România are un premier care refuză să demisioneze, împotriva unor evidenţe pe care le bagatelizează cum n-a mai făcut-o nimeni aflat într-o poziţie cheie. În măsura în care un asemenea personaj reprezintă statul, treburile şi morala curentă, e greu de spus, pe moment, dacă se mai poate mişca ceva în situaţia socială. Degringolada previzibilă a PSD-ului s-a transformat într-o maşinărie a populismului aplicat. Liderii acestui partid fac o figuraţie aparte, fiind mult prea implicaţi în alte activităţi, personale, mai puţin în acelea de administrare a ţării. Aflaţi într-un conflict ideologic pe care nu au cum să îl rezolve datorită falsităţii în care se situează, PSD e un alt PDL, poate mai rău, dacă se poate aşa ceva. Reforma de până acum, în fapt anti-reforma pe care a practicat-o, va duce la o explozie socială imposibil de temperat, cu manifestare imprevizibilă.
Legalizarea unor promisiuni făcute pentru menţinerea puterii va acutiza degradarea bugetară şi instituţională, dezechilibrele, neexistând un minim suport de susţinere. PSD-ul a oferit întregii clientele cam tot ce poate distruge din temelii România, şi aşa într-un mortal paradox, în aceeaşi măsură în care corupţia şi marea economie subterană au făcut-o şi o fac. Că nu se poate mişca un milimetru situaţia generală fără reforme economice şi fără onestitate absolută e limpede pentru oricine. Reforma pe care PSD-ul s-a angajat în campania electorală s-o implementeze s-a transformat în spectacolul oferit de premier într-o serie de probleme strict personale. România se află în faţa unui fapt incredibil prin cauţionarea stabilităţii interne de prezenţa la Palatul Victoria a actualului premier. Toată energia şi atenţia publică sunt canalizate spre acest subiect, ca în perioada în care cuplul Ceauşescu nu voia să renunţe sub nicio formă la putere. Această atmosferă de adevărat blocaj politic are consecinţe enorme expunând actorii politici, preşedintele şi clasa politică unor atitudini iresponsabile. Politica nu se face la tribunal, dar nici împotriva acestuia aşa cum se întâmplă acum. Agenda României nu mai există, societatea fiind scoasă din discuţie. Demisia, demiterea nu vor schimba mare lucru, însă va fi un semnal pentru continuarea reformei. În logica actuală nu există alternativă la actualul premier, ceea ce reprezintă un atentat la democraţie.
Adversarii politici ai actualului premier par, tot mai mult, că i se aseamănă. Aşteptata demisie, demitere a acestuia, în baza unor incompatibilităţi, a intrat deja într-o fază de expirare. Cu fiecare zi, actualul premier câştigă teritorii precum un ocupant care începe a fi aplaudat de viitorii supuşi. Proiectul de înlocuire a guvernării pe care o reprezintă a transformat ţara într-o gubernie cu destui profesionişti, marcă autohtonă, ultracunoscuţi, care găsesc tot felul de motive spre a-l susţine. Într-o asemenea situaţie, îngheţul se transformă în epocă glaciară. Parlamentul României a luat apărarea corupţiei într-o asemenea măsură încât ar trebui să răspundă pentru acest fapt. Adversarii premierului nu au ridicat ţara şi instituţiile abilitate în picioare în urma acestei situaţii. Poate cea mai gravă problemă a României este aceea de a continua să aibă un singur partid, cu tot felul de falange intitulate partid, constituit pe fundalul fostului partid unic. Manifestările şi opţiunile actualului premier sunt în descendenţa politică a acelor vremuri. Modelul totalitar este o mănuşă pentru corupţia românească, ceva mai potrivit nu există. Avansarea ţării sub dublă, triplă comandă nu poate decât să dezvolte acest model care generează o tipologie „specifică”. Este foarte greu de răspuns cine conduce ţara, în acest moment, fapt care aşază corupţia drept element de bază în societate. Ar fi prea mult să ne referim la patriotism, însă nu este deloc exclusă o metamorfozare a derutei în care a fost ţintuită societatea.
România şi-a constituit o putere care corupe, patologic confundată cu normalitatea. Funcţionarea în acest sistem presupune nişte obişnuinţe şocante şi un cinism degradant. Actualul premier nu este cu nimic mai bun sau mai rău decât o majoritate care se arată a nu-l demite nici cu preţul unor revolte publice. Românii nu mai au la cine se raporta iar acest fapt pare a conveni unei letargii pe care premierul o întreţine cu reţete verificate.
O demisie care trebuia să aibă loc de foarte multă vreme permite preşedintelui ţării să avanseze într-o fundătură pe care o prezintă drept soluţia salvatoare. Înlocuirea actualului premier trebuie să fie altceva, nu o luptă politică. Nu este o noutate că oamenii politici români vor să fie de toate, ceea ce le anulează aproape orice ipostază. Cei care îi urmează în această direcţie sunt chiar în situaţia susţinătorilor unor huligani.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.