Proiecte pentru arhitectura viitorului

Frank Lloyd Wright, care este considerat, fără îndoială, unul dintre arhitecţii de prim-plan, a cărui viziune inovatoare asupra urbanismului a dus la crearea unei mărci a arhitecturii organice, afirma că “orice mare arhitect este, prin forţa lucrurilor, un mare poet. El trebuie să fie interpretul original al timpului său, al epocii sale”.

Şi, în acelaşi timp, un arhitect inovator trebuie să fie şi un vizionar.

The Huffington Post a publicat o listă de proiecte contemporane care permit conturarea unei idei despre arhitectura viitorului.

Poduri hipnotice

În 2013, un proiect de pod menit să servească de pasarelă pietonală peste fluviul Regele-dragon din China, cuplat cu un nou parc public în aceeaşi zonă, conceput de NEXT Architects, a câştigat un concurs internaţional şi este în construcţie. Este un proiect impresionant, care înlocuieşte podurile plictisitoare sau viaductele susţinute de arce semicirculare, cu trei drumuri individuale, ondulate, care planează desupra locurilor pitoreşti din Changsha. Podul, construit de NEXT John Vandervoort şi designerul chinez Jiang Xiaofei, se bazează pe principiul inelului lui Moebius, făcând în acelaşi timp o referinţă la un nod chinezesc vizibil în arta decorativă tradiţională.

Parcuri de interior

În 2008, arhitectul italian David Fisher, de la Dynamic Architecture, prezenta un proiect pentru un zgârie-nor rotativ, destinat familiilor bogate din Dubai. Un turn enorm, ale cărui 80 de etaje se roteau uşor, cu 360 de grade, la fiecare 90 de minute. Clădirea avea prevăzute patru eoliene gigantice producătoare de electricitate, iar ocupanţii îşi puteau gara maşinile în apartament, datorită unui sistem special de ascensoare. Turnul, a cărui curbă urmează soarele, este acoperit şi cu plăci fotovoltaice. Unii comentatori consideră proiectul lui David Fisher cel mai ambiţios de la Piramida lui Keops încoace. Aproape întreaga structură a Turnului, care costă 700 de milioane de dolari, este prefabricată.

Arhitecturi invizibile

Spre sfârşitul anului 2013, Institutul Strelka a anunţat câştigătorul unei competiţii internaţionale în două etape pentru proiectul Parcului Zaryadye, primul parc construit la Moscova după 50 de ani.

Concursul a fost câştigat de studioul american Diller Scofidio + Renfro, în colaborare cu Hargreaves Associates and Citymakers, al căror proiect, deosebit de impresionant, se baza pe teoria “urbanismului sălbatic”, adică “un peisaj hibrid în care coexistă naturalul şi construcţia”.

Parcul cuprinde patru tipologii de peisaj: tundră, stepă, pădure şi mlaştină, fiecare cu microclimate care să permită folosirea lor de către public şi în timpul asprelor ierni ruseşti.

Forturi împotriva catastrofelor naturale

Aceste medii diferite, parţial interioare, se bucură de temperaturi reglate, de un vânt controlat şi de o lumină simulată ce permite frecventarea 24 de ore din 24 de-a lungul întregului an.

Arhitectura invizibilă este cartea de vizită a designului science-fiction. Ideea i-a cucerit pe arhitecţii contemporani. Iluzia invizibilităţii apare în Infinity Tower, iluminat cu leduri. În 2013 s-a avansat ideea potrivit căreia “iluzia invizibilităţii ar putea fi atinsă graţie unui sistem de faţadă LED high-tech, folosind o serie de camere care proiectează imagini reale pe suprafaţa reflectorizantă a construcţiei”.

Există însă o structură mai simplă, gândită de firma stpmj. din New York. Construcţia, în formă de paralelogram, ar fi construită din lemn acoperit cu o peliculă de oglindă, la preţul de 5.000 de dolari. Este vorba despre “bruierea limitelor vizuale” între obiect şi cadru. Rezultatul este impresionant.

