Proiectul minier ar fi nimicit totul

Declarație de presă

Subsemnatul ing. Justin ANDREI cercetător ştiinţific gradul I pensionar, director ştiinţific al Institutului Geologic al României în perioada 08.01.1990 – 15.06.1999, domiciliat în Buftea, judeţul Ilfov, strada Ştirbei Vodă nr.7, oficiul poştal Buftea, cod 70000, mobil: 0735.527.766, ţin să adresez tuturor cetăţenilor României, şi în special celor din Roşia Montană, Corna, din cele şapte Buciume şi din Abrud, următorul comunicat de presă.

1

În perioada august 2006 – octombrie 2011 am luat cu numeroase ocazii atitudine în scris, sub formă de memorii şi comunicări ştiinţifice, împotriva proiectelor Roşia Montană Gold Corporation – Gabriel Resources (RMGC-GR) de exploatare în cariere a mineralizaţiilor auro-argintifere de la Roşia Montană şi de executare a unor cariere experimentale la Bucium Rodu şi dealul Frasin. Aspectele cele mai nocive ale proiectelor RMGC-GR constau în intenţia de a extrage metalele nobile din rocile mineralizate (în jur de 1,5g/t Au) cu ajutorul unei variante arhaice, foarte poluante, a tratării acestora cu cianuri de Na. Reziduurile care rezultau în urma acestui proces, respectiv cianuri metalice, metale grele toxice (mercur, plumb, cadmiu, etc.), precum şi arsen, urmau să fie deversate într-un iaz de decantare plasat pe valea Corna, închis în partea aval de un baraj de greutate care, în final, urma să atingă la coronament înălţimea de 185m. Acest iaz ar fi acoperit în întregime satul Corna, inclusiv cimitirul (în acest fel RMGC-GR ar fi purtat război cu vii şi cu morţii). Situaţia geologică a iazului de decantare, cu încărcătura sa foarte nocivă, este extrem de nefavorabilă. Versanţii, în primul rând cel estic, este alcătuit din roci foarte poroase şi, în plus, ambii versanţi sunt traversaţi de un sistem des de falii care ar fi permis infestarea acviferelor de adâncime. În acest fel, iazul de decantare de pe valea Corna ar fi devenit o adevărată „bombă ecologică” pentru toate satele din aval, inclusiv pentru oraşul Abrud.

Aceasta ar fi fost perspectiva pentru corneni, buciumani şi abrudeni. Aşa cum am arătat în nenumărate ocazii, situaţia roşienilor ar fi fost şi mai gravă. Carierele proiectate, în special cea din dealul Cârnic, nu numai că l-ar fi mutilat pe acesta, provocând distrugerea a aproximativ 5km de galerii romane şi a zeci de galerii din evul mediu, dar ar fi nimicit şi centrul istoric al acestui unic oraş minier din antichitatea Daciei romane (despre care se afirmă că va fi protejat). Într-adevăr, prin bombardamentul cu blocuri de rocă smulse din cele aproximativ 10 galerii dirijate spre nord, ar fi fost rase atât casele recondiţionate de către RMGC-GR, cât şi cele neconsolidate ale celor care nu au vrut să-şi părăsească vatra strămoşească, precum şi cimitirul în care-şi doarme somnul de veci Popa Balint, tribunul lui Avram Iancu. Ar fi nimicit tot.

După cum este ştiut, toate zăcămintele auro-argintifere din districtul minier Roşia Montană – Bucium au fost descoperite din antichitate. Acestea au fost identificate la suprafaţă, în special de către prospectorii romani aduşi din Iliria, exploatate la început în cariere şi apoi cu lucrări miniere până la cote de aproximativ 690 – 660m. Exploatarea acestor zăcăminte a fost aproape continuă, cu intensificări în perioada ocupării Transilvaniei de către regatul arpadin, apoi în vremea împărătesei Maria Tereza, care a relansat mineritul în tot Ardealul, producţia de metale preţioase atingând un maxim la începutul secolului XX. După acest moment de vârf producţia zăcămintelor antice a început să scadă din ce în ce mai pronunţat până în perioada 1950 – 1967 când toate zăcămintele exploatate în subteran au fost epuizate. Încă din 1933 s-a analizat posibilitatea exploatării în carieră a diseminaţiilor cu aur din dealul Cetate care la suprafaţă aveau un conţinut de aproximativ 3 g/t Au. Atunci ideea a fost abandonată după criterii extrageologice, dar a fost pusă în practică în 1970, după abandonarea în 1967 a ultimelor exploatări miniere în subteran. Acest moment de răscruce pentru mineritul din districtul Bucium – Roşia Montană a determinat o intensificarea fără precedent a prospecţiunilor geologice, geofizice şi geochimice, precum şi, după cum am arătat, deschiderea în 1970 a carierei de aur din dealul Cetate. Exploatarea în cariera Cetate a fost pentru moment o soluţie salvatoare, dar nu de durată, deoarece conţinuturile de aproximativ 3 g/t Au s-au confirmat doar pe o adâncime de 100m. Intr-adevăr, sub cota 900m conţinuturile au început să scadă din ce în ce mai accentuat, în 2003 la cota de 885m concentraţia fiind în jur de 1,5 g/t Au.

