Renumita faianţă de Bordeaux, la licitaţie

Muzeul de Arte Decorative şi Design din Bordeaux expune până în 21 septembrie, sub titlul De la David Johnston la Jules Vieillard. Beţia Darrigade, 650 de piese ale colecţiei Jacques şi Laurence Darrigade, un cuplu care a făcut pariul nebunesc de a reconstitui producţia manufacturii bordeleze Vieillard.

Cazul lui Jacques şi Laurence Darrigade este relativ rar. Ei au descoperit împreună, către 1990, faianţele fine ale manufacturii bordeleze Vieillard, au făcut tot împreună primele achiziţii şi au devenit, în urma unor căutări împătimite de 25 de ani, proprietarii unei colecţii uluitoare.

Pendulă cu chinez

Constance Rubini, directoarea Muzeului de Arte Decorative şi Design din Bordeaux, a conceput expoziţia dedicată acestei prestigioase aventuri. “În general, spiritul unei colecţii se datorează unui proprietar solitar, a cărui dorinţă de a împărtăşi cu altcineva pasiunea lui este redusă. La cuplul Darrigade se observă acelaşi apetit, exprimat adesea de o singură voce”, afirma ea, citată de revista Connaissance des Arts.

Ansamblu de piese ale serviciului Nella

Intrând în vila Darrigade, cu un stil specific arhitecturii din Arcachon de la sfârşitul secolului al XIX-lea, vizitatorul are impresia că pătrunde într-o pădure fermecată ale cărei liane, tufişuri sunt făcute din ceramică. Culoarul este o alee regală pe care se înaintează încet, fascinat de ceea ce Laurence Darrigade numeşte “o frumoasă carte cu imagini”. Aici se află serviciul Nella, cu micile lui insecte şi florile mari, atât de proaspete, dincolo se pot vedea doi piţigoi din Marile Păsări ale lui Eugène Millet şi câteva libelule, ilustraţie la Fabulele lui Lafontaine sau farfurii de desert cu animale umanizate, în stilul Granville. Pereţi, etajere, vitrine, suporturi pentru farfurii, bufete, comode, servesc de suprafeţe de sprijin pentru o colecţie colorată şi strălucitoare de farfurii, platouri, supiere, ceşti, ceainice, dar şi mânere de cuţit sau linguriţe de muştar. An după an, această “recoltă” care îţi dă ameţeală a invadat toate încăperile. Până în bucătărie sau sălile de baie. Vizitatorul nu mai ştie cine pe cine găzduieşte: colecţionarul, piesele sau piesele pe colecţionari.

Piese spectaculoase, inspirate de desenele lui Hokusai

“Doream un serviciu pentru nunta noastră, ceva vechi. Am fost seduşi de modelul Tunis, fără să-i ştim provenienţa şi nici istoria manufacturii Vieillard. Apoi, intrigaţi de semnătură, am găsit cataloage şi, din aproape în aproape, am reconstituit serviciile. A devenit un joc, ca şi cum ai completa un puzzle sau o tablă de loto. Voiam mereu piesa care lipsea. Astăzi există internetul. Am cumpărat două pendule în stilul Moustier, una la Vesoul, cealaltă la… Bogota”, povesteşte Laurence Darrigade, în articolul semnat de Valéry Bougault. Ambii soţi insistă asupra faptului că nu sunt ghidaţi de o preocupare estetică, ci de una cvasi-enciclopedică de a avea câte un exemplar din tot ceea ce a putut produce manufactura Vieillard între 1830 şi 1895. Fără a uita cataloagele de preţuri, carnetele de fabricaţie, culegerile de modele.

Vase de inspiraţie japoneză

Saga manufacturii Vieillard este o parte fascinantă a expansiunii economice a Bordeaux-ului. Istoria ei a început în Anglia, unde un ceramist francez de geniu, Boudon de Saint-Amans (1774-1858), a descoperit faianţa fină de Staffordshire, pe care a adus-o la Sèvres în 1812, şi apoi la Creil, la Montereau şi la Choisy.

