Recunoaşterea Palestinei la ONU: o victorie a la Pirus

La exact 65 de ani după adoptarea la ONU a planului de împărţire a Palestinei, pe 29 noiembrie 1947, preşedintele Autorităţii Naţionale Palestiniene, Mahmoud Abbas, se pregăteşte de o mare victorie diplomatică-obţinerea pentru o nouă Palestină a statutului de observator nemembru în cadrul Naţiunilor Unite, la cea de a 67-a sesiune a Adunarii Generale ONU.

Rezoluţia palestiniană va propune o reglementare a conflictului din Orientul Mijlociu care „îndeplineşte viziunea a doua state, un stat al Palestinei independent, democratic, unitar şi viabil, trăind în pace şi securitate alături de Israel, în cadrul frontierelor de dinainte de 1967.”

S-au pierdut 65 de ani şi sute de mii de vieti pentru a se ajunge în acelaşi punct. În 1947, planul de împărţire a Palestinei aflată sub mandat britanic prevedea crearea a două state: un stat evreu, unul arab şi un statut special pentru Ierusalim, sub control internaţional. Statul evreu urma să acopere 56% din teritoriu, majoritatea fiind deşert, iar statul arab 43%.

Reprezentanţii comunităţii evreieşti au acceptat, în 1947, acest plan. Arabii au refuzat să facă aceast lucru, considerând că soluţia este net favorabilă evreilor. Planul a fost însă adoptat atunci de majoritatea celor 57 de state membre ONU. După refuzul arab au urmat independenţa Israelului, războaiele câştigate de Israel, ocuparea de catre Egipt a Fâşiei Gaza şi de către Iordania a Cisiordaniei, totul în numele unei natiuni arabe ipotetice.

După 65 de ani, când la ONU recunoaşterea statutului de observatior va fi supusă votului, pe 29 noiembrie 2012, luptele continuă între arabi şi israelieni, iar tot ce poate obţine Palestina este o suprafaţă de circa o treime din ceea ce ar fi urmat sa fie in 1947.

Chiar şi asa, este o victorie majoră pentru Mahmoud Abbas şi gruparea sa moderată, Fatah, în înfruntarea cu teroriştii din Hamas şi cu guvernul belicos al lui Benjamin Netanyahu.

Palestinienii sunt din anul 1974 o ‘entitate’ care a primit invitaţia de a participa ca observatoare în cadrul ONU şi pot astfel să participe la şedinţele Adunării Generale şi la conferinţele internaţionale. Dar statutul de observator, pe care îl are şi Vaticanul, nu le va conferi dreptul de vot în Adunarea Generală şi nici pe acela de a propune rezoluţii sau de a avea candidaţi pentru posturile din cadrul organizaţiei mondiale.

Israelul riscă să fie adus în faţa justiţiei internaţionale

Votul de pe 29 noiembrie va arăta şi diviziunile din cadrul UE în ce priveşte Palestina. Franţa, Danemarca şi Marea Britanie au precizat că vor vota în favoarea Palestinei. În schimb, Belgia optează pentru o abţinere. Ministrul britanic de Extrene, William Hague, a declarat că va susţine Palestina, dacă aceasta se obligă să nu se folosească de noul statut pentru a da în judecată Israelul la Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga. Ambasadoarea palestiniană la Londra a declarat însă că această condiţie este inacceptabilă şi că Palestina nu va renunţa la drepturile pe care le va dobândi, scrie Euobserver.

Ce va aduce noul statut pentru palestinieni?

SUA au sugerat, luni, că nu vor mai debloca 200 de milioane de dolari pentru Autoritatea Naţională Palestiniană, dacă va obţine statutul de observator nemembru la ONU. Israelul a avertizat că va bloca taxele percepute palestinienilor şi nu le va mai oferi AP, că va reduce numărul permiselor de muncă pentru palestinieni şi ca va abroga astfel acordurile de pace de la Oslo, din 1993.

Dincolo de votul de pe 29 noiembrie, majoritatea palestinienilor vor rămâne sub ocupaţie în Cisiordania, sub asediu în Fâşia Gaza şi marginalizaţi în taberele de refugiaţi din statele arabe şi din Europa. Rata şomajului în Fâşia Gaza, unde 2 milioane de palestinieni trăiesc pe o suprafaţă cât cea a Bucureştiului, rata şomajului este de peste 45%. În Cidiordania, cu o populaţie tot de circa 2 milioane de locuitori, şomajul era in jur de 25% în urmă cu un an.

