Proiecte faraonice şi visuri de viitor

Criza mondială a afectat puternic piaţa imobiliară în întreaga Europă şi nu numai. Cartiere întregi, ce promiteau paradisuri urbane, au rămas nelocuite, iar în multe cazuri, nefinalizate. Pereţii de beton, lăsaţi în voia soartei, se degradează pe zi ce trece. Creşterea ratei şoajului, pierderile economice le-au transformat în cartiere-fantomă a căror revenire la viaţă este greu de prevăzut în timp.

Cetăţi „Lego”, şantiere faraonice. Se întâmplă în Spania, în Irlanda, în Angola, în Ucraina… Ca într-un film de groază cu reluări din ce în ce mai proaste, dar, din păcate, reale. În oraşul Aviles, în Asturii, era terminat, la începutul anului 2011, un ansamblu arhitectural construit după planurile lui Oscar Niemeyer, în încercarea de a obţine un efect Bilbao, într-un oraş siderurgic aflat în declin. Dar, înainte de a fi pus în circulaţie, el a fost închis. După aproape doi ani, rampele sunt deja învechite, iar sarea macină betonul. O catastrofă culturală şi financiară ce poate fi întâlnită aproape peste tot în Europa.

La Valencia sunt în lucru şantiere faraonice, cum ar fi un port pentru super iahturi, cel mai mare acvariu din Europa, un pod magnific. Ceva mai departe, o Cetate a Cinematografului care se prăbuşeşte. La Saint Jacques de Compostelle, construirea unei Cetăţi culturale, proiectată de Peter Eisenman, s-a împotmolit din lipsă de mijloace financiare.

La Sesena, numai o mică parte dintre clădirile proiectate au fost construite, dar o bună parte a lor sunt nelocuite. Peisajul spaniol prezintă largi arii cu terenul pregătit pentru construcţii care nu se ştie dacă se vor mai ridica vreodată. Dezvoltatorii imobiliari încearcă cu disperare să vândă, chiar în pierdere.

S-ar putea adăuga aeroporturi care nu servesc la nimic, muzee fără opere şi fără vizitatori, grămezi de euro risipite, delapidate…

Nova Ciudad din Kimbala

Desigur, cultura este o necesitate, ca şi transporturile aeriene. Dar toate aceste construcţii au generat o catastrofă pe piaţa imobiliară. În Spania, în momentul de faţă, potrivit afirmaţiei jurnalistului Philippe Tretiak, există între 3 şi 5 milioane de locuinţe goale, care au generat scandaluri după scandaluri. Arhitectura a servit megalomaniei edililor, finanţării partidelor politice, spălării de bani. În pofida acestor construcţii, studenţii, săracii, emigranţii caută o locuinţă.

În Irlanda, acest peisaj dezolant se întâlneşte frecvent. Ţara în care preţul terenurilor era cel mai mare în Europa aliniază sute de mii de construcţii nefinalizate dintre care, probabil, multe vor fi dărâmate.

O altă informaţie nebunească a făcut înconjurul lumii. Chinezii au construit la Nova Ciudad din Kimbala, în Angola, un oraş-fantomă, format din 750 de imobile, cu 2.800 de apartamente puse în vânzare într-o primă tranşă, dintre care numai câteva şi-au găsit cumpărător. Preţurile lor variază între 120.000 şi 200.000 de euro într-o ţară în care salariul mediu este de 2 dolari pe zi. Ansamblul, care a costat 3,5 miliarde de dolari, ar fi trebuit să aibă 500.000 de locuitori. Astăzi, străzile acestui oraş nelocuit, care îşi găseşte replici în România, unde construcţii noi afişează cu disperare anunţuri de vânzare sau închiriere în plin centrul oraşelor, în Mexic, în Indonezia, formează, cu alinierea lor de cuburi dispuse după scheme geometrice, un decor ideal pentru un film horror. Asemănătore cu Pripyat, oraşul-fantomă abandonat în câteva ore după explozia reactorului de la Cernobîl din 1986, care a dvenit cadrul filmului de groază „Cronicile de la Cernobîl”, realizat de americanul Bradley Parker, cu Devin Kelley, Jonathan Sadowski, Ingrid Bolso Berdal.

Fenomenul trebuia să se întâmple. Acest „cancer urban”, cum îl numesc analiştii, care impietează asupra naturii, este la rândul lui distrus de aceasta, readucând lucrurile la scară umană.

Speranţe chinezeşti

Centrul de Cultură Meixihu

În faţa pariului economic şi demografic al Chinei, care, de altfel, are şi ea oraşele ei pustii, arhitecţii imaginează proiecte de toate feluri: hoteluri, amenajări urbane, galerii comerciale, futuriste şi extravagante. Studioul „MAD Architects” din Beijing a propus, de exemplu, proiectul „Beijing 2050”, care prevede dezvoltarea capitalei chineze ca un „oraş peste oraş”. Clădirile lui vor fi plasate ca nişte „insule plutitoare” în mijlocul turnurilor. O viziune organică a spaţiului cetăţii ce se opune modalităţii actuale de întindere pe orizontală a zonelor urbane. Pare o soluţie la problema megalopolisurilor în devenire care reia elemente ale utopiilor vizionare ale anilor ’70.

Oraş cultural şi istoric, Beijing a devenit, în ultimii 10 ani, o vitrină excepţională a arhitecturii contemporane. Un exemplu este studiul din 2011 pentru „Beijing National Hotel”, situat în apropierea aeroportului internaţional, proiectat de „Tom Wiscombe Design”. Clădirea este compusă din trei inele legate între ele printr-o reţea uşoară. O organizare volumetrică permiţând crearea unor spaţii folosite pentru a adăposti petece de pădure tropiclă. De asemenea, fiecare inel oferă unghiuri de vedere atât către interior, cât şi către exterior, către pădurea dinăuntru pe de o parte şi spre panorama surprinzătoare a oraşului pe de altă parte.

Este de semnalat şi tendinţa arhitecţilor mai creativi de a gândi oraşe chinezeşti mici şi mijlocii. Changsha, din sudul ţării, apare ca un simbol arhitectural şi urban. Proiectul studioului „Hans Holbein&Partner Architects” a prezentat anul acesta un proiect în cadrul concursului pentru „Centrul de Cultură şi Artă Meixihu”. Aşezată între malul râului Xiang şi un lac artificial, construcţia ar trebui să cuprindă echipamente culturale şi turistice, spaţii comerciale şi rezidenţiale, pe o suprafaţă de 300.000 de metri pătraţi. Alegerea volumelor cu geometrii neregulate şi diversitatea materialelor prevăzute dau ansamblului o dimensiune sculpturală inedită, creând un peisaj urban cu aspect baroc.

Utopii? Poate. Critica teoretică a arhitecturii consideră că utopie nu înseamnă ceea ce pare imposibil, ci orizontul spre care tinde arhitectul, dacă acesta ignoră realitatea economică şi socială, care, e drept, pune graniţe imaginaţiei.

Arhitectura contemporană pare să oscileze acum între proiecte megalomanice şi mici proiecte personale, ca, de altfel, de-a lungul întregii istorii a domeniului. Când şi dacă aceste construcţii-fantomă vor dispărea rămâne o întrebare deschisă, atâta vreme cât Europa se va afla sub zodia crizei.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Victoria Anghelescu 1046 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.