Reşedinţe bucureştene

Joi, 24 iulie, la ora 19.00, la Muzeul Municipiului Bucureşti – ”Palatul Şuţu”, are loc conferinţa „Clădiri mai puţin cunoscute din creaţia arhitectului Ion D. Berindey”, susţinută de lectorul universitar dr. Sidonia Teodorescu.

Fiu al arhitectului Dimitrie Berindey (1831-1884), Ion D. Berindey (1871-1928) a absolvit Şcoala de Arte Frumoase din Paris în anul 1897, urmând în cei 30 de ani de carieră, să fie autorul unui număr impresionant de clădiri impozante, dintre care unele au devenit în timp adevărate mărturii ale construirii trainice la începutul secolului XX: în Bucureşti – ”Palatul Cantacuzino”, casa ”George Assan”, ”Sindicatul Ziariştilor”, casa şi ”Observatorul Vasile Urseanu”, casa ”Toma Stelian”, ”Palatul Cantacuzino” de la Floreşti, Hipodromul de la Băneasa, ”Palatul Culturii” din Iaşi.

Dintre clădirile mai puţin cunoscute ale acestui prolific arhitect vor fi prezentate biserica din satul Miroşi, judeţul Argeş, câteva imobile bucureştene: ”Azilul Regina Elisabeta”, ”Leagănul Sfânta Ecaterina”, două imobile de raport, ”Sterian” şi ”Orăscu-Darvari”, Fabrica de ciocolată „C. Berindey”, casa Daniel Patrulius (Strada Dionisie Lupu, nr. 43, colţ cu Strada pictor Arthur Verona), casa Eliza Zănescu (Strada Emil Balaban, nr. 6), casa Leopold Gsur (Nicolae Titulescu) (Şos. Kiseleff, nr. 47), casa Sever I. Pleniceanu (Strada Jean-Louis Calderon, nr. 46), casa colonelului Alexandru Zamfirescu (Strada Ion Slătineanu, nr. 22), casa Gheorghe Stoicescu (Strada Jean-Louis Calderon, nr. 82 colţ cu Strada Dumbrava Roşie), casa Apostol (Strada Christian Tell, nr. 10) şi proiectul său pentru concursul organizat de ”Fundaţia Carnegie” în 1906 pentru construcţia ”Palatului Păcii” de la Haga.

Vila Hugo Staadeker

Vila Hugo Staadeker (1913-1915), din Strada Dumbrava Roşie nr. 4, este o construcţie de influenţă renascentistă, caracteristică nu foarte des întâlnită în opera lui Berindey. Faţadele sunt împărţite în trei registre, urmărind dispunerea nivelurilor: soclul corespunde subsolului, al doilea registru tratat cu asize orizontale adânci corespunde parterului, iar cel de-al treilea, cu o suprafaţă lisă, etajului. Fără a avea o ornamentaţie abundentă, volumul simplu, simetric, alb şi elegant este înnobilat cu coloane cu tamburi, o loggie cu trei arce în plin-cintru şi frontoane triunghiulare clasice.

Vila D. Emanoil – Procopiu (1911-1912), din Strada Dumbrava Roşie nr. 5, este, în schimb, un exerciţiu de arhitectură eclectică, influenţată de stiluri franţuzeşti de secol 18. Volumul curat, regulat expune străzii o faţadă simetrică, dominată de un ordin colosal pe două niveluri susţinut de patru coloane angajate de ordin ionic modern. Ferestrele în plin-cintru de la parter sunt decorate cu mascaroane subtile, iar cele de la etaj, rectangulare, sunt completate de ancadramente puternice şi chei de boltă ornate. Cornişa pronunţată contribuie la vibraţia faţadei principale. Şi în acest caz decoraţia este subtilă, eleganţa constând într-un uşor joc al volumelor.

Vila Căpitan Tărtăşescu

Tot pe Strada Dumbrava Roşie nr. 9 a construit, în 1912, Vila Căpitan Tărtăşescu, cu o compoziţie preponderent orizontală, care dezvăluie influenţe neoclasice şi baroc. Ea se face uşor remarcată datorită ferestrelor înalte subliniate de balconul desprins parcă prin exfoliere de faţadă la nivelul demisolului. Golurile elansate, reluate şi pe faţadele laterale, dublate de prezenţa obloanelor de culoare gri-închis sunt încununate de mascaroane detaliate cu fineţe. Cele trei mascaroane de pe faţada dinspre Strada Dumbrava Roşie redau un satir, un îngeraş şi o nimfă, parcurgând întregul spectru uman de la înţelepciune şi artă la inocenţă şi apoi la adoraţie şi seducţie, personificând parcă eleganţa vilei.

