Aventura în care Liviu Dragnea a aruncat PSD prin nominalizarea la funcţia de Premier a soţiei unui cetăţean sirian nu este singulară, căci, în 2004, alt sirian, Omar Hayssam a fost la un pas de a deveni palamentar PSD! Dacă nu ar fi intervenit direct Adrian Năstase, teroristul de azi ar fi fost reprezentantul nostru în Parlament!
Din păcate, după victoria de proporţii a PSD la aceste alegeri, tocmai preşedintele acestui partid nu a înţeles cît ar fi cîştigat dacă nu s-ar fi aruncat cu capul în faţă în această aventură. Crezînd că întreaga victorie a PSD i se datorează exclusiv, Liviu Dragnea a jucat riscant cartea dictatorului, cerînd un CEC în alb pentru a nominaliza pe cineva fără consultarea partidului, fără să-şi imagineze că surpriza pe care a provocat-o va fi una negativă, chiar dacă nerecunoscută de nimeni. Am ferma convingere că de la vicepreşedinţii PSD şi pînă la ultimul şef de filială din teritoriu, absolut toată lumea se aştepta ca Liviu Dragnea să nominalizeze o persoană foarte cunoscută în partid, fie ea şi foarte apropiată de el.
Dragnea a preferat să joace de unul singur şi alegerea Sevilei Shhaideh se dovedeşte a fi piatra de moară de la gîtul său! Că el garantează buna credinţă a distinsei doamne, că spune că-l cunoaşte bine pe soţul acesteia – nu sînt decît expresii ale aceluiaşi stil autoritar de a conduce o comunitate, ceea ce, într-o democraţie, nu înseamnă ceva bun, ci, din contră, este un argument care defineşte riscul major!
Ce omite, însă, Liviu Dragnea? Că PSD era gata-gata să mai genereze o astfel de aventură. În 2004, înaintea alegerilor parlamentare, filiala Bucureşti dorea să-l pună pe listele Camerei Deputaţilor pe de-acum celebrul OMAR HAYSSAM, cel care, în 2005, adică peste numai un an avea să organizeze răpirea jurnaliştilor din Irak!
Pînă atunci, şi Omar Hayssam era considerat un onest om de afaceri, prieten cu mulţi lideri ai PSD, fiind prezent alături de fostul preşedinte Ion Iliescu în mai multe vizite oficiale în perioada 2002-2003: un turneul asiatic în februarie 2002, care a cuprins Emiratele Arabe Unite, Vietnam, Filipine, Japonia, Singapore, din care a făcut parte şi celălalt terorist, Mohamed Munaf, dar şi în alte vizite efectuate în anul 2003, respectiv în Uzbekistan şi China, Federaţia Rusă (la semnarea Tratatului de bază româno-rus)!
Omar Hayssam era membru PSD înainte de 1984, iar la sfîrşitul anului 1996, era asociat şi administrator la 17 firme bucureştene, dintre care multe firme fantome, fiind angrenat, ca şi fratele său Mohamad, inclusiv în finanţarea operaţiunii “Ţigareta II”. Era, cu certitudine, adevăratul lider al lumii interlope arabe din România.
În ciuda acestor lucruri, la propunerea lui Mircea Ursache, preşedinte al AVAS, Omar Hayssam a fost trecut pe listele parlamentare în cadrul operaţiunii denumită „alegeri preliminare în PSD”. Iată ce avea să declare atunci Dan Ioan Popescu, cunoscut lider al PSD: „Omar Hayssam a fost propus, in 2004, pe lista pentru Parlament la alegerile preliminare organizate în interiorul PSD de către pesedistul Mircea Ursache şi a fost scos de pe aceasta la cererea lui Adrian Nastase”!
Mergînd pe logica lui Liviu Dragnea, însuşi Omar Hayssam ar fi putut fi nominalizat ca Prim-ministru, dacă preşedintele de atunci al PSD, Ion Iliescu, ar fi procedat la fel, fără să se consulte cu nimeni!
De acest lucru trebuia să ţină cont Liviu Dragnea, că pînă şi cuplul Ion Iliescu – Adrian Năstase, mult mai puternic şi mai autoritar decît Liviu Dragnea, n-a călcat în picioare numărul uriaş al membrilor de partid, şi a pus în discuţia organizaţiilor toate propunerile înainte de a depune listele pentru alegeri!
Dacă nu s-ar fi întîmplat aşa, Omar Hayssam ar fi fost în 2004 deputat în Parlamentul român! În mod cert, intervenţia lui Adrian Năstase s-a făcut după ce primise unele informaţii de la serviciile secrete, care i-au atras atenţia că prezenţa lui Omar Hayssam în Parlament ar reprezenta un risc la securitatea naţională!
Aşa trebuia să facă şi Liviu Dragnea: să anunţe intenţia lui de a o nominaliza pe Sevil Shhaideh ca posibil viitor Prim-ministru, lăsîndu-i pe cei din conducerea PSD să decidă dacă propunerea este viabilă! Poate că ar fi fost de acord, dar poate că i-ar fi atras atenţia că nu este cea mai bună soluţie, însă, oricum, ar fi avut acum un debuşeu pentru a ieşi din această situaţie.
În acest moment, informaţiile publice apărute în presă despre soţul Sevilei Shhaideh reprezintă serioase semnale de alarmă. Personal, nu am absolut nimic împotriva Sevilei Shhaideh sau a soţului său, însă este vorba despre Prim-ministrul României, nu de Premierul lui Dragnea sau al PSD-ului! Problemele de vulnerabilitate care decurg din prestaţia publică a Akram Shhaideh ca susţinător al lui Bashar Al-Assad nu pot fi ignorate, chiar dacă Liviu Dragnea se dă de trei ori peste cap şi se jură că omul este de cea mai bună credinţă! Sînt oameni care pentru o singură declaraţie nefericită au zburat din funcţii sau au fost supuşi unei moţiuni de cenzură.
Nu-şi aminteşte Liviu Dragnea de ce PSD a depus o moţiune simplă împotriva jalnicei ministrese de la Finanţe, Anca Dragu? Şi atunci, cum să fie trecute cu vederea declaraţiile lui Akram Shhaideh, prin care susţine regimul lui Bashar Al-Assad, considerat criminal de război?
Iar acestea nu sînt singurele chestiuni care apasă pe nominalizarea Sevilei Shhaideh, căci, dacă mă întreb cum a ajuns soțul său Akram Shhaideh să lucreze în Consiliul județean Constanța la Regia Apelor şi Drumurilor sau consilier al unui Secretar de Stat tocmai cînd şi dumneaei deţinea o funţie în ministerul condus de Liviu Dragnea, ajungem la alte probleme, poate mult mai grave!
Orice ar spune Liviu Dragnea, o verificare din partea instituţiilor specializate ale statului în privinţa oportunităţii numirii Sevilei Shhaideh ca Prim-ministru este necesară, căci, din fericire, Statul încă nu este la cheremul total al preşedintelui PSD.
Din păcate, însă, după ce am constatat că preşedintele Iohannis îl copiază pe Traian Băsescu, constat că Liviu Dragnea îl copiază pe Klaus Iohannis, dorind, ca şi acesta, să aibă şi el „Guvernul Meu”!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.