Recurs împotriva sentinţei civile nr. 720/2013

JUDECĂTORIA INEU

JUDEŢUL ARAD

DOSAR NR. 774/246/2013

DOMNULE PREŞEDINTE,

Subscrisa ASOCIAŢIA PENTRU COMPOSESORATUL NADĂŞ, prin preşedinte RAD NICOLAE cu sediul în Nadaş nr. 238 Com. Tauţ, Jud. Arad,

În calitate de intervenienţa accesorie la cererea de revizuire promovată de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate Arad, bdul. Revoluţiei nr. 75, Arad, Jud. Arad

şi

REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR, prin Direcţia Silvică Arad Str. Episcopiei nr. 48 Jud. Arad,

În contradictoriu cu:

COLŢEU MIHAI ALEXANDRU şi COLŢEU VIORICA cu domiciliul în Arad, Str. Unirii nr. 16, Ap. 8 Jud. Arad,

COMISIA LOCALĂ TAUŢ, pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor cu sediul în Tauţ, Jud. Arad,

În termen legal formulăm:

RECURS

Împotriva sentinţei civile nr. 720/2013 pronunţată de Judecătoria Ineu în Dosarul nr. 744 /246/2013, sentinţă nelegală şi netemeinică, urmând ca cererea de recurs să fie analizată conform dispoziţilor art. 304 indice 1 c. pr. civ. având în vedere că revizuirea are drept obiect o sentinţă ce a fost pronunţată sub auspiciile vechiului cod de procedură civilă, fiind incidente dispoziţiile art.3 din Leg. 76/2012, pentru punerea în aplicare a Leg. 134/2010, privind codul de procedura civilă.

În cazul în care se apreciază de către instanţa de recurs că cererea urmează a fi judecată conform NCPC, avem în vedere dispoziţiile art. 488 pct. 5 NCPC, 488 pct. 6 NCPC. şi art. 488 pct. 8 NCPC.

SITUAŢIA DE FAPT:

Analizând dosarul nu se poate ajunge decât la o singură concluzie că în această cauză, voit sau nu s-a produs o gravă eroare judiciară, sau mai bine spus un abuz fără precedent, ce intră în sfera corupţiei la nivel înalt întrucât, retocedarea a 8745 ha afectează nu numai pe semnatarii prezentei cererii ci însăşi STATUL ROMÂN, căruia, printr-un artficiu şi în baza unor acte fără nici un suport juridic a fost deposedat de 8645 ha de pădure, suprafaţă care a fost pur şi simplu dăruită, prin intrermediul instanţei familiei COLŢEU, care nu aveau nimic în comun cu Societatea Forestiera NADĂŞ, persoană juridică şi desigur cu fam. GROSZ.

Pentru a demonstra acest fapt prezentăm pe scurt ilegalitatea acţiunilor întreprinse de fam. COLŢEU şi abuzul săvârşit ce a condus la această retrocedare, precum şi situaţia reală a dreptului de succesiune de unde rezultă că numiţii COLŢEU nu aveau posibilitatea să se erijeze drept moştenitori ai fam. GROSZ, prin MAIROVITZ.

La data de 23.04.1923 IOSIF GROSZ şi soţia acestuia s-au prezentat la notarul public EUGEN BELEŞ în faţa căruia au întocmit un testament, cu nr. 63/1923 prin care, urmare a faptului că nu aveau descendenţi şi-au lăsat reciproc întreaga avere.

În testament se menţionează: ’’ne numim reciproc unul pe altul şi anume, dacă subsemnatul Iosif Grosz aşi muri mai curând de cât soţia mea născută Helena Weisz atunci o numesc de moştenitoarea mea generală pe soţia mea….. asupra întregei mele averi mobile şi imobile şi asupra valorilor mele de orice fel. Iar în caz dacă subsemnata soţia lui Iosif Grosz născută Helena Grosz aşi muri mai curând decât soţul meu Iosif Grosz atunci tot aşa îl numesc de moştenitorul meu general pe soţul meu Iosif Grosz…’’

În cuprinsul acestui testament, se menţionează şi numele moştenitorilor care vor fi după decesul acestora, fiind nominalizaţi 18 moştenitori.