2

Programul intens de prospecţiuni geologice, geofizice şi geochimice a determinat în schimb descoperirea a două zăcăminte foarte importante de cupru + aur + argint ± molibden de tip porphyry copper, adică de tip diseminat. În 1970 a fost descoperit cel de la Roşia Poieni (cel mai important din România), iar în 1972 zăcământul de la Bucium Tarniţa (al doilea în ierarhia naţională). Ambele au conţinuturi semnificative de aur – argint, dar cu concentraţii sărace.

Zăcământul porphyry copper Roşia Poieni (R.P.) are spre suprafaţă o secţiune cvasicirculară cu un diametru mediu de aproximativ 650m şi cu o tendinţă accentuată de lărgire a corpului în adâncime. Mineralizaţia este constituită din diseminări, plaje şi filonaşe de magnetit, calcopirită şi pirită. Conţinutul mediu de cupru variază între 0,55 – 0,7%, dar în partea de nord-est a zăcământului, unde apare o nouă generaţie de minereu reprezentată de o volbură cu calcopirită şi pirită (fără magnetit), conţinutul mediu de cupru creşte până la 0,8%. Aurul şi argintul sunt incluse în calcopirită şi se recuperează cu un bun randament (în special aurul) din concentratul cuprifer. Spre suprafaţă metalele nobile au avut o prezenţă sporadică (în primul an de exploatare a carierei s-au recuperat doar 4 kg de aur), dar spre adâncime conţinuturile cresc sensibil. Majoritatea forajelor de explorare au fost săpate până la 1200m, dar toate au rămas cu talpa în roca mineralizată. Evaluarea rezervelor zăcământului R.P. se poate face doar cu ajutorul modelării 3D a datelor gravimetrice şi magnetice, utilizând, de asemenea, şi harta rezistivităţii electrice aparente, precum şi conţinuturile de cupru, aur şi argint analizate în foraje. În acest scop am făcut o ofertă corespunzătoare excelenţei sale Victor Ponta, Primul Ministru al Guvernului României.

În orice caz, trebuie reţinut că zăcământul R.P. nu poate fi exploatat în carieră până spre talpa sa, deoarece s-ar afecta o serie de obiective turistice de interes major (cele două Detunate), aşezări umane, precum Roşia Montană şi, nu în ultimul rând, zăcăminte bogate de aur şi argint intuite de colectivul de la Institutul Geologic al României condus de subsemnatul. Deja din primii ani de exploatare a zăcământului R.P., vechea conducere tehnico-geologică a fostei centrale miniere de la Deva a început săparea unor puţuri de explorare, pentru ca de la o anumită adâncime zăcământul să fie exploatat în subteran.

Având în vedere cele semnalate mai sus, Guvernul României trebuie să analizeze strategia de exploatare în viitor a zăcământului R.P. Din multiple motive opinez că nu trebuie făcută o simplă privatizare (cum s-a procedat în mod greşt în cazul „Petrom”). Politica de valorificare a zăcământului, în viitorul apropiat şi îndepărtat, trebuie să ţină seama că lărgirea şi retehnologizarea carierei, precum şi retehnologizarea flotaţiei aferente, solicită o infuzie foarte mare de capital, de care Cuprumin Abrud şi probabil nici statul român nu dispun. Pe de altă parte, acum trebuie stabilit un program de dezvoltare a exploatării zăcământului pe minimum 30 de ani, program în care trebuie inclus Cuprumin Abrud ca reprezentant al intereselor României. Soluţia pe care Guvernul României trebuie să o stabilească trebuie să împace aceste două deziderate aparent divergente. În orice caz, trebuie exclusă o privatizare de tip „Petrom”, respectiv evitarea participării exclusive a capitalului privat (o companie minieră transnaţională sau un consorţiu de capitalişti autohtoni). În această problemă extrem de complicată Guvernul României trebuie să fie în contact permanent cu cercetarea ştiinţifică naţională.

