Propuneri de lectură

”O istorie erotică a curţii de la Versailles” – un loc al plăcerii, dorinţei şi desfrâului

Pe vremea lui Ludovic al XIII-lea, Versailles era doar un modest pavilion de vânătoare. Ludovic al XIV-lea îl transformă într-un centru al puterii, dar şi într-un loc al plăcerii, dorinţei şi desfrâului. Grădinile noului castel, parcurile cu fântâni, apartamentele legate între ele, totul părea menit să adăpostească aventurile Regelui Soare cu nenumăratele-i amante.

Ludovic al XV-lea trăieşte în aceeaşi frenezie a destrăbălării, iar doamna de Pompadour, marea sa favorită, are grijă să-i aducă în pat mereu alte şi alte tinere.

Suspectat mult timp de impotenţă, Ludovic al XVI-lea este doar o umbră a înaintaşilor lui. În ajunul Revoluţiei de la 1789, după mai bine de un secol de strălucire, „mica Sodomă” de la Versailles îşi aruncă ultimele văpăi…

O istorie erotică a curţii de la Versailles, de Michel Vergé-Franceschi şi Anna Moretti, a apărut recent în colecţia „Hexagon. Istorie”, traducere de Nicolae Constantinescu, şi în ediţie digitală.

”Pentru Louise de La Vallière, Ludovic al XIV-lea amenajează grădini, continuând opera tatălui său. Cere o evaluare topografică generală a locurilor. Cumpără terenuri, înglobează satele Trianon şi Choisy‑aux‑Boeufs, achiziţionează moşiile du Vivier şi de La Boissière, pe care va porunci să fie crescută menajeria, moştenită de la un alt mare seducător, Francisc I, care adusese din Africa şi din America animale sălbatice, lei şi «leonoaice».

În parcul tatălui său, Ludovic primeşte uneori întreaga curte, făcând paradă, cu bucurie şi mândrie, de iubirea şi de tinereţea lui. Orice bărbat îndrăgostit simte nevoia să arate întregii lumi norocul pe care îl are de a împărţi patul cu o fiinţă atât de frumoasă. Dar, după ce se termină petrecerea, Ludovic vrea să rămână singur cu Louise. Unii curteni încep atunci să înţeleagă aplecarea regelui către «rahiticul castel» de la Versailles. Sătui să mai doarmă noaptea în caleştile lor, câţiva plănuiesc să‑şi construiască case mari în apropierea castelului.

Începe atunci amenajarea acestuia, graţie primelor eforturi ale unui bărbat tânăr de a‑şi cuceri iubita. Este instalat un balcon din feronerie aurită, în stilul celui al lui Romeo şi al Julietei din Verona: balconul este necesar serenadei (de jos) şi suspinelor (de sus). Busturi cu ochi iscoditori sunt fixate pe console în curte, ca şi cum Ludovic ar fi vrut s‑o expună pe Louise, ascunzând‑o în acelaşi timp de adevăratele priviri. Aceste capete de marmură rece cu ochi morţi vor şti să‑şi ţină gura de piatră mai bine decît mulţi curteni.

Iubirea face să chiorăie maţele. Iubirea stârneşte foamea. Le Vau primeşte sarcina să construiască bucătării. În clădirile anexe din partea de nord. Iubirea are nevoie de spaţiu, de cavalcade, de întâlniri dese, uneori pe furiş, întotdeauna intense. Iubirea este sentiment. Dar şi impuls. Le Vau reconstruieşte grajdurile. În clădirile anexe din partea de sud. Iubirea impune lux, confort, stare de bine, petrecerea împreună a timpului. Charles Evrard şi Noël Coypel încep să decoreze primele încăperi ale apartamentelor atunci când frigul le impune «zburdalnicilor» să părăsească grădinile şi boschetele pentru paturile cu baldachin şi focul din şemineu.”

Cu siguranţă vă vor pasiona diferitele capitole: Primele idile de la Versailles • Doamna de Maintenon, o nimfă rătăcită • Versailles, noua Sodomă • De la moartea lui Ludovic la orgiile Regentului • Voluptăţi şi dezmăţuri în vremea lui Ludovic al XV‑lea • Un castel vechi pentru un rege tînăr şi impotent

Michel Vergé‑Franceschi, specialist în Vechiul Regim, este profesor de istorie modernă la Universitatea din Tours şi laureat al Academiei Franceze şi al Academiei de Ştiinţe Morale şi Politice. A mai publicat Colbert. La politique du bon sens (2003) şi Ninon de Lenclos. Libertine du Grand Siècle (Premiul pentru biografie Historia 2014).

