Răstignirea lui Iisus Hristos

Scoasă la lumină providențial din rafturile Arhivelor Naționale din Capitală, clasată în pachetul 149 al fondului de „Achiziții noi“, o copie-manuscris a epistolei lui Pilat din Pont către împăratul Tiberiu (după răstignirea lui Iisus Hristos) și a răspunsului dat guvernatorului de către împărat a făcut obiectul unei descoperiri de care, recent, m-am bucurat aparte, în timpul cercetărilor mele cotidiene din cadrul acestei instituții românești.

Copiate pe la începutul secolului al XIX-lea de monahul Ilias Pilures, din insula Paros, dintr-un manuscris mult mai vechi, transliterate din limba greacă bizantină şi traduse recent de părintele Ion Andrei Ţârlescu, de la Serviciul Manuscrise şi Carte rară al Bibliotecii Academiei Române, cele două scrisori constituie documente istorice importante care mărturisesc direct despre contextul epocii biblice în care a trăit și pătimit Hristos.

„Au vrut să-L omoare în zi de sâmbătă“

„Stăpâne, prin această scrisoare îţi vestesc faptul că şi demonilor poruncindu-le Hristos, aceştia au intrat în porcii care păşteau la locul acela şi s-au aruncat în mare. Găsind iarăşi pe unul care avea mâna slăbănogită şi fiind cuprins de supărare în viaţa aceasta, l-a făcut sănătos cu trupul.

Şi pe femeia cea cu scurgere de sânge, care avea această boală de mai mulţi ani, a vindecat-o, găsindu-şi firescul oaselor şi trupului ei. Şi nici un om care are trup nu este în stare să spună cele ce a făcut Hristos, ci asemenea unui bărbat mort stă şi doar priveşte la acestea.

Şi o altă femeie, care nu mai avea nădejde de vindecare, s-a apropiat într-o zi de Iisus şi atingându-se pe la spate de poala veşmintelor sale, în acea clipă o putere s-a scurs din Acesta şi s-a vindecat acea femeie, şi s-a făcut sănătoasă. Şi toate acestea făcându-le Iisus, totuşi, blestemaţii de iudei au vrut să-L omoare în zi de sâmbătă. Eu, care nici pe zei nu-i cinstesc într-atât, m-am minunat totuşi foarte tare de cele întâmplate în zilele acelea.

Acest Irod, şi Arhelau, Ana şi Caiafa, prin condamnare împreună cu întreg poporul, l-au biciuit pe Hristos şi în piroane l-au pus, nici un motiv de vinovăţie găsind la Acesta.“

Scrisoarea lui Pilat din Pont: „Nu am găsit nimic rău la Acesta“

„Pilat din Pont, stăpânul părţilor răsăritului, vesteşte domniei voastre, prin cele de faţă scrise, groaza şi frica cea multă care au avut loc în vremurile prezente, în eparhia mea. O, Stăpâne! Măreţia ta este mai presus decât acest oraş din răsărit numit Ierusalim. Iudeii răzvrătiţi (zeloţi) şi întreg neamul lor s-au adunat şi au adus la noi pe un om numit Iisus, pe care l-au acuzat de multe şi felurite rele pe care Acesta le-ar fi făcut. Dar, aducându-L aici şi cercetându-L şi eu cu cuvântul, nu am găsit nimic rău la Acesta; dimpotrivă, a făcut numai fapte bune: orbilor le-a redat vederea, pe leproşi i-a curăţit, pe morţi i-a înviat, pe slăbănogii care nu se puteau mişca i-a făcut să-şi mişte mădularele trupului, pe toţi vindecându-i doar cu cuvântul său, redându-le rânduiala oaselor trupului lor şi dăruindu-le puterea de a umbla şi alerga. Şi multe altele a mai făcut, lucruri pe care Dumnezeul nostru nu le poate face. Pe Lazăr l-a înviat din morţi. Hristos alergând la locul unde îi zăcea trupul şi chemându-l la El cu dor, asemenea unui mire bun. Lazăr s-a ridicat din mormântul în care zăcea de trei zile cu trupul stricat şi a ieşit de acolo întreg. Şi multe asemenea lucruri a mai făcut Hristos pe la casele unora.“

