“Xenia”, o nouă odisee greacă
Transilvania Film aduce pe ecranele cinematografelor din România drama Xenia, un road trip comic şi sensibil despre doi fraţi care traversează Grecia în căutarea viselor şi a tatălui lor înstrăinat. Filmul, regizat de Panos Koutras, a fost nominalizat la Un Certain Regard şi Queer Palm, Cannes Film Festival 2015, şi este marele câştigător al Hellenic Film Academy Awards 2015 (Cel mai bun film, Cel mai bun regizor, Cel mai bun actor secundar, Cel mai bun scenariu, Cel mai bun montaj şi Cele mai bune costume).
Regizorul Panos Koutras spune o poveste despre frăţia de sânge versus frăţia spirituală, într-o Grecie la pământ din punct de vedere economic, unde xenofobia se împleteşte cu homofobia.
Xenia, un film despre prietenie
După moartea mamei, Danny, 16 ani, pleacă din Creta către Atena la fratele lui mai mare, Odysseas. Copii de mamă albaneză şi tată grec, cei doi fraţi se trezesc brusc străini în propria ţară şi decid să meargă spre Salonic, în căutarea tatălui, pe care îl vor convinge să-i recunoască legal.
“Filmul ăsta e într-un fel despărţirea mea de copilărie. Am simţit nevoia să vorbesc despre adolescenţă înainte să fie prea târziu. Ăia au fost anii pe care i-am trăit la cea mai mare intensitate. Eram un permanent revoltat împotriva sistemului şi funcţionam după mantra love, sex and rock&roll. Simţeam că sunt diferit, din alt film. Desigur, homosexualitatea avea o puternică legătură cu asta”.
Al patrulea şi cel mai matur film al regizorului, după cum spun criticii, Xenia reuşeşte o critică dură la adresa societăţii, împăturită într-o poveste emoţionantă şi nebună despre pierdere, sperantă şi maturizare forţată, totul pe ritm de Patty Pravo şi cu incursiuni în imaginar parcă decupate din filmele lui Lynch.
Regizorul a lucrat cu actori neprofesionişti
“În limba greacă, Xenia înseamnă ospitalitate, însă conceputul este foarte vechi şi mult mai complex. Xenia, legea onorată de zeii greci, spunea că trebuie să respectăm şi să fim ospitalieri cu străinii, indiferent de unde vin ei. Zeus este uneori numit şi Xenios, Zeus cel Ospitalier. Ospitalitatea a fost unul dintre principiile fondatoare ale Greciei Antice, în timp ce xenofobia este un concept relativ modern. Astăzi, Grecia nu numai că şi-a uitat datoriile către străni, dar îşi nesocoteşte chiar şi propriii cetăţeni”, spune regizorul Panos H Koutras.
Păstrând obiceiul din primele trei filme, regizorul a căutat să lucreze cu actori neprofesionişti pentru rolurile celor doi fraţi. “Xenia este despre doi fraţi albanezi, amândoi minori, care se trezesc brusc străni în propria ţară. În Grecia există în jur de 200.000 de tineri cu descrierea asta”. Un an de zile a durat castingul, iar din momentul în care regizorul i-a ales pe Kostas Nikouli şi Nikos Gelia în rolurile principale, au mai urmat şapte luni de repetiţii.
Xenia, în regia lui Panos Koutras
“Xenia a fost numit o farsă, dar este mult mai mult. Atât povestea, cât şi jocul actorilor sunt pline de emoţie brută. Filmele lui Pedro Almodovar, în special cele mai vechi, transmit ceva similar: un spirit de nepăsare, abandon şi eliberare de contrângeri. E o senzaţie contagioasă. Ieşi de la Xenia pregătit să trăieşti clipa şi să arunci prudenţa pe fereastră”, scrie cronicarul de la New York Times.
Născut în Atena, Panos Koutras a studiat în paralel London Film School şi Sorbonna. Din 1985 până în 1995 a făcut naveta între Paris şi Londra şi a terminat câteva scurtmetraje care au circulat în festivaluri. Revenit în Atena, în 1995 a fondat compania de producţie 100% Syntetic Films şi a început lucrul la primul lungmetraj, The Attack of the Giant Moussaka, “un obiect filmic neidentificat”, terminat patru ani mai târziu şi ajuns rapid film cult. A schimbat complet registrul cu al doilea film, Real Life, o dramă lansată la Toronto International Film Festival care a câştigat Marele Premiul la National Critics Award, în 2004. Strella, al treilea film al regizorului, a fost selectat în secţiunea Panorama, la Berlin Film Festival 2009 şi în multe alte festivaluri internaţionale.
Din 5 februarie pelicula va fi proiectată în cinematografele din Bucureşti.
“Capul sus”, favorit la Premiile César
Rod Paradot în rolul tânărului delincvent din La Tete Haute
La Tête haute / Capul sus / Standing Tall, cu Catherine Deneuve (Dancer in the Dark, Belle de Jour, Dans la cour, 3 Coeurs), în regia lui Emmanuelle Bercot, cunoscută pentru pelicula Elle s’en va / On My Way, a deschis în 2015 a 68-a ediţie a Festivalului Filmului de la Cannes.
