Fondul Suveran de Dezvoltare și Investiții pare în acest moment doar un vehicul pentru extragerea de rente în favoarea unei oligarhii politice aflate la guvernare, susține analistul economic Sorin Dinu, într-un interviu pentru Cotidianul. În plus, spune acesta, cei care au pus la cale ideea înființării unui astfel de fond par să nu aibă nici cea mai mică idee cum ar trebui să funcţioneze acesta. Sorin Dinu este cercetător la Institutul Național de Prognoză și consultant independent.
De ce este nevoie de un Fond finanţat prin banii pe care statul îi are deja de la companiile sale?
Fondurile de investiţii şi instrumentele economice reprezintă, pe de o parte, răspunsul găsit de economiile dezvoltate pentru a compatibiliza rigoarea bugetară cu nevoia de investiţii în sectoare care până de curând reprezentau apanajul statului, cum ar fi infrastructura, iar pe de altă parte, acestea sunt instrumentele prin care se speră ca eficiența investiţiilor publice să fie tratată într-un mod similar cu a investiţiilor private. În plus, aplicând principiile fondurilor de investiţii, sumele investite se multiplică şi se acumulează. Utilizarea mecanismelor specifice fondurilor de investiţii permite atragerea capitalurilor private în realizarea obiectivelor strategice, pe de o parte, iar pe de altă parte, permite susţinerea investiţiilor private majore intensive în capital cu un risc ridicat determinat de durata lungă de implementare a proiectului sau mărimii capitalului investit.
Pentru România, utilizarea acestor instrumente ar permite, în cazul unei administrări eficiente, realizarea unor investiţii majore în economie, în special infrastructură rutieră, feroviară etc., punând la lucru atât resursele limitate alte statului, cât şi capitalurile private, şi nu în ultimul rând putem atrage resurse importante de la ESIF, IFC, BEI şi alţi finanţatori internaţionali.
Au trecut şase ani de când s-a introdus guvernanţa companiilor de stat. Ce s-a realizat în această perioadă şi ce ar putea Fondul Suveran să schimbe în managementul respectivelor societăţi?
Introducerea guvernanţei companiilor de stat prin „managementul privat“ nu şi-a atins obiectivele niţiale, aşa cum era prevăzut, în condiţiile în care acţionarul majoritar nu a arătat interes pentru crearea de valoare, ci doar a căutat prin diverse expediente să deturneze esenţa mecanismului către clientela sa politică. Cu excepţia faptului că s-au acumulat resurse financiare în anumite companii, de cele mai multe ori, „în mod natural“, fără vreo implicare a managementului, este singurul rezultat notabil pentru acest experiment. Managerii selectaţi, de cele mai multe ori, au avut un singur obiectiv: să-şi justifice salariul cât mai mare şi eventuale bonusuri în caz de încetare a contractului (cele mai bune exemple: Nuclearelectrica, CE Oltenia). Impactul Fondului Suveran asupra managementului companiilor depinde 100% de cum va fi constituit Fondul şi cine şi cum va administra Fondul Suveran, precum şi de dorinţa deţinătorului Fondului, statul, de a-şi schimba obiectivele faţă de companiile respective. Cu informaţiile pe care le deţinem până în prezent, pot să afirm că impactul pozitiv al Fondului Suveran asupra managementului va fi zero. Întreaga construcţie a Fondului, obiectivele sale ne arată ca fiind un instrument prin care oligarhia politică la putere va căuta să extragă o rentă maximă posibilă într-un timp relativ scurt. În esenţă, toate resursele companiilor vor fi îndreptate către Fondul Suveran. Acesta le va folosi pentru a atrage resurse financiare pentru investiţii în proiecte care nu au trecut testul pieţei, cum ar fi, de exemplu, cele legate de Unităţile 3 şi 4 sau retubarea Unităţilor 1 şi 2 de la CNE Cernavodă, unde valorile investiţiilor sunt de peste două ori mai mari decât în realitate, întrucât se doreşte redeschiderea unor unităţi de producţie care nu au trecut testul pieţei. Pe de altă parte, invenţiile în zona neproductivă (spitalele) nu au mecanisme de recuperare a acestora. În concluzie, managementul companiilor introduse în Fond va fi sub presiune să pună tot profitul în dividende şi mai puţin în dezvoltarea companiilor.
De unde ar veni totuşi succesul Fondului?
Succesul unui astfel de fond nu poate veni decât dacă sunt respectate principiile economice şi eficiența economică, sau, cu alte cuvinte, investeşte numai şi numai pe baza criteriilor de selecţie a investiţiilor pe bază de randamente. De exemplu, ESIF are două criterii de selecţie: Return on Investment (ROI) pentru evaluarea financiară şi Social Return on Investment (SROI) pentru evaluarea efectelor financiare a externalităţilor induse de proiect. Cu alte cuvinte, succesul vine numai dacă orice proiect este însoţit de o analiză cost – beneficiu serioasă. Proiectele vehiculate până în prezent în media nu prea îndeplinesc condiţiile de selecţie, întrucât cele mai multe dintre ele au fost propuse şi la ESIF şi au fost respinse.
Dacă intenţia este ca Fondul să aibă un impact semnificativ în economie şi să susţină creşterea, trebuie să investească la început în infrastructura rutieră şi feroviară, dat fiind faptul că în literatura de specialitate există un larg consens asupra corelaţiei dintre existenţa infrastructurii şi dezvoltarea economică, atragerea de investiţii străine şi promovarea comerţului. Nu în ultimul rând, ar trebui considerată listarea la bursă a companiilor care administrează diverse patrimonii publice în vederea atragerii de capital privat suplimentar pentru investiţii, inclusiv prin utilizarea instrumentelor de finanţare islamică, dacă acestea oferă un avantaj în finanţare.
Rațiunea apariției unui fond suveran este aceea de a valorifica un excedent bugetar şi valutar consistent, dar România este încă în ipostaza în care are nevoie de bani. Cum vedeţi această chestiune?
Fondurile suverane de investiţii sunt constituite pentru fructificarea unor resurse financiare provenite din excedente comerciale (de exemplu, China) sau pentru asigurarea echităţii din exploatarea unor resurse naturale în baza principiului că resursele aparţin tuturor cetăţenilor ţării respective şi, ca urmare, trebuie să se bucure toţi de beneficiile acestor exploatări (Norvegia – fondul suveran are ca intrări de capital redevenţele cuvenite guvernului norvegian din exploatarea hidrocarburilor, Nauru – fondul suveran a investit veniturile din exploatarea fosfaților pentru a asigura beneficii în perioada de după încheierea exploatării). De asemenea, există şi situaţia combinată, cum este cazul ţărilor din Golf.
În ceea ce priveşte România, raţiunea înfiinţării unui astfel de fond nu constă nici în excedente bugetare (deşi acestea există la nivelul unor autorităţi locale, astfel încât, cumulat, excedentele sunt de 11 miliarde lei, sau al sistemelor de securitate socială, de 7,7 miliarde lei, folosite la finanţarea netransparentă a deficitului bugetului de stat), nici în rezervele valutare care sunt în mare parte finanţate fie din Rezervele Minime Obligatorii, fie de Contul General la Trezoreriei Statului la BNR.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.