Rivalităţi profunde vor reizbucni chiar în rândul populaţiei arabe. Recunoaşterea Palestinei este o iniţiativă a Autorităţii Palestinene. Nu însă aceasta este cea care îi reprezintă pe palestinieni la ONU, începând din 1974, ci Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei, care are statut de observator. Mai mult, Autoritatea Palestiniana are şi probleme de legitimitate, căci mandatul lui Mahmoud Abbas în fruntea sa a expirat din 2009 şi el nu mai este recunoscut în Fâşia Gaza.

Un vot în favoarea recunoaşterii statului palestinian ar face astfel ca OEP să înceteze a mai reprezenta poporul palestinian, urmând ca acest rol sa revină Autorităţii Naţionale Palestinene, care, deşi este condusă de preşedintele OEP, Mahmoud Abbas, îi reprezintă doar pe cei doua milioane care locuiesc in Cisiordania, pentru că Fâşia Gaza este controlată de radicalii din Hamas
OEP a fost înfiinţată în 1964, iar din 1969 a fost condusă de Yasser Arafat. În 1974, OEP a fost recunoscută în lumea arabă drept „singurul reprezentant legitim al poporului palestinian”. În această calitate, OEP reprezintă la ONU nu numai pe palestineinii din teritoriile ocupate, ci şi peste zece milioane de refugiaţi, a căror reîntoarcere este respinsă total de Israel, întrucât ar schimba balanţa demografică. De altfel, diferenţele de spor demografic sunt una dintre raţiunile pentru care Israelul şi SUA au îmbrăţişat ideea a două state separate, şi nu pe cea a unui stat cu două naţiuni.

Aşadar, o victorie a lui Abbas la ONU nu înseamnă neapărat o înfrângere a Israelului şi nici un triumf al palestinienilor.

Cum va vota Europa în privinţa Palestinei

Adunarea Genarală ONU va recunoaşte, cel mai probabil, noul statut al Palestinei, în ciuda opoziţiei SUA şi a Israelului şi a unor state europene. Aşa s-a intamplat în urmă cu un an, când Palestina a devenit membru UNESCO. Washingtonul a replicat atunci retrăgând finanţarea pentru agenţia ONU. Aşa se prea poate să acţioneze şi în noua situaţie. Până acum, 132 de state au recunoscut Palestina ca stat. Abbas are nevoie de votul favorabil a două treimi dintre cele 193 de state membre ONU.

Diplomaţii susţin că pozitia statelor UE va fi asemanatoare cu ce de la votul privind UNESCO, în 2011. 11 state UE au votat atunci pentru primirea Palestinei: Austria, Belgia, Cipru, Finlanda, Franta, Grecia, Irlanda, Luxemburg, Malta, Slovenia, Spania.

S-au abţinut Bulgaria, Danemarca, Estonia, Ungaria, Italia, Letonia, Polonia, Portugalia, Romania, Slovacia, Marea Britanie.

Au votat împotriva Cehia, Germania, Lituania, Olanda, Suedia.

Ministrul de Externe spaniol Jose Manuel Garcia-Margallo a deplâns faptul că UE nu va vota împreună la ONU. El a spus că s-a încercat până în ultima clipă stabilirea unei poziţii comune, dar că a fost imposibil.

SUA şi Israelul sunt suprinse de poziţia Marii Britanii de a vota pentru, cu anumite condiţii, şi consideră că noul statut al Palestinei va dăuna procesului de pace. “Situaţia se va inflama şi va face si mai greu ca ele să se aşeze la masa negocierilor”, spune purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, Victoria Nuland.

“Ne temem că Abbas se îndreaptă către o victorie a la Pirus. Dacă palestinienii se gândesc că asta îi va împinge pe israelieni la negocieri, noi nu credem”, spune un diplomat european, citat de Washington Post.

Cum au votat politicienii români

Poziţia României a fost deja prefigurată de votul europarlamentarilor romani pe o rezoluţie prin care condamna violenţele recente din Gaza şi îşi reafirma sprijinul pentru demersurile palestiniene pe lângă ONU. Rezoluţia, una simbolică, a fost adoptată. Însă doar patru dintre cei 33 de europarlamentari români au votat în favoarea ei, mergând de cele mai multe ori în contra curentului familiei politice din care fac parte. Poziţia României susţine recunoaşterea unui nou statut al Palestinei, însă numai în cazul unui acord prealabil al Israelului.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.