Mai târzie, Vila Săbăreanu-Leonida (1921-1926), din Bulevardul Dacia nr. 81, este o construcţie impozantă cu trăsături clasicizante şi un volum regulat, simetric, ce împrumută stăzii un ritm elegant, susţinut pe opt travei. Ferestre ornate cu mascaroane atent modelate, ghirlande şi urne decorative, o cornişă dublată de un atic care corespunde mansardei îi dau vilei atenţia la detaliu necesară pentru a nu părea masivă. Registrul inferior al clădirii corespunde demisolului şi este tratat cu un bosaj puternic pe care sunt proiectate console împodobite cu ghirlande. În dreptul acestui registru clădirea se evazează în sus, permiţând parterului să dezvolte bovindouri şi balcoane ample.

Vila Maria Ioanidi

Tot în Bulevardul Dacia este plasată Vila Maria Ioanidi (1911), o clădire eclectică, decorată variat, cu o volumetrie vibrantă, asimetrică, dominată de imaginea turnului dinspre stradă. Elemente ceramice, de lemn, şi cărămidă aparentă vopsită alb vin în sprijinul siluetei elansate a turnului de colţ (repetat pe diagonală spre spatele lotului), completând un aer de poveste. Imaginea romantică a turnului cu balcon perimetral este cartea de vizită a acestei clădiri, mai ales în perioadele în care arborele din faţa casei este înfrunzit. Spre deosebire de turnul din spatele casei, care adăposteşte o scară, acesta închide spaţii principale, cărora le împrumută o atmosferă contemplativă.

Iar la numărul 75 se află Vila Bălănescu (1925-1927), lucrare realizată spre sfârşitul vieţii arhitectului, cu o arhitectură renascentistă cu decoraţii elegante şi discrete. Şi în acest caz pentru a savura arhitectura vilei trebuie să ne oprim puţin asupra decoraţiilor: ancadramentele dantelate ale ferestrelor de la parter, cartuşele cu motive florale ale parapeţilor ferestrelor de la etaj şi friza realizată în altorelief. Volumetria este şi aici regulată (cum este de aşteptat pentru o vilă renascentistă) şi dominată de simetrie. Axialitatea faţadei dinspre stradă este accentuată când se iese din Parcul Ion Voicu spre aceasta.

Vila Adina Costinescu, din Strada Polonă nr. 4, este, ca şi vila Maria Ioanidi, o colecţie foarte variată de elemente şi stiluri arhitecturale. Foarte interesant la această lucrare a arhitectului Berindey este că poate fi percepută din două unghiuri diferite în feluri distincte. Pe de o parte, din Parcul Ion Voicu şi de pe Bulevardul Dacia se percepe turnul masiv rectangular, iar pe de alta, de pe Strada Polonă, plimbându-ne pe lângă vilă vom percepe acel volum uşor al terasei cu structură de lemn de peste wintergarden-ul de la parter. Un detaliu de fineţe este corespondenţa elementelor structurale din lemn şi zidărie din zona grădinii de iarnă.

Vila Iatan Poenaru (1913) din Strada Polonă nr. 2 se arată, în schimb, ca un volum simplu, paralelipipedic fără decroşuri semnificative, şi reduce arhitectura la esenţa unor desene de faţadă, studii de proporţii, ritm şi decoraţii subtile. Ritmul faţadei este susţinut de perechile de ferestre şi balcoane franţuzeşti şi de perechile de pilaştri anagajaţi în stil Ionic modern cu caneluri parţiale decorate cu grâne. O tratare eclectică similară a faţadei mai putem vedea şi la vila Florescu din Strada Henri Coandă nr. 22.

Vila Assan

Vila Bazil Assan (1914) din Piaţa Alexandru Lahovary nr 9, construită pentru un industriaş, cunoscută actualmente sub numele de ”Casa Oamenilor de Ştiinţă”, funcţionează astăzi ca restaurant. Faţade simetrice cu ferestre înalte sunt ornate cu o friză decorativă cu motive florale şi un soclu cu bosaj orizontal pronunţat care corespunde demisolului. Copertina, uşa de la intrare şi parapeţii balcoanelor sunt lucrate în metal în manieră Art-nouveau, completând limbajul eclectic al construcţiei. Sunt de remarcat ferestrele cu arc în plin-cintru şi ancadrament rectangular. Aceeaşi fineţe a faţadelor se regăseşte în concepţia gardului şi a porţilor. Prezenţa unor motive geometrice discrete împrumută tuturor pieselor de confecţie metalică un iz Art-deco.