Weisz Alexandru, Weisz Arminiu, Szerdachely Spitzer Andrei, Grosz Eleonor, Reisz Frideric soţia lui Hunazlich Dionisie născută Fischer Serenna, soţia lui Winert Izso născută Spitzer Adela, soţia lui dr. Kardos Geza născută HOLTZENER Elisabeta, Holzner Ladislau, soţia lui Krausz Vilhelm născută Holtzner Lili soţia lui Mairovitz Martin născută Weisz Elisabeta, Fischer Antoniu, Sandor Spitzer Ibolya, soţia lui Geza Szerenyi născută Littmann Ann, soţia lui Szasz Arthur născută Litmann Margore soţia lui Fried Alador născută Spitzer Roza.

În anul 1935 Wisz Helena văduvă după decesul lui Grosz Iosif întocmeşte un codicil la testamentul anterior, 78/1935, prin acest codicil, se menţin numele celor 18 moştenitori, dar este de reţinut că se precizează ca executarea testamentară să se amâne cu 2 ani şi dacă este necesar cu încă doi ani, întrucât după cum suţine: ’’averea este încopciată în multe greutăţi.’’

Reclamanţii: Colţeu Mihai Alexandru şi Colţeu Viorica, care în mod ilicit fără nici o legitimitate apar ca fiind moştenitorii fmiliei Grosz, ca moştenitori testamentari ai lui MAIROVITZ ECATERINA, născută Szerenyi fără ca instanţa prin s. civ. nr. 657/2006, pronunţată de Judecătoria Ineu în Dosarul nr. 457/2006, să identifice acest testament şi în acelaşi timp să constate dacă a fost sau nu respectat dreptul de opţiune succesorală instituit de art. 700 din vechiul cod civil aplicabil care era de 6 luni de la data decesului.

Analizând testamentele lăsate de soţii GROSZ, se poate constata că Wisz Sara care apare în Certificatul de calitate de moştenitor autentificat la Notarul Public Adrian Vlai din Arad sub nr. 5/31.01.2003 ca fiind soră a defunctei Grosz Helena nu este nominalizată în testament.

În atare situaţie este cert că certificatul de calitate nr. 5 /31.01.2003, constituie NU reflectă realitatea, urmârindu-se prin această manieră ca falşii moştenitori ce sunt identificaţi cu reclamanţii Colţeu să intre ilicit în posesia unei averi fabuloase de peste 8000 ha pădure şi pentru că lăcomia nu are bariere aceasta s-a întins şi asupra gospădăriilor sătenilor, asupra bisericii şi a cimitirului din localitate.

Toate aceste aspecte au fost total ignorate de către instanţa de fond şi tolerate fără nici o justificare de instanţa de recurs, urmare a admiterii unei contestatii în anulare care nu întrunea nici o cerinţă a dispoziţiilor art. 317- 318 c. pr. civ.

Mai mult, la 19 Mai 1955 Helen Weisz, fiind într-un sanatoriu din Ierusalim în Israel, întocmeşte un alt testament, unde sunt în parte schimbate numele moştenitorilor, dar nici în acest testament nu se regăsec numele celor care apar în testamentul de calitate de moştenitor nr. 5/31.01.2003, întocmit de notarul Adrian Vlai, care are menirea legală ca reprezentant al autorităţii publice să verifice şi să solicite în formă autentică actele în baza cărora urmează a emite un astfel de certificat.

Presupusa soră a defunctei Grosz Helena, Weisz Sara de asemenea nu se regăseşte în acest testament.

Total neverosimil şi contrar dispoziţiilor Leg. 119/1996 privind actele de stare civilă.

