Afirmaţia ambasadorului James Pettit de săptămâna trecută conform căreia „Moldova nu e România” a inflamat spaţiul public de la dreapta Prutului, mergându-se până acolo încât, de la Bucureşti, în mod direct sau voalat, să se afirme că diplomatul american ar fi vândut Basarabia ruşilor, „că e crescut la Şcoala Moscovei” şi catalogat ca fiind duşman al României şi al Unionismului.
Totuşi, acelaşi ambasador, la o întâlnire derulată marţi (7 septembrie 2016 – n.r) cu Mihai Ghimpu, tocmai liderul liberal al unioniştilor dinMoldovaa transmis că-i respectă această idee şi pe cei care o susţin! Oare acest lucru nu reprezintă o „palmă” pentru figurile politice sau din societatea civilă din România care promovează un unionism de faţadă şi nesincer, pur electoral şi din interes? Oare nu cere demnitarul american ca oamenii să înţeleagă care sunt realităţile şi să treacă la treabă? Pentru o mai bună informare ar trebui precizat faptul că, în ultimii ani, dar mai pregnant în ultimele luni, în Republica Moldova, Statul român, prin diversele sale instituţii, manifestă o desconsiderare a poporului moldovean şi, în acelaşi timp, o lipsă totală de respect faţă de instituţiile de peste Prut.
Partidele politice din România, prin filialele din Moldova, din lipsa de imaginaţie politică, manifestă ideea unui unionism deşănţat care are, în fapt, un singur scop: obţinerea de voturi de la electoratul român din Republica Moldova! Partidul Naţional Liberal (PNL) din România a lansat, în luna februarie anul acesta, la Chişinău, „strategia de unire a Republicii Moldova cu România”. Acest document a fost aspru taxat diplomatic la 18 aprilie, tot anul acesta, la Strasbourg, de către liderul Partidului Socialiştilor din Moldova, Igor Dodon, care a întrebat cum va arăta relaţia Republicii Moldova cu România, în situaţia în care va ajunge preşedinte, a răspuns că nu poate avea relaţii diplomatice cu România „câtă vreme partidul ce l-a susţinut pe actualul preşedinte Klaus Iohannis are o foaie de parcurs pentru unirea celor două state”.
Documentul la care face trimitere Igor Dodon este, în esenţă, „o gravă ingerinţă în treburile interne ale altui stat”. Mai mult, în urma cu câteva zile, PNL din România a votat lista candidaţilor pentru Colegiul Diaspora, listă ce îl are în frunte pe acelaşi senator Viorel Badea, taman autorul acelei strategii. În acest mod, liberalii reconfirmă echipa ce a redactat acest document şi astfel legitimează ideile promovate de liberalii români. Un alt actor politic ce brăzdează Moldova în căutare de voturi este şi Mircea Cosma, respectiv penalul preşedinte al Consiliului Judeţean (CJ) Prahova, care pentru câteva sute de lei convinge primarii din Republica Moldova să îşi înfrăţească localităţile cu unele din România. În acest demers, Cosma este ajutat de către unionistul „nepereche” George Simion.
De aproape un an de zile, în Moldova circulă o teorie conform căreia fostul preşedinte al României Traian Băsescu urmează să îşi ia cetăţenia moldovenească şi să candideze la preşedinţia Republicii. Această teorie nu are un fundament legal, doar că evenimentele ce au urmat, respectiv schimbarea constituţiei Republicii Moldova, în sensul că preşedintele este ales direct de către popor, precum şi faptul că între timp Traian Băsescu a dobândit cetăţănia moldovenească, îi dau o oarecare substanţă. De fapt, Băsescu va candida la funcţia de senator al României pe colegiul Diaspora, încercând să obţină un număr foarte mare de voturi de la compatrioţii săi, astfel încât PMP-ul să treacă pragul electroral. Dar toată această poveste cu Băsescu candidat într-o Republică Moldova cu un electorat neinstruit creează o confuzie în sensul că moldovenii de rând nu prea înţeleg de ce Băsescu candidează în Moldova.
