Referendum în Ungaria: frustrarea țărilor estice și o farsă pe banii contribuabililor

„Doriţi să permiteţi Uniunii Europene să mandateze reinstalarea cetăţenilor non-ungari în Ungaria fără aprobarea Parlamentului?”Aceasta este întrebarea la care sunt invitați să răspundă peste 8 milioane de cetățeni la referendumul de pe 2 octombrie. Este vorba despre cotele obligatorii de imigranți impuse fiecărui stat membru de către UE.

Este foarte probabilă înfrângerea premierului Vikror Orban. Peste 80% dintre cei care au declarat că vor vota sunt împotriva cotelor impuse de UE. Dar marea miză a referendumului este prezența la vot – dacă nu se prezintă 50% din electorat, consultarea nu va fi validată. Or, sondajele variază, în fucție de institutele sociologice, între 42-53% la capitolul prezență.

Este al doilea dintr-o serie de trei referendumuri ce pun în pericol Uniunea Europeană, precedat de referendumul din Marea Britanie din luna iunie și urmat, cu o săptămână înaintea alegerilor din România, de referendumul constituțional din Italia. Opinia unanimă a analiștilor și a presei occidentale este că riscurile pe care le implica un “NU” antieuropean majoritar la referendumul din Ungaria sunt cele mai mici, comparativ cu votul pro-Brexit din Marea Britanie și cu riscul căderii guvernului de la Roma și al ascensiunii partidelor antisistem in Italia. Chiar și așa scrutinul din Ungaria poate rupe și mai mult Uniunea, pe falia deja creată între Vest și Est și poate face ca viitorul UE să pară și mai negru decât se vedea după Brexit.

Poate o dezamăgire pentru admiratorii regimului Orban, referendumul este unul consultativ, fără greutate în viitoarele procese legislative din Ungaria sau din UE. “Va fi multă vorbărie la Bruxelles, dar nimic grav”, spune Gyrorgy Schopflin, unul dintre europarlamentarii partidului de guvernare Fidesz, care a trăit până în 2004 in Marea Britanie. “Scopul est întărirea poziției guvernului când va negocia cu Bruxelles-ul”. Într-adevăr, premierul Orban a declarat că, în cazul unei victorii la referendum, va propune modificări în legislația națională și europeană, însă nu a oferit niciun detaliu.

Un rezultat pozitiv pentru Viktor Orban ar spori riscul contagiunii cu microbul ”iliberalismului” și al ”contrarevoluției cultural europene” introdus de Orban în rândul noilor state membre UE, avertizează unii analiști. Restul statelor din Grupul de la Visegrad (Cehia, Slovacia și în special Polonia) vor potența polul eurosceptic din UE în urma acestui referendum de frondă din Ungaria.

”Sper ca prin referendumul din Ungaria să dăm un exemplu pentru restul Europei și după alegerile europene instituțiile UE să fie conduse de o nouă elită, în locul elitei nihiliștilor de astăzi, inclusiv Juncker, Verhofstadt și Schulz”, este dorința premierului Orban.

O campanie viscerală și profund dezechlibrată

Campania guveramentală a fost fățiș în favoarea respingerii cotelor europene de imigranți. Ungaria a fost împânzită de afișe care avertizează oamenii că țara își va pierde identitatea, cutiile poștale s-au umplut cu pliante în care pe harta Europei erau desenate zonele periculoase ce au aprut ca urmare a imigrației masive, posturile de televiziune au difuzat o campanie agresivă a guvernului, inclusiv cu propunerea premierului Orban privind izolarea imigranților din Europa pe o insulă. Totul a costat circa 30-40 de milioane de euro, bani investiți nu pentru imparțialitatea unui exercițiu democratic, ci pentru influențarea sa, susține opoziția.

Cei care resping imigrația apără omogenitatea culturală națională, pe când “fundamentaliștii drepturilor omului” vor primirea necondiționată a tuturor imigranților, spune campania pro-guvernamentală. Europa va ajunge “Eurasia sau Eurafrica, o provincie invadată și anexată”, în cazul deschiderii porților în fața imigranților, mai spune campania pentru “NU”. Costurile pentru educația, serviciile medicale și beneficiile sociale de care se vor bucura imigranții se vor ridica la miliarde de euro în următorii 20 de ani și vor secatui bugetul statului, iar pe lângă asta, imigranții care vor reuși să se ridice vor “fura” locurile de muncă ale autohtonilor.

Campania în favoarea primirii imigranților a fost săracă, divizată (așa cum este firava opoziție din Ungaria), cu acces redus la televiziuni, însă cu multă imaginație, bazată în special pe parodierea avalanșei publicitare a guvernului. Dincolo de aceasta, strategia a fost șchioapă. Partidul Socialist a cerut alegătorilor să boicoteze referendumul, în timp ce mișcarea liberală “Împreună” a cerut oamenilor să se prezinta la urne, dar să-și anuleze votul. Se remarcă lipsa unei strategii comune, mai ales că referendumul nu poate fi validat decât de prezența la vot a cel puțin 50% din electorat.

Mesajul opoziției a fost însă unul limpede. În primul rând, referendumul nu este unul constituțional, pentru că legea fundamental nu permite referendumuri consultative, ci doar referendumuri al căror rezultat să se aplice în legislație. În al doilea rând, referendumul este anticosntituțional deoarece urmărește anularea unei decizii europene, iar Ungaria s-a angajat să respecte regulile europene în momentul în care a semnat Tratatul de Aderare la UE.

