Prognoze amestecate ale CIA într-un raport privind evoluţia lumii

Din patru în patru ani, CIA redactează un raport pe care-l dă publicităţii şi care are în vizor probleme capitale ale omenirii.

În acest an, documentul este intitulat „Lumea în 2035, văzută de CIA şi Consiliul Naţional de Informaţii: Paradoxul progresului”, varianta franceză fiind publicată de editura „Equateurs”. Despre documentul de 300 de pagini se spune că s-a aflat pe biroul lui Donald Trump încă din momentul învestirii sale ca preşedinte al SUA şi că previziunile Agenţiei americane de Informaţii privind viitorul planetei nu sunt deloc optimiste.

De altfel, ziarul parizian „Liberation.fr” scria că CIA pune clar problema încă de la început: „În cei cinci ani care vor urma, va exista o creştere a tensiunilor dintre state şi în interiorul statelor”. În paralel, va încetini creşterea mondială, iar ameninţarea teroristă va spori sub diferite forme, şi statelor tot mai divizate le va fi greu să-i facă faţă. „Miza centrală a guvernelor şi societăţilor va fi aceea de a concilia talentele individuale, colective şi naţionale pentru a aduce securitate, prosperitate şi speranţă”. Din această perspectivă, în raportul său, CIA a imaginat trei scenarii referitoare la starea lumii între 2020 şi 2035: „insule”, „orbite” şi „comunităţi”.

Scenariul nr 1: o lume de insule izolate

Primul dintre scenarii imaginează o lume ce are de făcut faţă pagubelor unei creşteri atone şi unei mondializări slabe, în faţa cărora guvernele nu au ştiut ce să facă. La 20 de ani după criza financiară din 2008, economiştii lumii iau act de state fragilizate, repliate în ele însele. „Combinarea tuturor acestor evenimente a dat naştere unei lumi fragmentate şi în defensivă, în care statele neliniştite caută metaforic şi fizic să construiască ziduri pentru a se proteja de problemele externe, formând astfel INSULE într-un ocean de instabilitate”, arată raportul.

În Europa, ca şi în America de Nord, statele nu au ştiut să se adapteze bulversărilor economice şi sociale ale acestei lumi noi. În Asia, aceeaşi constatare, boomul emergenţelor a căzut: „Pentru că nu au ştiut să genereze suficiente cereri interne spre a stimula economia lor când piaţa mondială a încetinit, China şi India au rămas închise în „capcana venitului mediu” şi au cunoscut o stagnare a creşterii lor, a salariilor şi condiţiilor de viaţă”.

Clasele medii, căpătând acest statut înaintea crizei din 2008, sunt pe moarte, iar o parte a acestei populaţii a ajuns la niveluri moderate de sărăcie. Consecinţele nefaste ale mondializării, îndeosebi creşterea inegalităţilor şi ascensiunea populismului au determinat statele să adopte mereu măsuri protecţioniste, în loc să privilegieze dialogul internaţional. În acest scenariu, creşterea rapidă a inteligenţelor artificiale a bulversat societăţile mai profund decât ceea ce prevăzuseră economiştii.

Şomajul a continuat să crească. După această stare de lucruri demoralizantă, CIA vede în următorii 20 de ani, „debutul unei ere de creştere şi de prosperitate”. Salvarea va veni din mai multe direcţii. După ce a bulversat piaţa muncii, inovaţia tehnologică va crea oportunităţi de relansare.În această lume futuristă, creativitatea va rezulta din colaborarea dintre oameni şi maşini.

„Încetinirea mondializării şi a schimburilor comerciale a dat naştere unei noi generaţii de antreprenori şi de inventatori la nivel local”. Lecţia viitorului pentru prezent: guvernele care se vor descurca cel mai bine sunt cele care vor miza pe cercetare şi inovaţie şi care vor şti să păstreze talentele tehnologice în interiorul frontierelor proprii.

Scenariul nr 2: zorii unei escaladări militare

Al doilea scenariu, intitulat „Orbite”, este relatat de un „consilier naţional pentru securitate” şi revine asupra stării lumii în zorii anului 2032, dată la care se încheie al doilea mandat al unui anume „Smith” în fruntea Statelor Unite. Mijlocul anilor 2020 a consemnat o creştere fără seamăn a tensiunilor dintre puterile regionale. Rusia, China, dar şi Iranul au profitat de o repliere a Statelor Unite de pe scena internaţională pentru a impune „dominaţia lor economică, politică şi militară” în regiunea lor respectivă de influenţă.

Într-un prim moment, tensiunile se cantonează în represalii economice şi diplomatice, într-un război de propagandă şi cyberatacuri, fără impact notabil. „Cea mai mare victimă a acestor conflicte a fost „adevărul” în măsura în care propaganda acestor state, transmisă prin mai multe canale sociale, comerciale şi oficiale, a deformat, denaturat şi manipulat informaţiile asupra ceea ce se petrecea cu adevărat”, subliniază consilierul amintit. O constatare care evocă în mod straniu era post adevărurilor, sau de „fapte alternative”, din care s-au hrănit în 2016 adepţii Brexitului şi partizanii lui Donald Trump.

În primul mandat al acestui faimos „Smith”, Statele Unite operează o revenire pe scena internaţională, dar intră direct în confruntare cu China, Iranul şi Rusia, dând, la finele anilor 2020, un fals aer de război rece. Scânteia ? O criză între India şi Pakistan, în 2028, care conduce la explozia primei bombe nucleare după august 1945, în Japonia, la Hiroshima. În final, criza este dezamorsată de Statele Unite, cu ajutorul Chinei (sic!). Escalada militară şi nucleară este evitată. Ca şi după Al Doilea Război Mondial, marile puteri restabilesc o relaţie de încredere şi reiau cooperarea lor în probleme de securitate.

Scenariul nr 3: comunităţile conduc lumea

Al treilea şi ultimul scenariu se interesează de „Comunităţi”, din perspectiva unui viitor primar al unui mare oraş canadian, care se gândeşte, în 2035, la transformările din ultimele două decenii. În această lume grupurile locale au luat-o înaintea guvernelor naţionale. În discuţie se află lipsa crescândă de încredere a populaţiilor faţă de conducătorii naţionali.Dacă politica externă, operaţiunile militare şi apărarea naţională rămân entităţi naţionale, educaţia, economia sau chiar sănătatea rămân în grija autorităţilor locale. Implicarea întreprinderilor în viaţa salariaţilor lor este atât de mare încât ele se ocupă de acum de educaţie, sănătate şi locuinţe.

Experienţa nu este aceeaşi în toată lumea. În Orientul Mijlociu, tineretul s-a revoltă împotriva instituţiilor şi extremismului religios, anunţând apariţia unei noi Primăveri Arabe. Dar, în China sau în Rusia, mişcări similare sunt departe de a avea aceleaşi succese. În final, aceste schimbări se produc mai uşor în cadrul democraţiilor occidentale, cât şi în Statele Unite sau în Canada, unde exista deja „o puternică tradiţie de implicare a colectivităţilor locale şi a sectorului privat”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.