Tot în toamna acestui an, în aceeaşi Republica Moldova vor avea loc alegeri prezidenţiale, iar campania electorală se va suprapune campaniei parlamentare din România. Având în vedere că la 30 octombrie 2016 este programat primul tur de scrutin pentru alegerea preşedintelui moldovean iar turul al II-lea va avea loc la data de 13 noiembrie şi unde, cel mai probabil, se vor confrunta: liderul socialiştilor din Moldova – Igor Dodon cu fostul ministru al Educaţiei din ţara vecină – Maia Sandu, un personaj care a construit într-un timp foarte scurt un partid nou pe scena politică de la Chişinău (Partidul Acţiune şi Solidaritate – n.r.). Având în vedere că în Basarabia, orice acţiune ce are caracter unionist are ca răspuns o reacţie cu caracter statalist şi de confirmare a independenţei Republicii. Există, astăzi, temerea că unionismul promovat de partidele de la Bucureşti va avea ca reacţie enervarea populaţiei indecise din Moldova, care văzându-se agasată de unionism îl va vota pe Igor Dodon. Pentru a explica acest fenomen trebuie menţionat că, în Moldova, electoratul poate fi împărţit în trei mari categorii. În prima sunt moldovenii pro-europeni, printre ei regăsindu-se şi unioniştii, care tradiţional votează partidele pro-europene (PL, PLDM, PDM, PPEM şi aşa mai departe). A doua categorie sunt filo-ruşii, care formează bazinul electoral al lui Igor Dodon şi care întotdeauna vor vota „Omul Moscovei”. Mai există o a treia categorie electorală, anume a indecişilor, a oamenilor care nu mai votează de foarte mult timp, persoane cărora le este „nahui” (indiferent) cine iese preşedinte!
Aici regăsim persoane care au peste 40 de ani şi care, între anii ‘90 şi până după anul 2000, au fost la „zarabotca” (la muncă în Federaţia Rusă), declarându-se scârbite de clasa politică din Moldova. Pentru aceştia, Moldova trebuie să devină o „Elveţie” a Estului. Având în vedere tot acest desant unionist, cu larg caracter electoral, care se întâmplă într-o perioadă în care guvernul Republicii Moldova stă în genunchi în faţa României pentru a obţine banii necesari existenţei statului moldovean, apare întrebarea dacă la Chişinău această stare de fapt nu ar putea fi percepută ca un şantaj? În fapt, şantajul ar putea pleca de la faptul că oficialii de la Bucureşti nu se delimitează instituţional de acţiunile politice electoral-unioniste. În realitate, singura măsură a guvernului Cioloş, viabilă şi sănătoasă pentru dezvoltarea economică a ţării vecine, este doar încercarea de a impune la Chişinau, pentru prima dată în ultimii 25 de ani, politici de securizare a pieţei financiare şi de transparenţă, de reformă a statului şi a justiţiei. În acest sens, Cioloş propunând înfiinţarea Fondului de garantare a creditelor pentru întreprinderile mici şi mijlocii. Abia acesta este modul în care poate fi ajutat real şi spre normalitate un popor moldovean sărăcit, furat şi descumpănit. În concluzie, cu un Iohannis surd, cu un Băsescu orbit de voturile compatrioţilor lui de peste Prut şi cu un Mircea Cozma în liberă desfăşurare şi pe fondul greşelilor României din ultimii ani, Pettit a rămas singur în lupta cu pericolul ca Rusia să-şi crească controlul la graniţa NATO. Esenţa tuturor elementelor ce implică actualul tablou politic din Moldova este că diplomaţia americană de la Chişinău nu are un partener în actorii politici şi civici români din capitala Moldovei. Poate că aceasta este şi cheia în care trebuie citită vizita liderului informal de la Chişinău Vladimir Plahotniuc la Washington ce a avut loc la începutul acestei veri.
Cristian Cobuz
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.