Unde are dreptate Viktor Orban

Era însă necesar să se ajungă până la momentul delicat al unui referendum cu o campanie care a intensificat anti-europenismul și xenofobia pentru ca vocea Budapestei (și a tuturor statelor din Grupul de la Visegrad) să fie ascultată la Bruxelles?

Poziția guvernului Viktor Orban poate avea susținere și în alte state UE, dacă este să ne gândim la principiile de la care a pornit Comisia Europeană în abordarea crizei imigranților – principii matematice, pur contabile, cote, procente, cifre seci, dincolo de orice calcul politico-social.

În al doilea rând, aceste cote de imigranți au fost impuse statelor UE în urma unui vot de majoritate calificată în Consiliul UE. Chestiunile legate de imigrație nu necesită unanimitate în Consiliu, însă legea nescrisă a UE face ca aceste decizii să se în unanimitate. Au fost două voturi: în mai 2015, pentru relocarea a 40.000 de imigranți (vot unanim) și în septembrie 2015, pentru relocarea a 120.000 de imigranți (vot de majoritate). BBC scria atunci că este complet neobișnuit ca ”asemenea chestiuni ce țin de suveranitate să se decidă prin vot majoritar”. Cotele de imigranți au fost băgate pe gâtul statelor membre în condițiile în care Ungaria, Cehia, Slovacia și România au votat împotrivă, iar asta a stârnit frustrarea în această parte de Europă. (Votul a avut loc în septembrie 2015, iar guvernul conservator din Polonia a fost instalat în noiembrie 2015; cu siguranță celor patru țări li s-ar fi alăturat și Polonia dacă votul avea loc mai târziu, chiar dacă nu se ajungea la o minoritate de blocaj). Ungaria și Slovacia au depus o plângere la Curtea Europeană de Justiție împotriva deciziei Consiliului UE.

Nu în ultimul rând, poziția guvernului Orban poate fi înțeleasă având în vedere că pe teritoriul Ungariei au intrat în anul 2015 aproape jumătate de milion de imigranți. Potrivit ONU, Ungaria a fost țara europeană cu cei mai mulți imigranți pe cap de locuitor care au intrat pe teritoriul național la momentul de apogeu al crizei.

Farsa guvernului ungar

Odată aceste argumente epuizate, poziția guvernului Orban este mai greu de susținut.

În primul rând, referendumul este lipsit de obiect. Pe de o parte, el se referă la niște cote inexistente, cel mult ipotetice. Decizia UE nu privește nicidecum milioanele de imigranți care au intrat în Europa în ultimii doi ani, cotele sunt o măsură temporară, ad-hoc, pentru a ajuta Italia și Grecia prin transferul a 160.000 de imigranți aflați în acesta state. Dintre aceștia, Ungariei îi revin circa 1.200 de imigranți (iar României circa 4.000). Pe de altă parte, președintele Comisiei Europene a arătat în discursul său despre starea UE că ideea cotelor obligatorii este pe cale de a fi abandonată, că asemenea măsuri nu pot fi impuse “de sus”. Jean-Claude Juncker a nuanțat apoi această poziție, cerându-le statelor membre nici mai mult nici mai puțin decât “să-și iubească” cotele. Și ar mai trebui adăugat că premierul Slovaciei (țara care asigura acum președinția rotativă a UE) a declarat ca proiectul cotelor de imigranți este “mort din punct de vedere politic”. Asadar, un referendum pentru respingerea unui proiect european pe cale de a fi abandonat.

În al doilea rând, guverul Viktor Orban manipulează în momentul în care vorbește despre numărul uriaș de imigranți. Dintre cei aproape jumătate de milion de refugiați care au ajuns în Ungaria în 2015, doar 400 au rămas în această țară, primind drept de azil. În plus, Ungaria nu a preluat niciun imigrant (din Grecia sau Italia) din cota impusă de UE.

Referendumul din Ungaria este o farsă și încă una foarte scumpă, regizată pe banii contribuabililor, pentru că ascunde probleme mult mai grave cu care se confruntă țara, susțin presa occidentală și opoziția de la Budapesta. Viktor Orban este un maestru al mobilizării electoratului pe o agendă negativă. În acest fel a ajuns la putere în 2008, când Ungaria era una dintre țările ”fericite” din UE, care a luat cele mai timpurii și prin urmare cele mai blânde măsuri anti-criză. Așa o face și acum, cultivând atent spaimele oamenilor simpli și mai puțin educați, prin discurs xenofob, rasist, antieuropean și naționalist.

Premierul de la Budapesta recurge la acest referendum pentru a seduce o parte din electoratul partidului extremist Jobbik, iar aceasta este o veste bună chiar și pentru Bruxelles. Însă o face și pentru a scunde contraperformanțele economice ale mandatelor sale, în special plecarea din țară a 10% din populație pentru o viață mai bună în Vest. O face și pentru a disimula afaceri corupte ce stau în spatele multora dintre politicile sale de renaționalizare și de protejare a proprietarilor autohtoni (în multe cazuri acoliții guvernării au devenit latifundiari peste noapte).

Guvernanții Fidesz de la Budapesta au recurs la o consultare populară aproape lipsită de obiect, iar pentru asta au schingiuit Constituția modificată de ei înșiși. O opoziție ca și inexistentă a mimat campania, iar societății civile lipsite de expunere mediatică i-a rămas doar sarcasmul. Și pentru că în estul Europei se vorbește de ceva vreme de colonizare, încheiem cu observația unui universitar maghiar citat de presa elvețiană: ”Elitele conducătoare din Ungaria au colonizat democrația directă și au instrumentalizat-o pentru propriile obiective”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.