Au trecut doi ani amarnici şi buimaci de la revolta democratică a 7,5 milioane de români. Cine aniversează evenimentul? Coana Joiţica în fruntea a două mii de susţinători (dacă or fi fost atîţia!?). Ea împreună cu Gelu Vişan, Cristian Preda, Cristian Petrescu (un soi de fost secretar al madamei, gonflat de dânsa prin tot felul de funcţii) şi nenumăraţi alţi susţinători ai ideologiei PMP (!?) au ţinut să ne reamintească revolta democratică de acum doi ani. USL-ul, bietul USL, n-a zis nici mâc. A murit de mult. Victor Ponta a mai apărut la TV, dar a uitat de ce. Nici nu cred că a realizat că s-au scurs doi ani de când a fost dat de toţi pereţii pe la Bruxelles. De referendum, premierul s-a lepădat în chiar orele în care Parlamentul începuse să fiarbă. A anunţat că el are treabă la guvern şi că deciziile Parlamentului nu sunt treaba premierului şi a dispărut la Palatul Victoria ca nu cumva să poată fi acuzat de ceva. Crin Antonescu, catastrofal ca profesionist în materie de chichiţe parlamentare, s-a lăsat şi el dus de poveştile celorlalţi amatori din preajma sa. Şi când s-a trezit la Cotroceni, a dormit pentru prima dată ca politician. N-a făcut absolut nimic! Iar când şi-a dat seama că partida este pierdută, şi-a pus coada pe spinare şi a plecat în vacanţă. Documentul coabitării n-a fost decât o primă capotare şi încercare de pace semnată de Victor Ponta, gata să-şi salveze pielea cu orice preţ şi să recunoască nivelul său de licean în politca europeană. În fapt, prin acordul dintre Victor Ponta şi Traian Băsesescu, semnat în faţa lui Crin Antonescu (deci şi cu acordul său, deşi liberalul a încercat mai târziu să se spele pe mâini de contribuţia sa la acest pact al îngropării voturilor de la referendum). Cu documentul coabitării semnat în faţa sa, politica românească a luat-o pe calea impusă de Uniunea Europeană şi de SUA, nu pe cea solicitată de milioanele de români ieşiţi la vot pentru debarcarea lui Traian Băsescu.
După referendum, plăcerea de a vorbi în faţa camerelor de luat vederi a devenit un soi de trudă zilnică a defunctului tandem politic Ponta-Antonescu. S-au întrecut pe ei înşişi în flecăreli, renunţând şi la decontul marii operaţiuni de comunicare instrumentate în exterior de oamenii serviciilor sau de apropiaţi ai instituţiilor statului român, uneori prin ICR, alteori pe alte cărări. Victor Ponta a expediat marea diversiune a oamenilor ICR în câteva glumiţe, l-a sacrificat şi pe Andrei Marga, a tăcut din gură la excesele Curţii Constituţionale a României, mai ales la aiuritoarea anexă semnată de un ”neicuşor” de la CCR. De fapt, USL-ul a abandonat referendumul cu rezultate şi cu electorat cu tot. Victor Ponta şi-a văzut de menţinerea în fotoliul din Piaţa Victoriei, Crin Antonescu, de umorile grupului său, isterizat la fiecare pas făcut înapoi. Tot ce sperau milioanele de votanţi anti-Băsescu de la referendum s-a topit ca o îngheţată uitată pe un şezlong la ştrandul puşcăriaşului Borcea-Butelie. USL-ul a început să facă politică în stilul regimului Boc-Băsescu iar acesta din urmă, prin discursurile televizate, începe să facă opoziţie anti-Ponta în cel mai bun stil al USL. Atâta doar că acum operaţiunea băsiştilor nu se mai derulează pe Antena 3, ci pe cu totul alte canale dirijate de la Cotroceni.
Toate se învârt şi o iau de la capăt. Timid, caraghios, penibil, mitingul Elenei Udrea nu are nici o greutate. Dar un semnal este. În spatele Elenei Udrea nu se află nici măcar Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapievici sau Andrei Pleşu. Nu sunt nici sindicate, nici culegătorii de scame gen Baconschi şi Olteanu. Asta nu înseamnă că publicul USL o reconsideră sau o admiră. Sau că electoratul de la referendum încă îl mai ţine în braţe pe Victor Ponta. Nici vorbă! România profundă e mai anti-Ponta decât şi-ar putea imagina oricine. În ciuda pomenilor, a concesiilor şi a promisiunilor cu care Victor Ponta îşi începe ziua de muncă, cei 7,5 milioane de alegători înşelaţi la referendumul de destituire a lui Traian Băsescu din 2012 se simt mai nemulţumiţi ca niciodată. Unii se consideră trădaţi şi ofensaţi de tupeul cu care premierul îşi continuă glumiţele de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic, altora le este chiar jenă că s-au amăgit la fiţele şi rictusurile lui Crin Antonescu. Norocul celor doi aventurieri necopţi din fruntea USL stă în faptul că acest electorat nemulţumit încă nu se aşază în spatele Elenei Udrea, ieşită cu mama în parc la fitness pentru a mai da jos câteva kilograme de pe fesele sale vânate de televiziuni. Şi nici nu-l mai creditează pe Traian Băsescu cu un strop de încredere sau de speranţă.
Faptul că Elena Udrea aniversează cu un miting trecerea a doi ani de la referendumul de demitere a zăltatului său protector nu ne spune decât un singur lucru. Că peste o dată importantă din viaţa politică a României încep să crească buruienile şi să domine mistificările. Un munte de energie anti-Băsescu a fost părăsit de USL şi acum începe să fie transformat într-un monument al rezistenţei băsiste.
Dincolo de tupeul cucoanei aflate la iniţierea aniversării şi a manifestaţiei se adună norii cei negri care marchează guvernarea lui Victor Ponta.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.