Din ce în ce mai grosolană insistenţa cu care madam se vâră în ochii românilor. Ba că are de sărit, ba că are de cântat, de dansat, de îmbrăcat, de înotat de aia şi de ailaltă. Şi că ea se vrea la Preşedinţie şi pentru asta are drept scop un program aiuritor de tentant. Adică să facă viaţa frumoasă. Să nu ne mai chinuim într-o Românie schimonosită de pârtii neterminate, de bazine de înot fără apă, de blocuri făcute pe credite dubioase. Ce mai, să ne mutăm odată cu ea într-o Românie de vis.
Drept care, madama are lansări, are program, are şi viziune. O enormă butaforie politică a fost construită în jurul acestui personaj. Singurul ei merit este că, rea de gură şi cu clonţ de chivuţă, ea le mai zice şi le mai arată obrazul adversarilor. Cu tupeul amărâtei de la Pleşcoi ajunse în Bucureşti într-o campanie de afirmare, ea se pune în slujba celui care o diriguieşte şi zice la microfon cam tot ce doreşte acesta. Unii chiar se uită în gura ei. Spectacolul bulevardier este pitoresc şi palpitant. Politic e nul. Şi cine are ochi nu poate să nu observe cine sunt marii ei experţi, cei care o anturează pe cucoană şi cu care vrea ea să ne mute într-o Românie frumoasă.
La ultima apariţie scenică a Coanei Joiţica, ea a apărut însoţită de cine credeţi? De Adrian Rădulescu (ghidul preşedintelui într-o expoziţie agricolă, secretar de stat la Agricultură şi consilier la Cotroceni), misitul de terenuri pentru Traian Băsescu, şi de Marin Anton, hrăpăreţul trecut pe la mai toate partidele. Marin Anton, unul dintre cei scoşi la suprafaţă pe valurile tulburi ale tranziţiei de tot felul de politicieni, a trecut şi pe la liberali, şi pe la PD şi a poposit la PMP, locul în care el vede viitorul următorului său ciolan. Omul a fost şi afacerist în lumea petrolului, adică director la RAFO, unde era ”înaintaşul” lui Theodor Stolojan. Marin Anton, unul dintre acei împiedicaţi în limba română, are totuşi un simţ special pentru orice fel de bani, inclusiv pentru cei dispăruţi. El a fost şi secretar de stat pe la Transporturi şi, dacă nu mă înşel, chiar şi pe la Mediu. Marin Anton a trăit boiereşte pe saci cu bani şi cu o discreţie care nu poate fi explicată decât prin dificultăţile sale de exprimare.
Prima dată când Marin Anton a sărit în ochi pe scena noastră politică a fost, culmea ghinionului, la Nana, pe unde se află pământurile lui Traian Băsescu şi ale Coanei Joiţica. Era organizator de eveniment, bodyguard şi dirijor de haidamaci. Dacă haidamacii conduşi de Marin Anton n-ar fi dat de pământ cu o localnică, nici că am fi băgat de seamă existenţa de ştiucă în mâlul de pe fundul lacului a lui Marin Anton. Aşa, omul a fost scos la vedere şi de atunci este şi un panelist bâlbâit care se chinuie să ne spună câte ceva despre proiectul României frumoase, chitit în laboratoarele PMP. El şi Adrian Rădulescu sunt gânditorii, bodyguarzii, experţii şi, mă gândesc, chiar şi sponsorii cucoanei. Prin ei se exprimă şi admiraţia lui Traian Băsescu, şi sprijinul acestuia, şi cu ei ar urma să ne ducem pe drumul care ar trebui să treacă prin paradis.
Aferim!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.