Interviu cu Mihai Bumbeş, activist civic în cadrul organizaţiei nonguvernamentale Miliţia Spirituală şi cercetător în cadrul Institutului Român de Istorie Recentă.
Cum a pornit protestul de la Facultatea de Istorie?
Acum o lună ne-am tot gândit ce am putea face pentru a trage un semnal de alarmă în legătură cu soarta învăţământului românesc, în condiţiile în care sindicatele şi asociaţiile studenţeşti s-au dovedit a fi foarte fragile şi ineficiente. Universităţile de asemenea tac complice de foarte mult timp. Mai mulţi studenţi, profesori şi cercetători am considerat că cea mai bună metodă este preluarea modelului britanic. Studenţii englezi când au probleme ocupă bibliotecile. Este o practică des întâlnită acolo. Primul lucru a fost să organizăm dezbaterea cu tema „Universitatea şi rolul ei civic”. Studenţii au considerat că Universitatea, tocmai instituţia afectată de atâţia ani de proasta gestionare a sistemului de învăţământ, dar şi parţial vinovată de eşecul societăţii, este datoare să facă ceva.
Universitatea produce idioţi sau cetăţeni, plecând de la termenul antic al cetăţeanului, dar şi al idiotului. În Grecia, spre deosebire de cetăţean, care era implicat în viaţa cetăţii, idiotului nu-i păsa. Principala problemă o reprezintă banii alocaţi sistemului de învăţământ. Până nu se revine la un procent de minimum şase la sută din PIB pentru învăţământ, ne batem joc de noi. Cercul de Film al Facultăţii de Istorie a organizat dezbaterile, studenţii care sunt şi voluntari la noi în ONG au invitat elevi, profesori şi cercetători. Au fost mulţi profesori, de la Istorie, de la SNSPA, de la Litere…
Câte persoane au participat în total?
Eu cred că au fost peste cinci sute. Seară de seară erau cam 250-300, care ne rulam.
De ce tocmai un protest de „o sută de ore”?
E o poveste mai veche, e vorba de un activist civic din Italia, Pepino Impassatto, care în anii ’70 a fost ucis de Mafie. S-a făcut şi un film după această poveste, „O sută de paşi”.
Ce urmează în „agora” de la Universitate, mai ales că şi în alte facultăţi din Bucureşti şi din ţară au început protestele?
De 21 de ani învăţământul este pus la colţ. Se fac experimente pe seama noastră. Fiecare ministru, fiecare guvern care vine mai dă o lege a educaţiei. Şi de aici se bulversează tot sistemul educaţional. Calitatea învăţământului românesc a scăzut foarte mult.
Se poate vorbi de un prim succes al acestor dezbateri?
Indiscutabil. Au participat foarte mulţi studenţi de la foarte multe facultăţi. Este un fapt de o importanţă excepţională. Este un eveniment unic în istoria postdecembristă. Dacă, în trecut, la revoltele studenţeşti exista o anumită uniformizare, acum au participat studenţi şi de la Medicină, de la Construcţii, ba au venit chiar şi de la Suceava. S-a făcut şi o listă de revendicări. Printre ele aş enumera; respectarea procentului de şase la sută din PIB pentru educaţie, reintroducerea examenului de admitere în învăţământul superior, aprobarea Statutului studentului şi cursuri deschise. Adică oricine să poată participa la cursurile care se predau în facultăţi. Pe vremea lui Nicolae Iorga, amfiteatrele erau arhipline. Veneau cetăţeni care nu aveau nici o legătură cu Universitatea. De asemenea, Biblioteca Centrală Universitară să funcţioneze în regim non-stop. Sunt mulţi studenţi care muncesc ziua şi învaţă noaptea.
Astăzi au fost ocupate deja mai multe facultăţi. E un semnal clar că oamenilor din educaţie le pasă. E o formă de civism nemaiîntâlnită în România ultimilor ani. Multe organizaţii studenţeşti au fost politizate. Miliţia Spirituală a apărut ca mişcare studenţească tocmai pentru a contracara această tăcere, această complicitate cu puterea politică.
Ce urmează?
Vom continua acest tip de protest-dezbatere sub titulatura de „Universitatea se ocupă şi se dezbate”, deoarece de la Istorie s-a extins în mai multe universităţi. După experienţa acestor zile, vom merge doar pe câte o singură temă de discuţie. Un protest, o temă!
Ce veţi face dacă vor năvăli iarăşi „musculoşii” din jandarmerie sau de la firmele de pază?
Toţi sunt hotărâţi să nu părăsească amfiteatrele, indiferent de ce se va întâmpla. Se revendică acel spaţiu de dialog, spaţiu în care tot timpul trebuie să se dezbată astfel de lucruri. Mi se pare foarte important faptul că la aceste manifestări şi-au exprimat opinia studenţi ce au acoperit tot spectrul de simpatii politice, de la extrema stângă, comunişti, anarhişti, până la extrema dreaptă. Nimeni nu s-a bătut, nu s-a înjurat. A fost un dialog civilizat, spre binele comun, un demers spre normalitate în învăţământ.
Rectorul universităţii a fost cel care a produs busculada. Jandarmii sau bodyguarzii nu au ce să caute într-un spaţiu universitar. Doar prin autorizarea dată de rector se poate întâmpla acest lucru. Prin intermediul unei firme de pază, accesul în universitate a fost restricţionat.
Rectorul ştia foarte bine ce tip de discuţie vom purta în cadrul dezbaterii, însă probabil s-a speriat văzând afişul „Istoria se ocupă, istoria se dezbate”. N-a înţeles nimic, probabil suferă de o lipsă acută de cultură a spaţiului de dezbatere. Oricum i s-a cerut demisia. Dacă era om de onoare şi-o dădea simbolic, pe loc, căci urmează să iasă la pensie. Dar putea să plece cu fruntea sus. El ar fi trebuit să fie alături de studenţi, căci ceea ce se întâmplă acum în sistem afectează grav şi Universitatea. Din păcate, mulţi rectori şi decani sunt obedienţi faţă de puterea politică.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.