Dimineaţa, la 9.30, când am ajuns în Parlamentul României, nu erau decât paza şi funcţionarele cu aerul lor plictisit şi oarecum tâmp. Câţiva sepepişti moţăiau sub caschete şi nu ştiau încotro să îndrepte invitaţii. Parlamentari – nici urmă. Am greşit şi etajul de la care se intra în lojile pentru invitaţi şi am ajuns la nivelurile 2 şi 3, unde sunt grupurile parlamentare ale partidelor. Pustietate de clădire părăsită. Din loja invitaţilor nu se vedeau decât rătăciţii Parlamentului, funcţionarele şi câţiva invitaţi sosiţi înaintea tuturor, semn că nu voiau să piardă evenimentul cu nici un chip. Între ele, surorile Coposu. Mărturisesc că lipsa de animaţie din Parlamentul României m-a speriat. Chiar şi cei câţiva liberali care îşi aduceau cafeaua în paharele de plastic luate de la automate nu păreau a fi suficienţi pentru a lăsa impresia unui Parlament reunit cu adevărat pentru un asemenea Jubileu.
Cu 10-15 minute înaintea sosirii Regelui, sala mare a Parlamentului avea tristeţea unei case de cultură dintr-o reşedinţă de judeţ. Lipsa parlamentarilor părea să trădeze trufia mitocanului ajuns pe un scaun important, superioritatea lui prostească, aceeaşi şi în faţa unui câine vagabond şi a unei statui celebre.
În mai puţin de 5 minute sala s-a animat şi a început să respire aerul adunărilor importante. Apariţia Regelui a aprins spaţiul acela atât de inert cu câteva minute înainte. Toţi parlamentarii români, chiar şi aceia pe care se mai bazează regimul Băsescu, s-au trezit sărind în picioare şi aplaudând cu frenezie. O forţă misterioasă, venită din complexele lor, din poveştile părinţilor sau din lectura cărţilor de istorie, îi transforma pe toţi în nişte susţinători şi admiratori ai Majestăţii Sale. Mulţi dintre cârtitorii PDL aplaudau fără să vrea, se bucurau fără să-şi poată ascunde starea de emoţie şi admiraţia. Erau ca nişte români oarecare copleşiţi şi electrizaţi de apariţia Regelui Mihai.
Spre marea mea uimire, Parlamentul României a fost ceea ce trebuie să fie. O instituţie mai puternică decât guvernul, decât preşedintele şi preşedinţia, mai frumoasă şi mai de bun-simţ decât am lăsat să se înţeleagă din atâtea critici şi acuze nedrepte.
Marţi, 25 octombrie, Parlamentul României s-a dovedit a fi mai românesc decât credeam şi s-a purtat cu adevărat patriotic, dând momentului frumuseţea şi solemnitatea cerute de importanţa momentului. Asta spre deosebire de clica absenţilor, aroganţi, manipulatori, circari, impostori şi buni de trimis în faţa celor care îi huiduie şi îi fluieră. Prin felul în care l-a primit pe Regele Mihai, Parlamentul României şi-a spălat o mare parte din păcate şi ne-a arătat că ţara încă mai are instituţii pe care se poate baza şi de la care poate începe renaşterea.
„Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea şi demnitatea”, spunea Regele Mihai în discursul său ţinut în faţa parlamentarilor şi a unei mulţimi emoţionate. La jumătatea discursului, în loji nu mai erau locuri nici în picioare şi nici pe scările înguste. Parcă din toată pustietatea acelei clădiri enorme, din gândurile şi din visele Regelui năvălea România.
În câteva cuvinte, românii au aflat calea pe care trebuie să meargă. Prin „demnitate şi identitate” îşi pot câştiga locul în Europa, îşi pot recâştiga prestigiul şi pot redresa o economie săracă. Pe baza aceloraşi valori pot reclădi instituţiile măcinate de corupţie şi de politici partizane. Cu ce mijloace şi pe ce baze? Răspunsul Regelui Mihai a sunat la fel de simplu: „Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil şi generos”. Celor animaţi de idealuri în slujba ţării şi a compatrioţilor nu le rămâne decât şansa de a răspunde singuri. Ce interese servesc? Ale lor sau ale celor mulţi? Merită să supravieţuiască în dregătorii întinate sau să se ridice în apărarea legii şi a dreptăţii şi să denunţe corupţia, fărădelegile, complicitatea şi comportamentul de tip mafiot?
În mai puţin de 10 minute, cu voce uşor stinsă, marcată şi ea de emoţia momentului, Regele Mihai a făcut o sinteză a celor 64 de ani cât a lipsit din Parlamentul României şi a descris calea pentru salvarea ţării.
„Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri. Aşa să ne ajute Dumnezeu!”
A fost prima mea participare la un eveniment solemn petrecut în Parlamentul României. Şi a fost ziua care m-a curentat până în vârful unghiilor cu sentimentul că ţara noastră mai are o şansă. Nu una singură, ci nenumărate, cam tot atâtea câţi compatrioţi au căzut pe gânduri la auzul acestor cuvinte venite parcă din ceruri.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.