Anna Moretti, doctor în estetică al Universităţii din Corsica, este specializată în domeniul feminităţii şi al senzualităţii în literatură.

”Medgidia, oraşul de apoi”, lansat în Polonia

În anii ̓40 ai secolului trecut, în Medgidia totul este calm şi fiecare pare să-şi vadă de treburile lui, până când ecoul războiului ajunge şi aici. Micul târg este brusc însufleţit de pasiuni omeneşti şi de lupte politice cu mize mai mici sau mai mari. În decorul său autorul „filmează”, cu maximă acuitate şi fidelitate a imaginii, secvenţe memorabile din vremea războiului, a rebeliunii legionare ori a ocupaţiei sovietice. Mersul implacabil al istoriei se reflectă, amplificat până la teroare sau chiar până la grotesc, în viaţa locuitorilor, schimbându-le uneori definitiv destinul.

„Cristian Teodorescu din Medgidia, de profesie croitor literar, a tăiat o bucată din Dobrogea şi a făcut din ea un costum impecabil, aşa cum se purta pe vremea marilor scriitori. Trebuie spus că Dobrogea are stofă, iar cine nu ştie nimic despre cum poţi rămâne fermecat de praful, apele, oamenii şi de infinitele ei poveşti are acum o bună ocazie să afle. Cele o sută de triburi ale Dobrogei fac împreună un mic Babilon fratern şi îşi trăiesc, netulburate, tihna de o mie de ani. Teodorescu a avut noroc şi le-a fotografiat în secunda miraculoasă a copilăriei lui. După aceste imagini rare a cusut apoi o carte extraordinară, ajunsă la modă încă din tipar”, scrie Doru Buşcu.

Medgidia, oraşul de apoi a fost distins în 2010 cu Premiul Naţional de Proză al Ziarului de Iaşi, Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor din România şi Premiul pentru cel mai valoros roman, în cadrul Colocviilor Romanului Românesc, Alba Iulia.

Cristian Teodorescu s-a născut la Medgidia, în1954. Aabsolvit Facultatea de Filologie, secţia română-engleză, a Universităţii din Bucureşti.

A început să scrie proză de la 14 ani, pentru revista Vînătorul şi pescarul sportiv. A debutat editorial în antologia Desant ᾽83 (Cartea Românească, 1983). În 1985 îi apare volumul de povestiri Maestrul de lumini, la Editura Cartea Românească (reeditat în 2005), urmat în 1988 de romanul Tainele inimei, la aceeaşi editură. În 1991 publică Faust repovestit băieţilor mei, Petre şi Matei, la Editura Alex, apoi Povestiri din lumea nouă (RAO, 1996), Îngerul de la benzinărie (povestiri, Paralela 45, 2002), Maestrul de lumini şi alte povestiri (Curtea Veche, 2005) şi romanul Medgidia, oraşul de apoi (Cartea Românească, 2009; Polirom, 2012).

A fost răsplătit cu Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor (1986), Premiul Academiei Române (1990), Premiul pentru proză scurtă al USR (1997), Premiul pentru roman al USR (2010) şi alte câteva premii ale unor ziare şi reviste.

Povestirile sale au fost traduse în Olanda, Franţa, Statele Unite, Muntenegru, Polonia şi Ungaria.

În perioada 16 – 18 septembrie, scriitorul Cristian Teodorescu va participa la un turneu de lansări organizat cu prilejul recentei apariţii în limba polonă a romanului Medgidia, oraşul de apoi (Cartea Românească, 2009; Polirom, 2012), publicat la editurile Amaltea/ATUT, în traducerea Radosławei Janowska-Lascar.

Institutul Cultural Român de la Varşovia şi editurile Amaltea/ATUT vor organiza o serie de întâlniri cu publicul, cu participarea scriitorului şi a traducătoarei.

Lansările vor avea loc la Cracovia, Wrocław şi Varşovia.

