Renaşterea Vilei Cavrois, lux, sobrietate şi modernitate

Romanul Vilei Cavrois s-a terminat cu bine. Mult timp ameninţată cu dispariţia, capodopera modernistă a arhitectului francez Robert Mallet-Stevens şi-a redeschis porţile în această vară, după un titanic şantier de restauare.

Aşadar, Vila Cavrois a renăscut din cenuşă. Când Statul a cumpărat edificiul în 2001, acesta nu mai era decât un „ecorşeu” de arhitectură, potrivit termenului folosit de Danièle Déal, Directoarea Conservării monumentelor şi colecţiilor de la Centrul Monumentelor Naţionale. Decorurile fuseseră smulse, în încăperi şi pe alei crescuseră arbori…

Edificiul se oglindeşte din nou în lacul refăcut

Vila, situată la Croix, în suburbia oraşului Lille, este totuşi capodopera lui Robert Mallet-Stevens (1886-1945), comandată în 1929 de Paul Cavrois. Industriaşul specializat în textile vizitase deja strada pe care arhitectul construise în 1927, în arondismentul XVI al Parisului. Ştia la ce se expune: materiale simple, acoperiş-terasă, deschideri vitrate. Pentru a-l convinge pe mentorul Uniunii Artiştilor Moderni (UAM) să accepte comanda, el a reziliat un prim proiect în stil anglo-normand, angajat cu Jacques Gréber.

Vila Cavrois şi grădina ei

Această alegere radicală i-a permis lui Paul Cavrois să se deosebească de egalii săi. A mers chiar până la a face să coincidă inaugurarea casei cu căsătoria fiicei sale, Geneviève, „clou-ul” evenimentului fiind o ploaie de trandafiri aruncaţi din aeroplan peste proprietate.

Dacă Paul Cavrois a fost fermecat, vecinii lui au rămas mai rezervaţi. Casa a fost numită „Nebunia Cavrois” sau „Pericolul galben”, cu o referire la culoarea cărămizilor.

Vestibulul. Trei dintre cele patru aplice sunt originale

Lungă de 60 de metri, vila are imaginea unui pachebot, la o distanţă extrem de mare de construcţiile regionaliste ale acestei suburbii înstărite. Această geometrie scrupuloasă n-a împiedicat rafinamentul. Vila Cavrois oferea un confort de negalat în epocă: ascensor, piscină, apă încălzită, 7 săli de baie şi telefon în fiecare încăpere. Fumoarul era îmbrăcat în acaju, sufrageria în marmură verde de Suedia, şemineul din salon era din marmură galbenă de Sienna. Etajere din marmură albă şi oţel cromat echipau gigantica sală de baie a stăpânilor casei. Mallet-Stevens a inventat codurile unui castel modern.

Şemineul în marmură galbenă de Suedia

Trecând de uşa de la intrare, vizitatorul se poate imagina într-un film de Marcel L’Herbier, pentru care arhitectul a conceput decorurile. Totul pare “mai mare decât natura”, mai mare decât viaţa. Aceste volume spectaculoase au ameninţat existenţa vilei. După moartea, în 1986, alui Lucie Cavrois, soţia comanditarului, familia a vândut edificiul ale cărui costuri de întreţinere erau prea mari. Cumpărătorul a fost un promotor imobiliar, societatea Kennedy-Roussel, care a dorit să parceleze terenul. Clasarea casei ca monument istoric, în 1990, aîmpiedicat realizarea acestei intenţii. Vila Cavrois a fost abandonată, lăsată pradă jefuitorilor şi intemperiilor. Au urmat o bătălie juridică şi tergiversările administrative. Furia salutară a Asociaţiei Prietenilor Vilei Cavrois, susţinută de arhitectul Renzo Piano şi de actorul Claude Piéplu, rezident al străzii Mallet-Stevens din Paris, a contribuit substanţial la cumpărarea Vilei de către Stat, după cum scrie în Connaissance des Arts Axelle Corty.

Salon din Villa Cavrois

Restaurarea a durat 12 ani. Cea a spaţiilor exterioare şi a acoperişului s-a desfăşurat între 2003 şi 2009. Din 2012 până în 2013, parcul vilei şi-a regăsit în mare măsură aspectul iniţial.

Vila Cavrois este o mărturie a artei de a trăi, aşa cum o concepeau arhitecţii moderni contemporani lui Le Corbusier. Luminozitate, igienă, comfort erau cuvintele de ordine care îi însufleţeau pe constructori. Ea ilustrează acest spirit cu eleganţă şi simplitate.

