mizerabile. Aceste caste blochează devenirea istorică, individuală, încât numai justiţia europeană ar putea debloca societatea românească aflată într-un teribil efort de supravieţuire. Acest efort devine deconcertant pe fondul discutării ideologizante a tuturor extremelor la care au fost supuşi românii.

Lupta împotriva monopolului, libertatea, egalitatea şanselor, corectitudinea au ajuns vorbe goale, într-o ţară în care pumnul şi manipularea reprezintă succesul.

E vremea să se închidă foarte multe finanţări ale instituţiilor care întreţin dezastrul sub stindardul celor mai bune intenţii. E vremea unei legislaţii care să permită o realitate fără dictatori şi armatele lor de tip Ku Klux Klan.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Ioan Vieru 1330 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.