100 de ani de la naşterea lui Alan Watts

Editura Herald vă invită vineri, 18 septembrie, între orele 18.00 şi 20.00, la o seară de descoperire şi regăsire interioară, ocazionată de celebrarea a 100 de ani de la naşterea lui Alan Watts şi la lansarea volumului Cartea despre acel tabu care te împiedică să afli cine eşti. Evenimentul va avea loc la Librăria Eminescu şi va oferi tuturor participanţilor şansa să descopere puterea momentului prezent şi să se conecteze mai bine la sine şi la ceilalţi, pentru cultivarea armoniei şi a echilibrulului în viaţă.

“Cartea despre acel tabu care te împiedică să afli cine eşti explorează un tabu nerecunoscut, dar foarte puternic – conspiraţia noastră tacită de a ignora cine sau ce suntem cu adevărat. Pe scurt, doresc să arăt că impresia curentă care ne defineşte ca un eu separat închis într-un sac de piele este o halucinaţie aflată în dezacord atât cu ştiinţa occidentală, cât şi cu filosofiile-religiile experimentale din Orient, în special cu filosofia hindusă Vedanta. Această halucinaţie stă la baza folosirii greşite a tehnologiei în scopul de a subjuga violent mediul natural al omului, ceea ce, în cele din urmă, îl va împinge la distrugere.

Iată de ce avem urgent nevoie să ajungem la o percepţie a propriei noastre existenţe care să fie în acord cu datele fizicii şi care să depăşească sentimentul nostru de alienare faţă de univers. În acest scop, m-am inspirat din intuiţiile oferite de Vedanta, pe care le-am redat, totuşi, într-o manieră modernă şi accesibilă occidentalilor. Prin urmare, acest volum nu se doreşte a fi un compendiu sau o introducere în Vedanta în sensul comun al acestor termeni. El este mai degrabă o fertilizare încrucişată între ştiinţa occidentală şi intuiţia orientală.

Trebuie să mulţumesc în mod deosebit soţiei mele, Mary Jane, pentru atenta muncă de editare şi pentru comentariile pe marginea manuscrisului. De asemenea, sunt recunoscator Fundaţiei Bollingen pentru sprijinul acordat unui proiect care a inclus scrierea acestei cărţi”.

„Pentru a cunoaşte natura, pentru a cunoaşte «substanţa» lucrurilor, trebuie s-o cunoaştem aşa cum un bărbat «cunoaşte» o femeie, în sensul arhaic al termenului – cu toată calda imprecizie a contactului imediat”, afirma Alan Watts.

În cadrul acestei întâlniri, participanţii se vor bucura de prezenţa unor invitaţi de marcă, buni cunoscători ai operei lui Watts, care vor evidenţia ideile promovate de acest gânditor în scrierile şi prelegerile sale:

Daniela Andreescu susţine programe de coaching, ateliere de dezvoltare personală, comunicare şi relaţii interpersonale, mindfulness şi meditaţie, prelegeri pe teme legate de transformare personală, ştiinţă şi spiritualitate.

Mihai Popa-Radu este şi unul dintre primii coachi români acreditaţi internaţional, fondator al Mindfulness Institute, promotor al Coachingului Integrativ (Integral Coaching).

Mario Barangea este doctorand al Facultăţii de Filosofie, a realizat un Master în Studii Religioase (Tradiţii şi Texte) şi în prezent este lector la Fundaţia Calea Victoriei, susţinând ateliere cu tematici precum: Transformări ale sinelui, Meditaţia, Rugăciunea, Contemplaţia, Tehnici Reparatorii, Zen şi Buddhism.

Seara va fi animată de o serie de proiecţii de scurtmetraje, inspirate de discursurile şi prelegerile ţinute de Alan Watts, ce vor fi urmate de discuţii cu publicul, în prezenţa invitaţilor. Totodată, la eveniment vor avea loc concursuri cu premii constând în burse la cursurile organizate de Fundaţia Calea Victoriei.