Colţul şemineului din Salon

Acest castel modern era astfel organizat încât să gestioneze cât mai bine viaţa celor 9 membri ai familiei şi munca personalului domestic.

Proiectul lui Mallet-Stevens nu se limitează la conceperea volumelor unui monument, ci acoperă şi decorarea spaţiilor interioare, cât şi amenajarea grădinilor care îl înconjoară.

Birou cu vedere spre parc

Planul casei era gândit în aşa fel încât să uşureze un mod de viaţă domestică raţională. În jurul marelui hol în care erau primiţi vizitatorii, se dezvoltă apartamentele părinţilor în aripa de est, în timp ce aripa de vest este rezervastă copiilor şi servitorilor. Ea adăposteşte, de asemenea, încăperile în care se reuneşte familia, cum ar fi sufrageria copiilor, legată de parc printr-o scară exterioară.

Holul de intrare

Alegerea materialelor şi mobilierului răspunde ierarhizării spaţiilor. Simplitatea şi funcţionalitatea mobilierului domneau în toate încăperile. Luxul acestei reşedinţe constă în bogăţia materialelor folosite, marmură în diferite culori şi esenţe de lemn rare.

Sufrageria copiilor de la parter. Masa şi scaunele sunt originale. Relieful lui Jean-Sylvain Bieth

Electricitatea ocupă un loc deosebit, fiecare încăpere dispunând de un orologiu electric. Existau, de asemenea, aspiratoare sau aparate electrice de făcut gheaţă, iar eclerajul a făcut obiectul unei atenţii speciale, arhitectul colaborând cu un inginer.

Din 2013, a început refacerea decorurilor interioare. „Am folosit metodele arheologiei, realizând cu scalpelul prelevări din pereţi pentru a regăsi materialele originale”, povestea Danièle Déal. Aceste cercetări au fost însoţite de o muncă ştiinţifică în domeniul fotografiilor de epocă, cu scopul de a reconstitui locul mobilelor, aproape la centimetru.

Marele salon de la parter

Mobilierul suspendat a fost recreat de tâmplarii Atelierelor La Chapelle din Maine-et-Loire. Pentru dimensiuni, artizanii s-au putut ajuta cu urmele lăsate pe pereţi de mobilierul dispărut. Centrul Monumentelor Naţionale a reuşit să recupereze la licitaţii o parte a mobilierului „liber”, dispersat de familie în momentul vinderii vilei. Este cazul Budoarului Doamnei, din sicomor şi metal, cumpărat în 2011 la o sesiune pariziană a Casei Sotheby’s. Holul-salon şi-a regăsit verdele deschis, preludiu al perspectivei asupra parcului, în timp ce Camera tânărului şi mobilierul ei erau colorate în roşu, alb şi negru, cea ce o făcea să semene cu o operă de Gerrit Rietveld, un designer olandez avangardist pe care Mallet-Stevens îl admira.

Camera părinţilor

Desigur, o parte a decorului interior este acum un fals. Dar un fals inteligent. De exemplu, sufrageria copiilor, pentru care s-au regăsit masa şi scaunele originale, era decorată cu o sculptură a fraţilor Martel, ce poate fi văzută în fotografii, dar acestea sunt alb-negru, iar relieful era colorat. I s-a comandat unui artist contemporan, Jean-Sylvain Bieth, o reconstituire a capodoperei, fidelă în spirit originalului, dar în alb şi negru. Rezultatul este seducător.

Vedere din interior către parc

Vila Cavrois reprezintă cel mai izbutit testament al celui mai celebru arhitect francez dintre cele două războaie mondiale, alături de Le Corbusier. El a conceput această reşedinţă cu o mult mai mare libertate decât la reşedinţele din strada pariziană care îi poartă numele, sau decât la vila lui Charles şi Marie-Laure de Noailles de la Hyères, construită în 1925. Ceea ce a imaginat în 1921 pentru croitorul Paul Poiret, la Mezy-sur-Seine n-a fost niciodată terminat. Arhitectul n-a mai avut ocazia să se exprime cu o asemenea forţă. După amenajarea câtorva buticuri pariziene şi a unor pavilioane de expoziţii, s-a stins în 1945. Arhivele sale au fost distruse, aşa cum a cerut el însuşi în testament. Centrul Monumentelor Naţionale a marcat, cu acest şantier, care a costat 23 de milioane de euro, o renaştere.

Vila de 1.840 de metri pătraţi, înconjurată de un parc de 17.600 de metri pătraţi, se oglindeşte din nou în lacul lung de 72 de metri care fusese umplut cu pământ de armata germană în timpul celui de al Doilea Război Mondial.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Magdalena Popa Buluc 7431 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.