Veşminte pentru zgârie-nori

Artistul Dionisio González a conceput forturi futuriste, din ciment şi fier, îmbinând rolul de artist cu cele de arhitect, inginer şi urbanist. Edificiile lui, la graniţa dintre casă de plajă, bunker şi navetă spaţială, au fost gândite pentru locuitorii din Dauphin Island. Situată în largul coastelor Alabama, în Golful Mexicului, această zonă este cunoscută pentru uraganele cu urmări catastrofale. Dionisio Gonzales a desenat acest proiect considerând că “forturile” sale ar fi mult mai potrivite pentru populaţia insulei.

Turnul Burj Khalifa din Dubai este cea mai înaltă construcţie din lume, cu cei 830 de metri şi cele 160 de etaje ale sale. Structura lui este şi ea uluitoare, dar pare a fi depăşită de un proiect din 2014, intitulat EXO-BURJ, al unei “teci” gigantice şi reflectorizante pentru îmbrăcarea zgârie-norului. Această “îmbrăcăminte” stranie, în formă de şosetă, ar urma să acopere clădirea din vârf până la pământ, ca o ţesătură ultra-uşoară, reflectorizantă şi cvasi-transparentă. Ea ar reflecta peisajul urban din jur, transformând Burj Khalifa într-o oglindă enormă.

Centrale nucleare verzi

Agenţia de arhitectură AZPA (Alejandro Zaera-Polo Arquitectura) a imaginat transformarea centralei nucleare de la Wedel din Germania într-un nou complex industrial, pornind de la instalaţiile deja existente şi îmbrăcându-le în tablă ondulată, acoperită cu plante agăţătoare. Această a doua “piele”, plasată strategic, ar permite nu numai schimbarea aspectului exterior, dezagreabil al centralei, ci şi crearea unei pături de plante menite să absoarbă emisiile de bioxid de carbon. Este, potrivit arhitecţilor, “o tentativă de a rezolva conflictul între ecologia naturală şi mediul înconjurător construit de om”.

Decorul interior este abordat şi el de arhitecţii cu idei futuriste. Michael Hansmeyer şi Benjamin Dillenburger au creat un concept de imprimare 3D, în cadrul Proiectului Digital Grotesque, imprimând o întreagă cameră în 3D, creând un cub de 16 metri pătraţi, decorat cu motive ieşite din comun, ce dau impresia unei catedrale a viitorului.

Digital Grotesque

“Noi căutăm să creăm o arhitectură care respinge clasificarea şi reducţionismul. Digital Grotesque se situează între haos şi ordine, în aceeaşi măsură natural şi artificial, nici straniu, nici familiar. Orice referinţă la natură sau la stilurile existente nu este integrată în procesul concepţiei, ci mai curând evocată”, se poate citi pe site-ul agenţiei.

E greu de prevăzut dacă în viitorul apropiat sălile de concert vor fi pneumatice. Poate că da, dat fiind că un proiect a fost realizat deja. O structură gonflabilă, botezată Ark Nova, este prima sală pneumatică din lume. Ea este rezultatul colaborării între celebrul arhitect britanic Anish Kapoor şi arhitectul japonez Arata Isozaki şi a fost concepută pentru un turneu în oraşele şi satele japoneze distruse de seismul şi tsunami-ul din 2011. O idee inovatoare care ar putea deschide drumul unui număr important de strategii de design în domenii multiple.

Săli de concert pneumatice

“Este o onoare pentru mine primirea mandatului pentru crearea Ark Nova în regiunea Tohoku. Această structură defineşte, graţie formei şi culorii sale, un spaţiu comunitar şi muzical. Sper din toată inima că întotdeauna creativitatea va sfida distugerea. Muzica este sursă de bine şi poate uni comunităţile, ea combate izolarea”, mărturisea Anish Kapoor.

Desigur, există multe asemenea proiecte care sfidează convenţiile şi posibilităţile tehnice ale momentului actual. Mai mult ca sigur, ele vor deveni realitate, aşa cum s-a întâmplat întotdeauna de-a lungul istoriei omenirii cu proiectele îndrăzneţe ale vizionarilor.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.