În certificatul de calitate de moştenitor nr. 5/31.03.2003 se precizează de dl notar că Grosz Helena născută Weisz, ar fi una şi aceeaşi persoană cu Wisz Johana, Weisz Sara, este aceeaşi persoană cu Weib Szaly iar Popper Gyulane Litmann Anna, născută Littmann este aceeaşi persoană cu Littmann Anna Josefine fost căsătorită Szereni.

Este mai mult decât aberant să putem conchide că o diferenţă atât de substanţială dintre nume ar putea identifica o persoană ca fiind una şi aceeaşi, aşa cum se susţine de către notar, urmare probabil a unor declaraţii care nu pot fi decât false şi care nu au fost verificate de notar care conform Leg. 36/1995 are această obligaţie, identitatea unor persoane nepăutând fi probată decât cu actele de stare civilă.

În toate testamentele întocmite de soţii Grosz, numele şi prenumele acestora sunt trecute în mod clar, neexistând nici o literă care să demonstreze că Helena, s-ar fi numit şi Johana aşa cum s-a menţioant în acest certificat de calitate care a constituit actul de bază în temeiul căruia s-a solicitat retrocedarea terenurilor şi fără scrupule a unui sat întreg, care de fapt nu au aparţinut unor persoane fizice ci în parte unei persoane juridice FORESTIERA NADĂŞ,societate pe acţiuni.

Conform dispoziţiilor Leg. 119/1996 starea civilă a unei persoane, este indivizibilă şi imprescriptibilă, având caracter personal.

Dacă se aprecia că întradevăr Helena Weisz. este una şi aceeaşi cu Johana, trebuia să se formuleze o acţiune de stare civilă, astfel ca prin hotărâre judecătorească să se ateste acest fapt pentru a nu se ajunge ca pe calea liberului arbitru să fie schimbată identitatea unei persoane.

În Certificatul de calitate nr. 5/31.01.2003, se consemnează faptul că Grosz Helena a decedat în Israel, la data de 21.07.1955 ori în astfel de situaţie având în vedere data emiterii certificatului 2003, trebuie avute în vedere dispoziţiile Leg. 105/1992, privind dreptul internaţional privat.

Ori legătura de rudenie cu defuncta este o problemă ce ţine de regulile stării civile, ori stabilirea calităţii de soră a lui Weisz Sara este o condiţie prealabilă a stabilirii vocaţiei sale succesorale. Dovada stării civile şi puterea doveditoare sunt reglementate de legea locului unde s-a întocmit ultimul testament 19.05.1955 Tel-Aviv, neaplicându-se astfel legea română conform art. 161 alin. 4 din Leg. 105/1992.

Starea civilă reprezintă mijlocul juridic de individualizare a persoanei fizice prin indicarea calităţiilor personale, starea civilă cuprinzând mai multe elemente necesare pentru identificarea persoanelor, certificate de naşatere, certificate de deces, certificate de căsătorie, adopţie, etc…

Arătăm şi câteva aspecte care conduc la concluzia că nu era posibilă retrocedarea unor bunuri imobile ce au aparţinut societăţilor comerciale anterior perioadei 1945.

Instanţa de fond face o apreciere generică fără a fi investită, încălcând principiul disponibilităţii, precum şi procedura specială instituită de Leg. 18/1991având în vedere că obiectul acţiunii îl constituia Plângere împotriva Hotărârii Comisiei Judeţene Arad de aplicare a Leg. 18/1991 nr. 553/14. 12. 2005, fără nici o motivare în drept, nesocotind prevederile imperative ale 261 pct. 5 c. pr. civ. constată că proprietarii tabulari au încheiat acte fictive de transmitere a acţiunilor Societăţii Forestiera Nadăş, fără ca nimeni să fi investit instanţele să constate fictivitatea acestor acte.

La data constituirii Societăţii Forestiera Nadăş era în vigoare Codul Comercial din 1887 care prevedea că vânzarea de acţiuni reprezintă acte de comerţ, acţiunea fiind definită ca fiind o parte din capitalul social.

Potrivit art. 126 din Cod, Societăţile comerciale erau persoane juridice.