Probleme de rezolvat sunt încă şi mai complicate. Mă refer doar la una din ele, respectiv la faptul că rafinăriile de cupru şi de aur de la Baia Mare şi Zlatna au fost desfiinţate şi dărâmate. Din acest motiv Cuprumin Abrud nu vinde, în special în străinătate, cupru, aur, argint şi încă multe alte elemente existente la R.P., ci doar concentrate de cupru, evident cu o mare pierdere de valută, ca şi cum am fi o ţară din lumea a treia. Sunt încă multe de spus, dar deocamdată mă opresc aici.

3

Începând din ianuarie 2011 am iniţiat împreună cu un grup de specialişti de la Institutul Geologic al României (I.G.R.), respectiv dr. ing. Anca Vâjdea, cercetător stiintific gradul II, dr. ing. Laurenţiu Asimopolos, cercetător ştiinţific gradul II, tehnician geofizician Gabriel Preda, un studiu geofizic – geologic în vederea evidenţierii unor zăcăminte auro-argintifere bogate, necunoscute. Aceste cercetări nu au fost finanţate nici cu fonduri de stat, nici private. Ca în tinereţea mea, a fost o „muncă patriotică” (subsemnatul nu sunt salariat al I.G.R., ci doar pensionar).

Cercetările s-au desfăşurat pe două direcţii majore. În primul rând combinând o informaţie geologică de înaltă calitate (harta geologică–minieră a Munţilor Metaliferi elaborată de T.P. Ghiţulescu şi M. Socolescu – 1941 şi harta geologică a României la scara 1:50.000, foaia Abrud, întocmită de S. Bordea, A. Ştefan şi M. Borcoş – 1979) cu hărţile aeromagnetice în reţea de cercetare şi de detaliu, întocmite în 1964, respectiv în 1970 de către Tr. Cristescu şi colaboratorii, am elaborat harta batolitului granodioritic – cuarţdioritic Bucium – Roşia Montană – Roşia Poieni la scara 1:50.000. În limitele acestui batolit sunt prezente atât zăcămintele de tip porphyry copper Roşia Poieni şi Bucium Tarniţa, cât şi corpurile subvulcanice dacitice din districtul minier Bucium – Roşia Montană. Toate mineralizaţiile auro-argintifere cunoscute încă din antichitate în acest district minier, respectiv dealul Frasin şi Bucium Rodu la Bucium şi Cetate, Cârnic, Igre-Văidoai, Jig la Roşia Montană, sunt localizate în corpuri subvulcanice dacitice sau în acoperişul unui asemenea corp. În exteriorul batolitului menţionat nu se cunosc zăcăminte auro-argintifere şi nici alt fel de mineralizaţii. Mi-am pus problema dacă în acoperişul batolitului, în districtul minier Bucium – Roşia Montană mai pot exista şi alte zăcăminte auro-argintifere decât cele descoperite în antichitate. Răspunsul este evident pozitiv. Da, pot exista corpuri subvulcanice cu mineralizaţii auro-argintifere bogate (cu conţinuturi probabile de aproximativ 30g/t aur), necunoscute, acolo unde structura purtătoare nu a atins relieful topografic actual. Identificarea corpurilor dacitice care nu au atins relieful actual a făcut obiectul celei de-a doua direcţii de cercetare.

Toate corpurile dacitice subvulcanice şi hipabisice cu mineralizaţii auro-argintifere din districtul minier Bucium – Roşia Montană, care străpung spre suprafaţă formaţiuni sedimentare cretacice, determină anomalii gravimetrice de minim. În consecinţă, am filtrat în mod convenabil harta gravimetrică Bouguer în reţea de detaliu şi am obţinut harta gravimetrică reziduală din districtul minier Bucium – Roşia Montană (Vâjdea, Preda, 2011; Sava, 1970; Zorilescu, 1971). Toate corpurile dacitice enumerate anterior, care au găzduit mineralizaţii auro-argintifere exploatate din antichitate (astăzi epuizate) determină minime gravimetrice reziduale. Folosind deopotrivă toate datele geologico–miniere, magnetometrice, electrometrice şi pedogeochimice existente, am selectat o serie de minime gravimetrice reziduale care reflectă, foarte probabil, corpuri dacitice mineralizate, care nu au atins relieful topografic actual. Cele mai importante dintre acestea sunt următoarele:

1) minimul gravimetric de la sud de cariera Cetate, încadrat de pâraiele Limpedea şi Găuri (afluenţi dreapta ai pârâului Corna). Are o extindere comparabilă cu minimul gravimetric rezidual corespunzător corpului subvulcanic Cetate. Minimul gravimetric sud Cetate este acoperit în totalitate de brecia sedimentară cu magnetit post-Rotunda, ceea ce explică faptul că subvulcanul dacitic respectiv a rămas necunoscut până în prezent. Sunt şanse foarte mari să avem de-a face cu cea mai importantă structură cu mineralizaţii auro-argintifere bogate descoperite la Roşia Montană în ultimele două milenii. Probabil va asigura o exploatare în subteran timp de cel puţin un secol;