Anul acesta, filmul are opt nominalizări la Premiile César (eveniment care va avea loc pe 26 februarie): Cel mai bun film, Cea mai bună regie, Cea mai bună actriţă: Catherine Deneuve, Cea mai mare speranţă feminină: Diane Rouxel, Cel mai bun actor în rol secundar: Benoît Magimel, Cea mai bună actriţă în rol secundar: Sara Forestier, Cea mai mare speranţă masculină: Rod Paradot, Cel mai bun scenariu original: Emmanuelle Bercot, Marcia Roman.
Catherine Deneuve în rolul unui judecător de minori
Filmul urmăreşte experienţele lui Malony (Rod Paradot), un delincvent juvenil, de la vârsta de la 6 până la 18 ani. Catherine Deneuve joacă rolul unui judecător de minori care face tot posibilul să-l păstreze pe băiat pe linia de plutire.
Abandonat de mama lui încă de la vârsta de 6 ani, Malony stă mai mult prin casele de corecţie. De-a lungul timpului, în jurul său se formează un fel de familie adoptivă: Florence, o judecătoare de minori în pragul pensionării, şi Yann, un asistent social, el însuşi supravieţuitorul unei copilării dificile.
Cei doi îl călăuzesc pe băiat prin viaţă, încercând constant să-l ferească de eşecuri. Ajuns la un centru de reeducare pentru adolescenţi, Malony o întâlneşte pe Tess, o tipă mai specială care îi va demonstra că există încă motive pentru a spera la o viaţă mai bună.
Diane Rouxel în rolul Tess din La tête haute
La Tête haute / Capul sus / Standing Tall a fost filmat în Nord-Pas de Calais, Rhône-Alpes şi Paris.
Emmanuelle Bercot este regizoare, scenaristă şi actriţă. Primul ei film, Clement, a participat în 2001 la secţiunea Un Certain Regard a Festivalului de la Cannes. Elle s’en va / On My Way, tot cu Catherine Deneuve, a fost inclus în competiţia oficială a Festivalului de film de la Berlin în 2013. Recent, a jucat în Polisse (2011), în regia lui Maïwenn, film care a obţinut Premiul Juriului la Cannes 2011 şi două Premii César în 2012.
“Am vrut să fac un film despre întreg sistemul care se învârte în jurul unui copil şi susţine dezvoltarea sa. Despre devotamentul acestor oameni, despre abnegaţia şi răbdarea lor, despre puterea de a nu ceda niciodată”, spune Emmanuelle Bercot adăugând: “Am un unchi care este consilier pentru astfel de tineri. Într-o vară, pe când eram copil, l-am vizitat în Bretania, în timp ce conducea o tabără pentru delincvenţi juvenili. Era pe-acolo chiar şi un băiat vinovat pentru crimă!”.
Rod Paradot şi Benoit Magimel în La Tete haute
Regizoarea recunoaşte că a fost încă de atunci fascinată de comportamentul acelor puşti mai puţin norocoşi decât ea. “M-a uimit insolenţa lor, răzvrătirea continuă împotriva oricărei forme de autoritate sau convenţie socială. În acelaşi timp, am fost emoţionată de munca enormă a unchiului meu şi a celorlalţi colegi ai săi, de efortul lor de a-i educa, de a-i face să se respecte între ei, dar cel mai important, să se respecte pe ei înşişi”.
Mai târziu, când Emmanuelle Bercot a ajuns la vârsta adolescenţei, a cochetat un timp cu ideea de se specializa ea însăşi în această direcţie, şi de a deveni judecător pentru minori. Ulterior, toate acestea au inspirat-o pentru a realiza un film.
Pentru Catherine Deneuve, La Tête haute reprezintă a doua colaborare cu regizoarea Emmanuelle Bercot. “Elle s’en va / On My Way (primul film regizat de Bercot, în care a jucat Catherine Deneuve) a fost o experienţă fantastică. Pe lângă filmele sale, eu sunt pasionată de ea ca personalitate. Am tot respectul şi admiraţia pentru ea, pentru felul în care relaţionează cu ceilalţi, pentru relaţia cu fiul ei. Îmi place felul în care abordează viaţa, nu numai filmele.”
Secvenţă din pelicula La Tete haute
Actorul din rolul lui Malony, adolescentul cu probleme din film, este un debutant. “Urmam cursurile unei şcoli profesionale de tâmplărie din Stains (un oraş în nordul Parisului). Ieşisem în pauză, la o ţigară în faţa uşii, când a apărut o tipă. Mi-a zis că le-ar trebui un tânăr cam ca mine pentru un film. Am intrat într-o sală de clasă, am dat o probă şi se pare că a mers”, povesteşte Rod Paradot.
Actualmente, viitorul tâmplar este actor, nominalizat la Premiile César pentru Cea mai mare speranţă masculină.
La Tête haute / Capul sus / Standing Tall este adus în România de Independenţa Film, casă de distribuţie care promovează filme independente de referinţă, de nişă sau câştigătoare ale unor premii internaţionale prestigioase.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.