Alan Watts s-a născut la Londra, în anul 1915. Devine fascinat de Orient şi începe să publice în Journal of the London Buddhist Lodge mai înainte de a scrie prima sa carte. Se mută la New York în 1938 şi apoi la Chicago, unde va îndeplini funcţia de preot anglican timp de şase ani, înainte de a fi exclus din rândurile preoţimii. Se mută apoi la San Francisco, unde va preda la Academy of Asian Studies. Este influenţat în concepţiile sale de D.T. Suzuki şi Christmas Humphreys. Ulterior îi va cunoaşte pe Joseph Campbell şi pe compozitorul John Cage. Alan Watts a fost profund ataşat de filosofiile indiene (în special Vedanta şi buddhismul), precum şi de gândirea taoistă. Scrierile lui vorbesc în special despre buddhismul Zen. Devenit decan al Academy of Asian Studies din San Francisco, ţine regulat conferinţe şi are emisiuni frecvente la radio. În anii ce vor urma, face numeroase călătorii în Japonia şi Europa, unde susţine conferinţe la cele mai importante universităţi. Cu această ocazie se întâlneşte cu C.G. Jung. În anii ’70, Alan Watts devine cel mai renumit interpret al gândirii orientale în Occident, atât prin cărţile sale, cât şi prin numeroasele emisiuni ţinute la radio şi televiziune. Moare în 1973, lăsând în urmă o operă vastă.

Dintre cărţile sale amintim: The Spirit of Zen (1936), The Legacy of Asia and Western Man (1937), The Meaning of Happiness (1940), Behold the Spirit: A Study in the Necessity of Mystical Religion (1948), The Supreme Identity (1950), The Wisdom of Insecurity (1951), Myth and Ritual in Christianity (1953), The Way of Zen (1957), Nature, Man, and Woman (1958), The Joyous Cosmology – Adventures in the Chemistry of Consciousness (1962), The Two Hands of God – The Myths of Polarity (1963), The Book – On the Taboo Against Knowing Who You Are (1966), In My Own Way – An Autobiography 1915-1965 (1972).

Romanul „ultimului” Caragiale, ”M J C”

M J C de Ion Iovan, „romanul” ultimului Caragiale, a apărut în colecţia „Fiction Ltd.” a Editurii Polirom şi este disponibil din această săptămână în toate librăriile din ţară.

Un demers insolit, împletire de autentic, imaginaţie şi verosimil pe scena belle époque a lumii dâmboviţene. O lume urmărită atât din exteriorul, cât şi din interiorul unui cuget aparte, cugetul „celui mai reacţionar scriitor român” – Mateiu Jean Caragiale.

Personajul este unul cu totul special, semeţ, nonconformist, dificil de acceptat. Tânărul Mateiu Caragiale îşi ţese cu obstinaţie modul de existenţă şi înfăţişarea de veritabil dandy, scandalizându-şi filistinii contemporani, în frunte cu celebrul său tată. Matur, se izolează în ţinută şi trufie, ajungând personalitatea cea mai ciudată a Bucureştiului interbelic. Devine, din bastardul „berarului” Caragiale, urmaşul conţilor transilvăneni pe care-i adoptase.

Îşi trăieşte ultimul deceniu în casa boieroaicei Marica Sion, cârpind moşia acesteia din Bărăgan, pe care se încăpăţânează să o transforme într-o adevărată seniorie. Acum, prin toată fiinţa, demonstrează ceea ce dorise: noblesse, élégance, style. Aproape că se rupe de vremea lui, vremea în care „aleşii vulgului încep să îmbăloşeze totul”.

Tânjea după România dinainte de primul război, aşa cum tânjesc unii dintre noi după România dinaintea celui de-al doilea: „Fără boieri, fără elită, fără valori ereditare, ne înăbuşim într-o ţară care-i tîlhăreşte pe cei mai deosebiţi dintre cetăţenii săi de singurul lucru cu adevărat preţios – stilul nobil al existenţei”.

„Consider M J Cca fiindo ediţie definitivă. Poate că Mateiu ne este diametral opus, dar nu ne este deloc străin. Bastardul lui Caragiale este bastardul nostru, bastardul unei lumi mărunte. Aşa vedea el lucrurile”, scrie autorul cărţii.

Ion Iovan este scriitor şi membru USR. După ce a publicat două cărţi de poezie – După amiaza unei clipe (1976) şi Rezervaţie naturală (1979) –, amândouă la “Cartea Românească”, au urmat, la aceeaşi editură, volumele de proză Comisia specială (1981), Impromptu (1986) şi Ultima iarnă (1991). În 1998 apare ediţia a doua a Comisiei speciale, iar în 2002 Portretul unui dandy român. În 2008 publică Ultimele însemnări ale lui Mateiu Caragiale, însoţite de un inedit epistolar, precum şi indexul fiinţelor, lucrurilor şi întîmplărilor. A fost distins cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor, Premiul naţional de proză acordat de Ziarul de Iaşi, Premiul pentru proză al revistei Observator cultural şi Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România.

