Compania austriacă OMV a anunţat ca operatorii zăcămintelor azere de gaz prefera conducta Trans-Adriatică în locul lui Nabucco. Proiectul drag președintelui României a pierdut în fața lobby-ului italian, grec si britanic. Poate încă un argument pentru exploatarea grabnică a gazelor de șist.
Compania austriacă OMV a anunţat, miercuri, că a fost informată de consorţiul condust de britanicii de la BP, care exploateza zăcământul de gaze azer Shah Deniz II, că gazoductul Nabucco West a pierdut competiţia pentru transportul gazelor către Europa.
’’OMV acceptă decizia consorţiului, dar este de opinia că oferta să, care a fost depusă de Nabucco Gas Pipeline International Gmbh, îndeplinea toate criteriile de selecţie şi era foarte competitivă’’, se arată în comunicatul OMV.
Nabucco, proiect în care este implicată România, alături de Bulgaria, Turcia, Ungaria şi Austria, a pierdut în faţă Trans-Adriatic Pipeline, un proiect greco-italian. Ambele proiecte făceau parte din Coridorul Sudic de transport al gazelor din zona caspică spre UE, cu scopul de a reduce dependenţa faţă de gazele ruseşti.
’’Decizia nu influențează strategia OMV. OMV intenţionează să asigure şi să diversifice livrările de gaz către Europa şi va propune alternative pentru a suplimenta rutele de transport existente’’, mai arată comunicatul.
România pierde astfel oportunitatea perceperii unor taxe de tranzit, de a crea locuri de muncă de pe urma unei conducte ce ar fi străbătut 475 de km prin judeţele Dolj, Mehedinți, Caraş-Severin, Timiş şi Arad. Bucureştiul rămâne însă cu proiectul AGRI, de transport al gazelor lichefiate azere către Constanţa şi apoi, sub formă regazeificată, către consumatorii interni şi către Vest.
Singurii care zâmbesc sunt liderii de la Baku şi de la Ankara. Azerbaidjanul îşi va vinde oricum gazele, iar Turcia va fi oricum tranzitată. Niciunul dintre proiecte nu are însă accesul la zăcămintele din Shah Deniz II, ci se vor lega de o altă conducta, cea Trans-Anatoliană (TANAP) care traversează Turcia. Nabucco Vest sau TAP vor fi ali¬mentate prin TANAP, proiect evaluat la 7 miliarde de dolari, în care cei mai mari acţionari sunt SOCAR (Azer¬baidjan) şi BOTAS (Turcia).
Conducta Trans-Adriatică (TAP), castigatoarea competitiei, proiect norvegiano-elveţiano-german porneşte din Grecia, presupune transportul a 10 miliarde metri cubi de gaz caspic pe an de-a lungul unui traseu de 800 km, cu începere de la Komotini, în apropiere de graniţa greco-turcă, trecând prin Grecia şi Albania şi terminându-se la San Foca în Italia. La proiect participa Axpo din Elveţia (42,5%), Statoil din Norvegia (42,5%) şi E.ONRuhrgas din Germania (15%).
Nabucco Vest este varianta redusă a proiectului Nabucco atât în ceea ce priveşte lungimea cât şi capacitatea: 10 miliarde metri cubi pe an (Mmca) faţă de cei 31 Mmca propuşi anterior, ce urmează a acoperi 1329 de km de la graniţa turco-bulgară până în Baumgarten, Austria. Actionarii Nabucco sunt: OMV (Austria), FGSZ (Ungaria), Transgaz (România), Bulgarian Energy Holding (Bulgaria) şi Botas (Turcia).
Se încheie astfel odiseea politico-economică a deja celebrului gazoduct Nabucco, începută în 2002, un proiect căruia doar România i-a rămas singura ţară fidelă, după ce, rând pe rând, partenerii şi-au arătat deschiderea către proiectul rusesc Southstream, lansat în 2007, în cooperare cu italienii de la Eni.
Este şi un eşec pentru preşedintele Traian Băsescu, care a vrut să-şi lege imaginea de Nabucco, care a încheiat un parteneriat strategic cu Azerbaidjanul condus autoritar de Ilham Aliev şi a dezvelit statui ale şi mai autoritarului sau tată, Heidar Aliev, la Bucureşti.