Ceramicile au invadat toată casa

În 1829, el l-a întâlnit pe negustorul bordelez Jean-François Rateau, cu care a încheiat un contract pentru a fonda prima manufactură de faianţă fină la Bordeaux, numită Lahens et Rateau, care va începe să producă în toamna anului 1830. Aceasta îşi va închide porţile către 1832-1833, dar activitatea va fi relansată în 1834, de David Johnston. Asociindu-se cu specialistul Boudon de Saint-Amans, David Johnston, de origine irlandeză, devenit primar al oraşului, dorea să doteze Bordeaux-ul cu o industrie importantă. Manufactura, instalată la Bacalan, pe malul fluviului Garonne, creează la început piese cu forme neoclasice, de mare sobrietate. Apoi, inovaţiile, printre care decorul imprimat, se succed, salutate în Expoziţiile Universale. Fabrica produce, în 1841, 70.000 de piese pe săptămână şi foloseşte peste 600 de lucrători. Grevată de investiţii, este supusă din nou lichidării în 1844. Directorul ei tehnic şi comercial este însărcinat să o repună pe picioare sub numele Jules Vieillard & Cie.

Acvariu din faianţă cu decor policrom

În perioada Jules Vieillard, lutul venea din Périgueux, silexul, din Ribérac, caolinul din Bayonne şi turba din Lot-et-Garonne. În schimb, modelele sunt mereu adaptate gustului epocii. Pendulele cu emailuri în albastru de China, sau Serviciul numit “în manieră Manga”, cu o sută de elemente inspirate de desenele lui Hokusai ilustrează atât excelenţa faianţei bordeleze, cât şi permeabilitatea la curentele la modă.

Pot fi admirate, în expoziţie, ca nişte tablouri în miniatură, un îngeraş bucălat trăgând de coarne un melc, un peşte în valuri, realizat în maniera stampelor japoneze, sau caricaturi de politicieni, cum ar fi cea a lui Victor Hugo.

Sufrageria lui Jacques şi Laurence Darrigade cu două piese spectaculoase provenind din manufactura J.Vieillard&Co

Printre piesele-far trebuie menţionate Venus în scoică trasă de doi delfini, Cănile şi bazinele model Nella, decorate cu păsări şi elemente vegetale, Pendula “cu chinez”, mari Vase cu cartuşe japonizante şi o friză de emailuri cloisonne, un Mare vas cu gâtul evazat, decorat cu frunze şi flori pe fond galben, cu doi fluturi şi o libelulă, un Suport pentru umbrele Ibis, albastru turcoaz, un alt vas, tot albastru de China, cu o ghirlandă de laur şi surmontat de şerpi care formează toartele.

Pendulă cu chinez privită din unghiuri diferite

Când fiii lui Jules, Albert şi Charles Vieillard, îi succed, din 1868 până în 1895, manufactura numără 2.000 de lucrători şi exportă în lumea întreagă. Mult timp, ea a rămas cea mai importantă industrie din Bordeaux.

Succesul s-a menţinut graţie unei foarte bune gestionări, dar şi atenţiei pe care familia Vieillard o acorda modelor. Cea a emailurilor în relief, inspirate de Théodore Deck, a cărei intrare în producţie i s-a datorat talentatului desenator Amédée de Caranza, care aduce motivele atrăgătoare şi albastrul ceruleum, desfăşurate ca într-o tapiserie orientală. Dar a avut succes mai ales pasiunea pentru japonisme, care a invadat Europa începând din 1860. Flori de prun şi de bambus insuflă fabricii un nou elan. În curând motivele vor fi mai documentate. Apare, într-un superb Serviciu roşu şi aur, întregul arsenal japonez, familiar şi amuzant, inspirat de culegerile de stampe ale lui Hokusai.

Sala Jules Vieillard din Muzeul de Arte Decorative şi Design din Bordeaux

Se remarcă un platou în formă de cochilie, semnat Caranza, care figurează un ţăran japonez căzut pe spate în faţa unui crap la fel de mare ca el. “Este preferatul meu. Dacă nu l-am fi avut, n-aş mai fi putut să le privesc pe celelalte”, mărturisea Laurence Darrigade.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.