Art. 158 din cod era deosebit de explicit: ’’Fundatorii nu îşi vor putea stipula decât o participaţie din beneficiul net care să nu depăşească 6% din suma totală a acestuia, după deducerea cotelor de armotizare şi rezervă’’

Art. 168 prevedea: ’’Bunurile aduse ca aport în societate devin proprietatea societăţii.’’

Art. 195 completează:’’În societatea pe acţiuni capitalul social este reprezentat prin acţiuni care pot fi nominative sau la purtător.’’

În raport de această reglementare este mai mult decât evident că falşii moştenitori reclamanţi COLŢEU MIHAI ALEXANDRU şi COLŢEU VIORICA, nu aveau nici o posibilitate legală de a li se reconstitui un drept de proprietate, asupra unor bunuri imobile ce se aflau în proprietatea unei persoane juridice.

Preluarea de către reclamanţii COLŢEU a peste 8000 ha pădure inclusiv vatra unui sat cu mormintele, biserica şi casele oamenilor, nu constituie decât un act abuziv, neexistând un act de voinţă liber exprimat cre să poată justifica existenţa unui raport juridic între transmiţător care era în speţă o persoană juridică şi dobânditor o persoană fizică care nu deţine nici o calitate în raport cu proprietarul de drept Societatea Forestiera Nadăş.

Instanţa de fond susţine o ficţiune care nu poate fi numită juridică, precizînd la fila 4 din sentinţa 657/2006 că terenurile,casele,biserica şi cimitirul din satul Nadăş ar reprezenta: ’’cotă reprezentând procentul corespunzător numărului de acţiuni pe care le-a deţinut Grosz Elena.’’

Ori este de notorietate că un asemenea raport juridic nu poate lua fiinţă numai printr-un act de voinţă a unui terţ, aşa cum a procedat instanţa de judecată care s-a substiuit legiuitorului creând o cu totul altă situaţie juridică decât cea reală, în totală contradicţie cu probele de la dosar.

Leg. 10/2001 şi Leg. 247/ 2005 prevăd măsuri reparatorii de imobile sau active confiscate abuziv de Statul comunist. În baza acestor reglementări moştenitorii industriaşilor Malaxa şi Max Auschinst, nu au primit fabricile înapoi cu toate că erau moştenitorii legali ai acţionarului majoritar şi nu moştenitori fictivi ca în prezenta speţă aceştia au primit pentru acţiunile deţinute despăgubiri în valoare de peste 1 miliard de lei convertite în acţiuni la Fondul proprietatea.

Potrivit reglementărilor stabilite de Leg. 10/2001 şi 247/2005, orice acţionar al unei societăţi pe acţiuni putea fi despăgubit dar cu condiţia să figureze în registrul acţionarilor la data de 11 iunie 1948 atunci când a intrat în vigoare leg. 119/1948, privind naţionalizarea.

Analizând chiar cererea de reconstituire formulată de fam. COLŢEU, se poate reţine că aceştia au susţinut fără ca o instanţă să fie investită cu un astfel de capăt de cerere că înscrierea dreptului de proprietate al firmei Forestiera NADĂŞ ar fi rezultatul unor operaţiuni fictive şi fac trimitere la evenimente ce s-au derulat anterior instaurării regimului comunist, respectiv anul 1938.

Ori pentru a se constata că operaţiunile ar fi fost fictive, având în vedere că hărtia suportă orice, în mod legal ar fi trebuit, ca fictivitatea acestor operaţiuni să fi fost atestată de o autoritate publică a statului şi nu de familia COLŢEU.

Mai mult la fila 104 din dosarul de fond se regăseşte adresa de la Ministerul Administraţiei şi Internelor nr. C-134 din 13.09.2005 din care rezultă că nu s-au regăsit documente din care să reiasă nr. de acţiuni deţinute de GROSZ ELENA născută WEISZ.

Aceste acţiuni nici nu puteau fi regăsite având în vedere că acestea au fost înstrăinate de GROSZ ELENA către EMIL MICLOŞI în 1938 în consecinţă anterior legilor antievreiesşti care au fost adoptate în perioada 03.05.1940-25.03.1942.