”Fata din tren”

Peste 1,8 milioane de exemplare vândute în doar patru luni în Statele Unite. Misterios şi pasionant, Fata din tren este un thriller de primă mână, care te face dependent de viciul cititu

Gone Girl (Fata dispărută) şi Before I Go to Sleep (Înainte să adorm), The Girl on the Train, romanul de debut al autoarei Paula Hawkins, este un thriller psihologic emoţionant, captivant şi înfiorător, care va schimba pentru totdeauna modul în care privim vieţile altor oameni.

Rachel ia acelaşi tren în fiecare dimineaţă, în drum spre locul ei de muncă. În fiecare dimineaţă, trenul trece pe lângă aceleaşi case primitoare din aceeaşi suburbie liniştită şi opreşte la acelaşi semnal luminos, ceea ce-i permite lui Rachel să privească zilnic pe fereastră acelaşi cuplu care ia micul dejun pe veranda uneia dintre case. I-a văzut pe cei doi îndrăgostiţi de atât de multe ori încât a început să simtă că îi cunoaşte. Le-a dat chiar şi câte un nume: Jess şi Jason. În viziunea lui Rachel, viaţa cuplului Jess şi Jason este perfectă, aşa cum, din păcate, viaţa ei nu este.

„Dacă nu e niciun tren care să meargă în sensul opus şi dacă mergem suficient de încet, câteodată pot să-i zăresc, pentru o clipă, pe terasa casei lor. Dacă nu, aşa cum se întâmplă azi, mi-i închipui. Jess şade cu picioarele ridicate pe masa de pe terasă, cu un pahar de vin în mână, Jason e în spatele său, cu mâinile pe umerii ei. Îmi imaginez atingerea mâinilor lui, greutatea lor, senzaţia de siguranţă şi confort. Uneori mă surprind încercând să-mi amintesc când am avut parte ultima dată de atingerea reală a unei persoane, de o îmbrăţişare din tot sufletul sau de o strângere de mână, şi simt cum mi se frânge inima.“

Într-o dimineaţă, Rachel vede pe veranda casei cuplului Jess şi Jason ceva şocant. Acum totul s-a schimbat. Rachel spune poliţiei ceea ce a văzut şi astfel ajunge să facă parte din ceea ce se va întâmpla în continuare şi din vieţile tuturor celor implicaţi. Oare a făcut mai mult rău decât bine?

”Fata din tren este un roman de suspans remarcabil. M-a ţinut treaz o noapte întreagă”, mărturisea scriitorul Stephen King.

”Cu siguranţă va atrage nenumăraţi fani înrăiţi!”, aprecia The New York Times.

”Precum trenul care o poartă pe Rachel în fiecare zi, povestea şerpuieşte printre vieţile anoste din suburbiile Londrei, iar cititorii o vor urmări cu sufletul la gură”, nota The Boston Globe.

Paula Hawkins a lucrat ca jurnalist timp de cincisprezece ani înainte să se dedice literaturii. Născută şi crescută în Zimbabwe, Paula s-a mutat la Londra în 1989, unde locuieşte şi acum. Fata din tren este primul său thriller. A cunoscut un mare succes internaţional, iar DreamWorks a cumpărat drepturile de ecranizare.

”Final”

Un roman în care erotismul se împleteşte cu melancolia şi resemnarea şi care vorbeşte, în fond, despre două teme esenţiale: Eros şi Thanatos.

Cinci prieteni din Rio de Janeiro – Álvaro, Sílvio, Ribeiro, Neto şi Ciro – rememorează întâmplările importante pe care le-au trăit: petreceri, căsătorii, divorţuri, iubiri şi nostalgii.

Álvaro e un solitar ipohondru. Sílvio este prototipul drogatului care nu renunţă la dependenţa lui nici la bătrâneţe. Viaţa sexuală a lui Ribeiro a depins o bună perioadă de Viagra. Neto este bărbatul rafinat, soţul fidel până la moarte. Iar Ciro este Don Juanul invidiat de toţi, dar şi primul care moare, răpus de o boală nemiloasă.