„Lumina ajunsese să se lupte cu întunericul“

Şi s-a făcut peste tot întuneric, peste întreaga lume, soarele ascunzându-se de tot, luna întunecându-se, încât nici ziua nu se mai putea deosebi de noapte. Întreaga lume şi soarele, de la ceasul al şaselea până la cel al nouălea nu s-au mai arătat şi s-a aşternut întunericul peste toate. Luna s-a prefăcut în sânge cât a ţinut noaptea şi s-a întâmplat ca lumea să se zbuciume datorită acestor semne asemenea curselor diavoleşti şi morţii ieşind din adâncurile pământului.

Catapeteasma templului s-a crăpat în două de sus până jos şi un zgomot puternic asemenea unui tunet s-a făcut din cer, cu nimic neasemănându-se, încât întreg pământul s-a zbuciumat şi s-a cutremurat.

Ajungându-se la această frică şi morţii au înviat, încât iudeii ajunseseră să zică: „I-am văzut, deci, pe Avraam, pe Isaac, pe Iacov şi pe cei doisprezece patriarhi şi pe toţi cei care s-au săvârşit, împreună cu Moise, de-acum o mie cinci sute de ani. Dar am mai văzut şi pe mulţi alţii, care s-au arătat în trup“.

Deci, fără ca Hristos să fi făcut vreo fărădelege, într-una din sâmbete, pe la ceasul al treilea, când întreg cerul strălucea asemenea fulgului de nea, unii bărbaţi împodobiţi cu straie bogate şi cu slavă multă au strigat ca Hristosul şi Dumnezeul să fie răstignit. Şi un glas din cer s-a auzit asemenea unui tunet mare, zicând: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ, pace între oameni bunăvoire“. Acest glas s-a auzit peste toţi munţii ca un vuiet, şi tot munţii se cutremurau, şi pietrele se crăpau, şi prăpăstii mari se făceau în pământ, încât ajunsese să se vadă chiar şi adâncurile iadului, şi multe trupuri ale celor adormiţi au înviat, cam până la vreo cinci sute, şi au început să umble pe pământ cu toţii şi s-a auzit un glas mare de la Dumnezeu, zicând: „Hristos Dumnezeul nostru cel înviat din morţi, pe morţi i-a înviat şi iadul prin vrerea Sa s-a omorât“.

„O, Stăpâne al meu, prea binecredinciosule! Lumina ajunsese să se lupte cu întunericul. Mulţi dintre iudei au murit şi în acea noapte au căzut în acele prăpăstii, fără ca trupurile lor să mai poată fi văzute vreodată.

Vorbesc despre cei care au vorbit împotriva lui Iisus, Stăpânul lor. Stăpâne, cele ce am văzut în acele zile, pe morţii care zăceau în morminte de veacuri multe înviind, toate aceste lucruri nu au mai fost văzute vreodată la Ierusalim. Cu toţii, cei care L-au judecat pe Iisus, pe ei a căzut întreg necazul şi s-au înecat în acele prăpăstii. În acest ceas când îţi scriu, încă mai sunt cuprins de o frică nesfârşită şi multă groază, de cele întâmplate în ţara ta.“

Răspunsul Cezarului: „Cum de S-a învrednicit Acesta de o asemenea moarte?“

„Pentru că prin moarte violentă şi prin nedreptate mare a fost votată moartea lui Iisus Nazarineanul, printr-un proces mai înainte făcut, şi dându-l pe mâna mulţimii iudeilor şi batjocorindu-L şi biciuindu-L, L-ai dat acelor necredincioşi pentru a-L răstigni, asemenea unui dar al fărădelegii iudeilor, tu ai luat decizia să-mi spui şi cuvânt să-mi trimiţi legat de moartea nevinovată a acestui suflet.