Iar ca moment extrem de actual care înlătură orice văl asupra modului în care fam COLŢEU a reuşit să obţină o întreagă comunitate,îl constituie flagrantul privind grava infracţiune de luare de mită sancţionată de art. 254 c. p. săvîrşită de nimeni altcineva decât de dna. magistrat BOLOŞ FLORIŢA, care a organizat o şedinţă publică într-o zi de sâmbătă 13.04.2013, contrar oricăror reglementări legale şi care a respins cererea noastră de revizuire.

În asemenea împrejurări mai putem să avem dubii asupra modului în care s-a acţionat la nivel de justiţie asupra acestui caz?

Desigur că în continuare avem încredere în actul de justiţie şi sperăm ca faţă de cele mai sus relatate, recursul împotriva sentinţei nr. 720/2013 pronunţată de dna. judecător BOLOŞ FLORIŢA să fie admis şi să se pună definitiv capăt acestor fărădelegi.

În pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se solicită, instanţa fondului, fără a fi investită încălcând flagrant, procedura specială instituită de Leg. 18/1991, a admis PLÂNGEREA împotriva Hotărârii Comisiei Judeţene, cu toate că obiectul retrocedării viza imobiulul teren ce nu fusese confiscat sau preluat abuziv de Statul comunist ci dimpotrivă terenul forestier, făcuse obiectul unor legi anterioare perioadei 1945, astfel că instanţa nu avea nici o posibilitate de a da o soluţie contrară legii, aşa cum s-a procedat, mergând numai pe prezumţii fără a fi investită a apreciat, încălcând procedura specială instuituită de Art. 53 din Leg. 18/1991, a apreciat fără a fi investită asupra faptului că proprietatea a fost transmisă formal către Societatea forestieră NADĂŞ cu toate că instanţa cu atât mai mult decât petenţii avea îndatorirea de a aplica, principiul: ’’specialia generalibus derogant.’’ şi nu cu de la sine putere să se pronunţe asupra unor aspecte ce exced procedurii stabilite de Leg. 18/1991.

Situaţia a fost tranşată de judecătorii care s-au pronunţat în recurs şi facem trimitere la Decizia civilă nr. 583/R pronunţată de TRIBUNALUL ARAD secţia civilă în Dosarul nr. 4045/R/ 2006., prin care au fost admise recursurile propmovate de Comisia Judeţeană de Fond Funciar Arad şi Regia Naţională a Pădurilor ROMSILVA prin DIRECŢIA SILVICĂ ARAD.

Instanţa de recurs a apreciat corect, faptul că fam COLŢEUI nu are calitatea de moştenitor al fostului proprietar în raport de art. 672 şi 676 c. civ..

S-a arătat de instanţa de recurs:’’ A considera că Legea 247/2005 a născut în patrimoniul unor persoane decedate în speţă Mairovitz Ecaterina anumite drepturi la reconstituirea proprietăţii, ar însemna încălcarea unui principiu fiundamental al dreptului civil, conform cărora numai persoanele fizice aflate în viaţă au capacitate de folosinţă şi aptiudinea de a avea drepturi şi obligaţii.’’ Intimaţii niciodată nu au făcut dovada că ar avea vreo vocaţie succesorală faţă de GROSZ HELENA şi nici că ar fi putut conform legii 18/1991 şi Leg. 247/2005 să solicite retrocedarea unor bunuri care au fost preluate în temeiul unor reglementări legale anterior perioadei 1945 şi care nu făceau obiectul legii 18/1991.

Suprizător în acest dosar a fost admisă o contestaţie în anulare de către magistraţii IOAN TRIFA şi LIANA JUNC, cu toate că dl. magistrat OTTO SANDOR SZEP a formulat opinie separată perfect legală, pentru că aşa numita contestaţie în anulare de fapt nu se încadra dispoziţiilor art. 318 c. pr. civ., pentru că de fapt nu viza nici o eroare materială aşa cum aceasta era definită de legiuitor ci dimpotrivă obiectul contestaţiei îl constituia o reapreciere a probelor.