Proiectul Nabucco nu a avut succes nici măcar în varianta sa redusă cu mai bine de o mie de kilometri, numită acum Nabucco West. Este greu de crezut că decizia a fost luată eminamente de consorţiul Shah Deniz II, condus de britanicii de la BP, dar din care mai fac parte norvegienii de la STATOIL, francezii de la Total, iranienii de la Nioc şi mai ales azerii de la SOCAR. Regimul Aliev a avut un cuvânt politic greu de spus şi cu siguranţă nu a făcut-o fără consultări cu partenerii occidentali şi cu ambasadorul american Richard Morningstar.
Ceva a înclinat balanţa către un proiectul TAP, mult mai puţin susţinut în faţă presei de Comisia Europeană şi SUA. Un semnal a fost recentă privatizarea companiei elene de transport a gazelor, DESFA. Presată de FMI să privatizeze cât mai mult, Atena s-a trezit cu oferte din partea Gazprom şi SOCAR. În cele dinurmă, azerii au rămas singurii competitori. Întâmplător sau nu, în aceeaşi zi în care OMV anunţă eșecul Nabucco, la Atena, premierul Samaras îl va primi pe preşedintele SOCAR şi vicepreşedintele britanic al consorţiului Shah Deniz ÎI. Grecia, alături de Italia au jucat o carte mai mare decât cele câteva benzinării oferite în România celor de la SOCAR şi au ştiut să speculeze, probabil, sacrificiile austerităţii impuse de Bruxelles şi FMI în ultimii ani.
Pe de altă parte, trebuie ţinut cont că norvegienii de la STATOIL fac parte atât din consorţiul Shah Deniz, cât şi din cel care construieşte TAP.
Şi nu în ultimul rând există interesul major al regimului Aliev de a-şi atrage de partea să cancelarii cât mai puternice în încercarea de a ajunge la o reglementare favorabilă Azerbaidjanului pentru situaţia din Nagorno Karabah.
Şi, în cele din urmă, mai multe analize au arătat faptul că TAP este o varianta câştigătoare din punct de vedere comercial, în timp ce Nabucco era o variantă cu mai multe valenţe strategice, urmând să alimenteze o regiune total supusă importurilor ruseşti de gaz. Un comunicat eliberat de cei de la TAP mai scot în evidenţă şi oportunităţile de a transporta gaze naturale din Marea Caspică către Elveţia, Germania, Franţa, Marea Britanie şi Austria prin Italia încă din prima faza de operationalizare a conductei, dacă această va fi selectată. Puţin a mai contat că Italia are facilităţi suficiente de import de gaze prin alte mijloace, având facilităţi de import a gazelor lichefiate. Influenţa Romei şi a Atenei a fost mai puternică decât cea a Bucureştiului.
Nu este însă exclus că regimul de la Baku, în cooperare cu partenerii din SUA şi UE, să anunţe posibilitatea realizării ambelor proiecte, TAP şi Nabucco West. Este ceea ce sugerează ambasadorul Morningstar, dar şi oficiali ai SOCAR. Totul depinde însă de accesul la rezervele de gaz dinTurkmenistan, prin conducta Transcaspică. Până acum, statele riverane, printre care Rusia şi Iranul, se opun proiectului, din motive de protecţia mediului.
TAP, Nabucco, Nabucco West, Southstream, Whitestream, AGRI sunt numele unor proiecte puse pe hârtie cu circa zece ani în urmă. Au fost pana acum mai degraba o hartie de turnesol care citeste pendularea strategica intre Est si Vest a statelor implicateNiciunul nu s-a realizat, iar orizonturile cele mai optimiste pentru proiectele selectate merg către 2017-2019. Fiecare dintre ele a implicat un număr mare de parteneri guvernamentali şi privaţi şi au exclus Rusia, motiv pentru care proiectele au trenat. Acolo unde a existat voinţă politică şi puţini parteneri, lucrurile au mers altfel: gazoductul ruso-german Nordstream este deja funcţional, la fel că şi cel ruso-turc Bluestream, în ciuda faptului că ambele au un traseu submarin lung.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.