Vila Amiral Urseanu (1910), aflată pe Bulevardul Lascăr Catargiu nr. 21, aparţinea Amiralului Urseanu, personaj pasionat de navigaţie şi astronomie. Reşedinţa pe care o proiectează Ion D. Berindey descrie întocmai cele două pasiuni care îl definesc, împreună cu eleganţa cuvenită statutului şi bulevardului. Sculpturile alegorice cu motive maritime de pe faţada dinspre Bulevardul Lascar Catargiu sunt realizate în piatră şi semnate de I. Klier. Mascaroanele atent modelate şi cartuşele cu basorelief completează aportul sculpturii la arhitectura eclectică. Cupola ascunde o lunetă, transformând casa în observator astronomic, funcţiune păstrată şi astăzi, devenind observator astronomic public.

Vila Alexandru Florescu Villa (1906) din Strada Henri Coandă nr. 22, asemănătoare ca limbaj cu vila Iatan Poenaru din Strada Polonă, foloseşte acelaşi ritm generat de perechile de ferestre cu arc în plin-cintru şi cele rectangulare de la etaj, alternate cu pilaştri angajaţi ornaţi cu un motiv cu grâne stilizate. Pe faţada principală volumele laterale avansate spre stradă nu au ferestre, fiind decorate cu un ancadrament profilat. Acest joc de volume subliniază simetria faţadei şi creează o scenografie impozantă. Cornişa pronunţată şi aticul uşor transparent decorat cu baluştri închid compoziţia clasicizant-eclectică. Ancadramentele sunt preponderent geometrice, cele de la etaj fiind însă completate cu ghirlande care preiau forma rectangulară a ferestrelor.

Vila Ion Cămărăşescu (1920), din Bulevardul Lascăr Catargiu nr. 39, are un volum curat, cu o mansardă puternică cu lucarne cu frontoane de influenţă barocă şi cu un decroş care evidenţiază intrarea principală. Balconul de pe faţada dinspre bulevard se transformă într-o terasă amplă care se deschide prin două scări spre curte. Decoraţiile sunt subtile, atât ca volumetrie, cât şi ca vocabular, rezumându-se la motive vegetale şi baluşti ataşaţi parapeţilor de la ferestre şi de la atic. Volumetria este subliniată de muchii ornate cu bosaj orizontal.

Palatul Cantacuzino

Pe Şoseaua Kiseleff nr. 10a, construită între 1912 şi 1915, se află Vila Toma Stelian. Cu o arhitectură eclectică, reşedinţa Stelian arată astăzi mult diferit faţă de proiectul iniţial, diferenţe rezultate probabil în urma avariilor de la cutremurul din 1977. Volumul îşi păstrează însă simplitatea şi eleganţa prin faţadele împărţite în trei registre şi o mansardă mai masivă, care închide compoziţia arhitecturală. Balcoanele de pe faţada principală sunt susţinute de elemente sculpturale reprezentând lei, piese care au supravieţuit cutremurului din 1977. Faţada principală se continua spre şosea cu o terasă şi scară monumentală, iar balcoanele erau flancate de cariatide care susţineau frontoane puternice de factură barocă. Lucarnele erau de asemenea bogat decorate, având ancadramente de aceeaşi influenţă barocă. Berindey a construit pentru avocatul Toma Stelian şi un cavou, amplasat în Cimitirul Bellu, figura 77b.

Leagănul ”Sf. Ecatherina”, din Bulevardul Mareşal Averescu nr. 17, a fost construit, în 1900, la iniţiativa doamnei Ecatherina Cantacuzino şi a altor personalităţi ale perioadei, leagănul este organizat în pavilioane unite de paliere închise cu colonade neoromâneşti şi ferestre. Berindey a proiectat şi o capelă neoromânească amplasată diametral opus faţă de intrarea principală, ansamblul păstrându-şi coerenţa din punct de vedere stilistic. Din cauza umidităţii, interiorul capelei nu s-a păstrat. Basorelieful situat în axul intrării sub streaşina acoperişului surprinde o secvenţă din viaţa Sfintei Ecaterina, ţinând Sfântul Prunc în braţe.

Sidonia Teodorescu este doctor în arhitectură, lector universitar la Facultatea de Arhitectură a Universităţii ”Spiru Haret”, autoare a tezei de doctorat „Arhitectul Ion D. Berindey, studiu monografic” şi autoarea lucrării „Ion D. Berindey”, în curs de apariţie la Editura ”Vremea”, în colecţia „Planeta Bucureşti”, seria „Mari arhitecţi bucureşteni”. Este membru al ”Ordinului Arhitecţilor din România”, al ”Uniunii Arhitecţilor” din România, al ”Comitetului Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii” al Academiei Române. De câţiva ani, este redactor al revistei “Bucureştiul meu drag” şi este implicată în proiectul de cercetare sprijinit de Uniunea Arhitecţilor din România – „Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI)”.

Sursa textului despre Ion D. Berindey, Răzvan LĂCRARU, Mihaela LĂCRARU, fotografii de Cătălin SĂTMĂREAN și Răzvan LĂCRARU.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.