Desigur că subsemnaţii am sesizat autorităţile de cercetare penală cu toate aceste aspecte şi vom sesiza şi inspecţia judiciară a CSM, pentru că abuzul trebuie sancţionat, indiferent de cine este înfăptuit, având în vedere că legea fundamentală art. 16 consacră principiul poztrivit cu care: ’’NIMENI NU ESTE MAI PRESUS DE LEGE.’’

Este de neconceput cum în raport de situaţia ilegală mai mult decât evidentă şi urmare a noilor înscrisuri depuse care atestă în mod indubitabil faptul că intimaţii COLŢEU nu deţin nici un drept asupra suprafeţei forestiere imense de 8762 ha, unde sunt incluse şi gospodăriile noastre şi cimitirul unde sunt îmormântaţi părinţii şi srămoşii noştri şi până şi biserica instanţa să respingă total nelegal cererea de revizuire formulată, contrar ănscrisurilor noi care au fost depuse.

REFERITOR LA MOTIVELE DE RECURS URMEAZĂ CA ONORATA INSTANŢĂ DE RECURS, PE LÂNGĂ CELE MENŢIONATE MAI SUS SĂ REŢINĂ ŞI URMĂTOARELE ASPECTE:

II ASPECTE PROCEDURALE :

Sub aspect procedural sentinţa recurată este nulă de drept, urmare a contradictorialităţii existente între considerentele sentinţei atacate şi dispozitivul aceleaşi sentineţe.

În considerente instanţa menţionează: ’’În dosarul conex nr. 887/246/2013 Instanţa urmează să respingă excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire formulată de Comisia Judeţeană Arad…….Instanţa urmează să respingă în dosar conex.927/246/2013 excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire pentru lipsa calităţii de parte în dosarul de fond întrucât Regia Naţională a Pădurilor -Romsilva, Direcţia Arad, a avut calitatea de intervenientă în dosar nr. 457/2006 a Judecătoriei Ineu în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 657/2006 a cărui revizuire se solicită………Instanţa urmează să respingă excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire formulate în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 5 c. pr. civ. în dosar conex 887/246/2013…

Astfel instanaţa prin pronunţarea sentinţei civile nr. 720/2013 supusă cenzurii instanţei de recurs, prin respingerea excepţiei inadmisibilităţii, dacă aplicăm modalitatea de interpretare ’’reducţio ad absurdum’’odată ce instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii ca fiind sigura soluţie ce rezultă din interpretarea motivării sentinţei desigur că adoptatea altei interpretări aşa cum s-a procedat prin dispozitivul sentinţei de unde rezultă că cerrea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă, atestă în mod cert că instanţa de fond nu a respectat normele procedurale fiind o vădită contradicţie între considerentele sentinţei atacate şi dispozitiv, sancţiunea nefiind decât nulitatea cererii fiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 5 c.pr.civ., coroborate cu art. 105 c.pr.civ., iar conform NCPC art.. 488 pct..5.

Pe aspectele de fapt şi de drept sentinţa nu este motivată, nu se arată de către instanţa de fond, în lipsa unei contestări a actelor noi depuse care au fost motivele pentru care aceste acte care au fost depuse în original nu constituie acte noi în accepţiunea art. 322 pct. 5 c.pr.civ.

Este cunoscut că motivarea hotărârii constiuie esenţa actului de justiţie prin care instanţa se dezinvesteşte, constituind în acelaşi timp înlăturarea arbitrariului în înfăptuirea justiţiei.

Deja sunt cunoscute nenumăratele hotărâri CEDO prin care instanţele naţionale au fost sancţionate pe motiv că hotărârile nu au fost motivate, apreciindu-se de CEDO că nemotivarea hotărârii echivalează cu încălcarea principiului consacrat de art.6 din Convenţia Europeană privind dreptul la un proces echitabil.