Dar eu am auzit mai dinainte de această neruşinare, când o femeie pe numele ei Maria, care a fost vindecată de Iisus de cei şapte demoni care sălăşluiau în ea, a venit la mine şi a mărturisit despre cele întâmplate. Tot aceasta mi-a spus despre acest Iisus că a făcut mult bine, când pe cei orbi i-a făcut să vadă, pe cei şchiopi i-a făcut să meargă, pe surzi i-a făcut să audă şi pe leproşi i-a vindecat, m-am gândit cum de S-a învrednicit Acesta de o asemenea moarte din partea ta? Consider că ceea ce îmi trimiţi sunt rânduri viclene şi astfel am să-ţi dau pedeapsă, mai ales fiindcă nu ai avut nici un fel de evlavie faţă de zei.“

„Neamul iudeilor este vinovat, alături de Pilat“

Fiindcă pe acest Iisus L-ai dat la moarte fără nici o vină, şi eu am să te dau pe tine la moarte, nu numai pe tine, dar şi pe toţi sfătuitorii tăi şi cei ce-ţi stau aproape. Acestea sunt „darurile“ din partea mea pentru tine, răsplătind astfel moartea Nazarineanului.

Şi trimiţându-i scrisoarea, deciziile care erau luate împotriva lui Pilat şi ale celor dimpreună cu el erau următoarele:

„Întreg neamul iudeilor este vinovat, alături de Pilat, fără a i se mai da voie să vină la Roma.

Dar şi iudeii nu mai au voie să meargă la Roma şi sunt vinovaţi de moartea lui Iisus, alături de Arhelau guvernatorul, fiul al lui Irod, şi Filip, şi toţi arhiereii, şi Caiafa şi socrul acestuia, Ana şi cu toţi boierii acestora.“

Şi, aducând vestea aceasta de prindere a lui Iisus, au semănat sămânţa diavolului în lume.

„Pilat este vinovat de moartea lui Iisus“

Fiind prinşi, Pilat, Arhelau, Filip, Ana şi Caiafa, mare necaz căzu peste ei şi rău au sfârşit din viaţa lor.
Pe cei mai mari dintre stăpâni i-au îngropat de vii, iar trupul lui Caiafa nu a putut fi înghiţit nici măcar de pământul în care a fost pus, ci îl lepăda afară.

Întreaga mulţime ce se afla acolo, văzând cele ce se întâmplau, au tras acolo pietre mari şi le-au aşezat peste mormântul acestuia şi numai aşa trupul său a ajuns să fie îngropat.

Apoi, nevrednicii arhierei au considerat că Pilat este vinovat de moartea lui Iisus, însă nu l-au ucis, ci în locul său a fost ucis un oarecare bărbat şi astfel acesta a scăpat nevătămat. În schimb, pe Ana, în piele de animal l-au înfăşurat şi împăratul a poruncit de a fost atârnat în arşiţa soarelui până când măruntaiele i-au ieşit din trup şi astfel şi-a dat şi el sufletul, prin moarte violentă.

Pe restul iudeilor, împăratul Tiberiu a poruncit să-i dea la moarte, fiind ucişi cu sabia.

Totuşi, într-una din zile, împăratul Pilat, ieşind în uşă, un bărbat l-a înşfăcat şi l-a atârnat de mâini, ucigându-l, împlinindu-se cele ce s-a spus despre el mai înainte în Scriptură.

„1819 august – am copiat cele de aici dintr-o foarte veche carte (Scriptură?), eu, smeritul Ilias Pilures din insula Paros şi frate de nevoinţă al mitropolitului Ioachim al Cizicului, şi cei ce le vor citi să ne ierte pe noi, cei doi fraţi.“

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Nicolae Noica 13 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.