2) minimul gravimetric rezidual accentuat de la Valea Şesii (în vecinătatea nordică a bisericii din Bucium Şasa) este plasat la est de corpul subvulcanic din dealul Frasin, exploatat pentru aur şi argint din antichitatea romană (acesta determină, de asemenea, un minim gravimetric). Minimul gravimetric Valea Şasa reflectă prezenţa unui alt corp dacitic subvulcanic mineralizat îngropat în apropierea suprafeţei topografice. O listă impresionantă de date geologice, electrometrice şi pedogeochimice atestă caracterul metalogen al corpului subvulcanic Valea Şasa;

3) la nord de minimul gravimetric Valea Şesii se plasează o anomalie similară, dar alungită pe direcţia nord – sud, localizată în versantul drept al pârâului Arsuri. Harta geologică nu sugerează o situaţie interesantă, dar rezultatele prospecţiunilor pedogeochimice sunt foarte încurajatoare;

4) cel mai spectaculos rezultat al prelucrării datelor gravimetrice îl reprezintă aliniamentul de minime reziduale dealul Ciungilor – câmpul minier Bucium Rodu – sud Bucium Muntari, cu o lungime de 2,5km. Suntem în prezenţa celui mai important sistem subvulcanic din Munţii Metaliferi. Prezenţa spre suprafaţă a câmpului filonian Bucium Rodu şi indicaţiile oferite de datele geologico-miniere de la sud de pârâul Rodu, precum şi un volum impresionant de date electrometrice şi pedogeochimice atestă că în adâncime, la nivelul structurii subvulcanice, perspectivele pentru mineralizaţii auro-argintifere sunt uriaşe. Probabil că mineritul buciuman în subteran va fi activ în această zonă câteva secole şi că o bună parte din Ţara Moţilor va trebui să le vină în ajutor.

V-am expus câteva rezultate ale prospecţiunilor geofizice şi geochimice realizate în perioada 1962 – 1972 şi fructificate după 40 – 50 de ani. Dar noi trăim în secolul XXI. Tehnica acestui secol ne va ajuta să transformăm aceste mari speranţe în certitudini. Toate cele prezentate mai sus, care pentru „Toma Necredinciosu’” pot să pară vise, vor fi atent verificate cu un complex de metode geofizice ultramoderne. Printre acestea, la loc de cinste stau investigaţiile electromagnetice, inclusiv cu sursă controlată şi de polarizaţie indusă, dirijate şi prelucrate cu softuri deosebit de performante. Se preconizează şi utilizarea unor metode geofizice „mai bătrâne” cum ar fi spectrometria gamma, magnetometria protonică diferenţială, gravimetria de înaltă rezoluţie, echipamente petromagnetice, dar „îmbrăcate în haine noi”.

Aproape toate aceste echipamente şi softuri geofizice de ultimă generaţie lipsesc din dotarea Institutului Geologic al României, dar pot fi procurate într-un timp record. Lista completă costă 180.000 euro. Guvernul României a fost sesizat că grupul de specialişti de la I.G.R. gata să se lanseze în această aventură la capătul căreia ne aşteaptă comorile subsolului românesc trebuie sprijinit cu fonduri (echivalentul a 400.000 – 500.000 euro pe an din 2012 până în 2014). Efortul financiar maxim va fi în 2012 când trebuie achiziţionată şi aparatura geofizică şi softurile aferente.

Dar când vrei să-i smulgi naturii comorile, trebuie s-o faci până la capăt. Eforturile geofizicienilor şi geologilor de la I.G.R. s-au întâlnit cu cele ale altui grup de entuziaşti de la Catedra de Mineralogie a Facultăţii de Geologie şi Geofizică a Universităţii Bucureşti. Aceştia, conduşi de către prof. dr. Gheorghe Popescu, preşedinte de onoare al Societăţii de Geologie Economică a României, vor folosi cele mai moderne metode de studiu şi analiză pentru a descifra altă necunoscută a subsolului Munţilor Metaliferi, respectiv identificarea şi evaluarea elementelor rare şi minore precum telurul, seleniul, cadmiul şi altele, cu mare utilizare în tehnologiile înalte ale secolului XXI şi deficitare în ţările Comunităţii Europene.

Ing. Justin Andrei, cercetător ştiinţific gradul I

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.