În cauza ALBINA C. ROMÎNIEI, CEDO a subsliniat că noţiunea de proces echitabil presupune ca instanţa să se fi exprimat în mod real asupra probelemelor esenţiale care i-au fost supuse spre analiză, asupra argumentelor aduse de părţi, Curtea Europeană sancţionând astfel lipsa de motivare şi în cauza Rache şi Ozun, pentru că instanţa nu a analizat efectiv cauza.

Aceeaşi situaţie o regăsim şi în prezenta speţă unde se poate observa că instanţa s-a limitat a copia argumentele aduse prin concluziile scrise de intimaţii Colţeu, nu şi-a mainifestat rolul activ şi nu a pus în discuţia părţilor legalitatea actelor noi depuse care motivau întrutotul cererea de revizuire.

Instanţa de fond s-a limitat a reitera cele susţinute de intimaţii Colţeu prin avocat în concluziile scrise, unde regăsim frecvent cuvântul ’’sic’’ şi unde se arată că aceste înscrisuri nu au dovadă probatorie, fără ca instsanţa să le autoanailizeze şi să se pronunţe asupra acestora conform propriului raţionament.

Sub asepectul nelegalităţii şi netemeiniciei sentinţei,trebuie avut în vedere faptul că sunt întrutotul întrunite dispoziţiile art. 322 pct. 5 c.pr.civ. şi nu cum în mod eronat a apreciat instanţa fondului, precum că actele noi nu s-ar circumscrie condiţiilor impuse de articolul mai sus menţionat.

Înscrisurile depuse sunt înscrisuri noi ce nu au fost depuse la instanţa care a judecat plângerea, aceste înscrisuri sunt semnate de WESSI ARMINIU, fost director şi de SZATOR IOSIF, director delegat şi ne referim la procesul- verbal nr. 1 din 17 iulie 1948, Certificatul nr. 8719 din 19.11.1940, Tabloul acţionarilor, scriptele datate 1.12.1937, 15.08.1938, 22.07.1939 şi celelelate înscrisuri au fost depuse în original iar acestea nu puteau fi contestate decât prin înscriere în fals.

Trebuie avut în vedere că instanţa când a dat hotărârea a cărui revizuire se solicită, respectiv sentinţa civilă nr. 657 /30.03.2006 pronunţată în Dosarul nr. 457/2006 a Judecătoriei Ineu, instanţa s-a pronunţat la primul termen de judecată, astfel că nu a existat nici o posibilitate din partea revizuienţilor a depune acte cu atât mai mult cu cât aceste acte nu au fost depuse de cître intimaţii Colţeu.

În mod vădit aceste înscrisuri nu au putut fi depuse dintr-o împrejurare mai presus de voinţa pârâţilor astfel că nu se poate pune în discuţie neîndeplinirea condiţiilor impuse de art. 322 pct. 5 c.pr.civ.

În Carta universală a Judecătorului este consacrat ca principiu fundamental necesitatea ca judecătorul să asigure dreptul la un proces echitabil:’’În cadrul activităţii lor, judecătorii vor asigura dreptul oricărei persoane la un proces echitabil. Aceştia vor promova dreptul oricărei persoane la un proces echitabil şi public, într-o perioadă de timp rezonabilă, în faţa unei instanţe independente şi imparţiale, constituită conform legii, în vederea stabilirii drepturilor şi obligaţiilor civile, ale acesteia sau în cazul oricărei acuzaţii penale împotriva sa.’’

Conform Statutului Judecătorilor, se poate reţine că societatea a acordat magistratului o înaltă responsabilitate întrucât acesta decide asupra unor aspecte ce afectează viata oamenilor, în speţă STATUL ROMÂN a fost devalizat de 8756 HA pădure iar subsemnaţii am fost deposedaţi fără măcar să fim parte în litigiul iniţial, întrucât prin s. civ. nr. 457/2006 ne-au fost luate gospodăriile cu care eram legal împroprietăriţi, ne-a fost luat aşa cum am arătat cimitirul şi biserica localităţii, fără să avem posibilitatea a ne apăra, fiind puşi în situaţia de a avea buldozerele în faţa caselor trimise de presupuţii proprietari COLŢEU să ne demoleze casele şi să ne scoată morţii din morminte.