Personajele Fernandei Torres se mişcă într-o lume crepusculară, din care au dispărut succesul profesional, realizările personale sau seninătatea. La finalul vieţii nu le aşteaptă decât un inventar de frustrări şi regrete.

”Eram nebun după Ciro. El era cel mai bun dintre noi. Noi luam resturile de la ceea ce era pentru el. Femeile simţeau prezenţa lui chiar şi când erau cu spatele. După miros. Cum intra el, cum se întorceau ca nişte roboţei. Cele măritate, cele singure, logoditele şi debutantele. Iar Ciro era un învingător plăcut, plin de poveşti, inteligent, cititor compulsiv, romantic şi talentat până şi la cântat la vioară. Nimeni nu se compara cu el. Noi glumeam că el era rechinul, iar noi, peştii-pilot”.

Fernanda Torres este o bine-cunoscută actriţă braziliancă de teatru, film şi televiziune. În ultimii ani, a început să semneze cronici în presă. Deşi a mărturisit că nu a crezut niciodată că se va apropia de literatură, odată cu Final, romanul său de debut, Fernanda Torres şi-a câştigat un nume în lumea scrisului, arătând că este un artist complet.

”Mă dor toate, din cele mai felurite motive, toate câte au venit odată cu bătrâneţea. Mattos m-a trimis la peste zece specialişti. Unul vrea să îmi opereze cataracta, altul vezica, toţi mă îndoapă cu medicamente. Doctorul Rudolf e de părere că venele mele nu mai suportă presiunea sângelui, plănuieşte să îmi bage canule în femur şi în aortă. Stau liniştit, mă prefac că nu e vorba despre mine. Sunt cam nevrotici medicii ăştia, nişte îngâmfaţi, nişte brute. Aş vrea să-l văd pe unul dintre ei înfruntând bisturiul.”

”Terapia prin jocul cu nisip”

Editura Trei vă invită joi, 17 septembrie, ora 18.30 la Librăria Cărtureşti-Verona, la lansara cărţii Terapia prin jocul cu nisip – Sandplay. Drumul creator al dezvoltării personalităţii, de Ruth Ammann. Discipolă a Dorei Kalff (creatoarea jocului terapeutic cu nisip), Ruth Ammann este analistă şi formatoare la Institutul Jung din Zürich, membră şi fostă preşedintă a ISTT (The International Society for Sandplay Therapy).

Despre inedita carte vor vorbi autoarea, Ruth Ammann, Mihaela Minulescu, preşedintele Asociaţiei Române de Psihologie Analitică (ARPA), şi Silviu Dragomir, director executiv al Grupului Editorial Trei.

Sandplay reprezintă o abordare terapeutică eficientă şi accesibilă de vindecare a persoanei în întregul ei. Bazându-se pe vaste cunoştinţe de mitologie şi folclor, dar mai cu seamă pe dezvoltările analizei jungiene, autoarea explică felul în care imaginile în nisip contribuie la autoreglarea psihicului, iar interpretarea simbolurilor spaţiale ajută la clarificarea şi depăşirea blocajelor interioare. La fel ca pictura, analiza viselor sau imaginaţia activă, modelarea în nisip are meritul de a aduce într-un spaţiu imaginar procese inconştiente şi emoţii nespuse, care sunt mult mai greu de accesat în urma unei simple „cure prin vorbire”. Prin coimplicarea trup şi suflet în jurul cutiei cu nisip, analistul şi pacientul obţin o imagine concretă a evoluţiei relaţiei terapeutice, dar mai ales descătuşează capacitatea pacientului de autovindecare.

Volumul include o serie de istorii de caz, dar şi ilustraţii fotografice şi sfaturi practice pentru psihologii care sunt tot mai interesaţi de metoda sandplay. Pe lângă virtuţile sale vindecătoare, terapia prin jocul cu nisip serveşte şi diagnosticării, putând fi utilizată atât pentru adulţi, cât şi pentru copii.

„Tehnica jocului cu nisip i se potriveşte lui Ruth Ammann ca o mănuşă”, consideră Verena Kast.

Ruth Ammann, analista jungiană, s-a format sub îndrumarea Dorei Kalff, creatoarea terapiei prin jocul cu nisip. A mai publicat cărţi despre simbolistica grădinii şi casei.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.