Încredinţarea către magistraţi a unor puteri asemănătoare cu cele ale divinităţii nu înseamnă că acestea sunt acordate necondiţionat, dimpotivă pentru că şi-au asumat o asemenea responsabilitate acesta trebuie să manifeste un rol activ aşa cum acesta este definit de art. 129 pct. 5 c. pr. civ., art. 22 NCPC.

Apreciem că o asemenea situaţie nu poate fi tolerată într-un stat de drept, într-un stat membru al Uniunii Europene, un stat democratic. Instanţa a înlăturat înscrisurile noi fără nici o motivare plauzibilă ignorând noţiunea de înscris, prin care se înţelege consemnarea de date şi fapte juridice pe un suport material şi de asemenea nu a rapăortat analiza înscrisuruilor depuse prin prisma art. 1174 c.civ. conform căruia actul chiar sub semnătură priovată are tot efectul între părţi despre drepturile şi obligaţiile ce constată, precum şi despre aceea ce este menţionat în act, peste obiceiul principal al convenţiei, când menţiunea are raport oarecare cu acest obiect.

De asemenea şi dispoziţiile art. 1176 c. civ. care stipula că actul sub semnătură privată are acelaşi efect cu actul autentic, privit după lege între acei care l-au subscris. Astfel că înscrisurile depuse nu puteau să fie ignorate de către instanţă şi calificate în grup ca nefiind relevante exact cum s-a susţinut de către intimaţii Colţeu prin concluziile scrise depuse la dosarul instanţei, întucât ele aveau putere doveditoare asupra malversaţiunilor la care au apelat intimaţii pentru obţinerea unor drepturi pe care nu le-au avut niciodată.

Trebuie avut în vedere că soţii Colţeu au devenit moştenitorii unei averi fabuloase, în baza unor acte false, iar înscrisurile noi depuse atestau fără dubi acest fapt, instanţa prin rolul activ şi pentru că este în slujba aflării adevărului, trebuia să ia act de aceste înscrisuri şi să admită cererea de revizuire, pentru a pune capăt fărădelegii, ce s-a mainifestat în prezenta cauză. Au fost depuse acte din care rezulta că GROSZ ELENA a înstrăinat acţiunile, fapt ce nu justifica că aceasta mai deţinea vreun drept asupra acestora, cu atât mai mult nu putea pretinde că ar fi avut vreun drept persoane străine de această familie cum siunt soţii COLŢEU.

Apreciem că înscrisurile depuse au o influenţă covârşitoare în dezlegarea pricinii, instanţa fiind confruntată cu elemente noi necunoscute de instanţa care a pronunţat sentinţa a cărui revizuire se solicită.

În consecinţă regăsim în prezenta cauză elementele impuse de art. 322 pct. 5 c.pr.civ.:

– Înscrisurile sunt noi şi nu au fost folosite în cadrul procesului soluţionat prin hotărârea atacată

– Înscrisurile au forţă probantă,

– Înscrisurile au existat la data pronunţării sentinţei a cărui revizuire se cere,

– Înscrisurile nu au putut fi depuse din motive independente de voinţa părţii,

– Înscrisurile sunt determinante în sensul că dacă ar fi fost cunoscute de instanţa de fond soluţia ar fi fost alta.

– Astfel înscrisurile îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru a sta la baza revizuirii.

În drept: Convenţia Europeană, Leg. 304/2004, art. 304 indice 1 c. pr. civ., art. 304 pct. 5, 7, pct. 9 c.pr. civ., art. 322 pct. 5 c. pr. civ.

În susţinerea recursului solicităm proba cu înscrisuri.

Cu respect,

ASOCIAŢIA PENTRU COMPOSESORATUL NADĂŞ, prin preşedinte RAD NICOLAE

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.